Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Spirit şi solidaritate” la Galeria „Dialog”

        Iolanda Malamen

„Spirit şi solidaritate” este titlul recentei expoziţii (17 septembrie − 1 februarie 2016) deschisă la Galeria „Dialog” şi realizată īn memoria lui Dan Hăulică, personalitate tutelară a vizualului romānesc din ultimele cinci decenii. Istoric de artă, critic şi eseist, numele său este legat exemplar şi de conducerea revistei Secolul 20 īn care cititorul avizat a găsit de fiecare dată tonurile şi recurenţa marii culturi. Această revistă statuat europeană, răsplătită cu premii de prestigiu, avea să devină ani de-a rīndul, īn percepţia unanimă, o zonă deschisă spiritului şi un mod de a evada din umbrele şi penumbrele unui sistem care īncerca din răsputeri mediocrizarea, plafonarea şi uniformizarea intelectuală. Menţinerea aproape incredibilă a revistei la cote radical-culturale greu de imaginat pentru anii ’70-’80-’90 a īnsemnat solidarizarea fără negocieri cu valoarea, prin gesturi care păreau uneori chiar sacrificiale. Dar, īn ridicolul programat de culturnicii cei mai aprigi, Dan Hăulică īnainta senin, firesc, aducīnd lună de lună īn faţa cititorului o publicaţie (ale cărei „orgolii” erau „prea elitiste”, după unele voci insinuante) care īşi cīştigase dreptul la existenţă prin ceea ce era mai greu de tăinuit īntr-o ţară europeană: marea cultură. Profund ataşat ca mentalitate, spirit, structură, educaţie de spaţiul cultural universal pe care īl desecretiza cu o energie inegalabilă, Dan Hăulică ne-a oferit spre cunoaştere o seamă de capodopere vizuale şi literare, multe avant la lettre, īn paginile revistei Secolul 20.


Sutele, poate miile de pagini de critică şi de eseistică pe care le-a scris despre mulţi dintre artiştii romāni şi direcţia pe care a imprimat-o fenomenului vizual timp de cīteva decenii reprezintă şi pretextul expoziţiei de la „Dialog”. Nu se poate spune că preferinţele lui Dan Hăulică au fost predilect subiective, chiar dacă asupra multor artişti a revenit programatic īn cursul vieţii, urmărindu-le īndeaproape parcursul şi certificīndu-le atent drumul către istoria artei.
Ca preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă şi ca ambasador al Romāniei la UNESCO, Dan Hăulică a fost o prezenţă necesară, un spirit generos, un intelectual marcant şi respectat īn toată lumea.
Expoziţia de la „Dialog” este motivată de un proiect pe care Dan Hăulică īl dorea materializat odată cu īmplinirea a 80 de ani de viaţă ai săi, şi anume aducerea īntr-o galerie, a 65 de artişti cărora le cunoscuse īn amănunt evoluţia, artişti pe care i-a adus īn discuţie şi dincolo de graniţe, ori de cīte ori a trebuit să arate Europei trecutul şi prezentul artei noastre.
Această expoziţie curatoriată de Ruxandra Garofeanu, deschisă la aproape doi ani de la dispariţie, īmplineşte tulburătoarea dorinţă a marelui critic şi eseist. Asta şi pentru că Dan Hăulică a scris, cu o venerare a vizualului unică, texte de-o excepţională autoritate şi rigoare, īn sintagme dintre cele mai personale, chiar dacă, deseori, cīrtitorii au văzut īn ele mai ales „prolixitatea” comunicaţională. Nonconflictual şi alergic la superficialitate, la imaginarul īndoielnic, la arbitrar, la necunoaştere, la revoltele fără substanţă, Dan Hăulică nu s-a retras niciodată demonstrativ din faţa valorii; poate doar timpul, infiltrat ca un duşman invizibil, să-l fi īmpiedicat să gireze pe unii dintre artiştii care ar fi meritat „depoziţiile” lui favorabile, aşteptate cu atīta īnfrigurare. Poate şi de aceea se mai aud din cīnd īn cīnd, cu o īncrīncenare maladivă, şoapte şi murmure nedrepte, impietante.
Rămīn totuşi numele cărora marele critic le-a dedicat pagini memorabile, īntr-o stilistică luxuriantă de metafore, de rostiri culturale şi de empatii auctoriale. Cu mulţi dintre artişti a legat prietenii, le-a vizitat ciclic atelierele pentru a admira şi a resuscita dialogul cu noile lor opere, pe care le-a prezentat la vernisaje, menţinīnd suveran permanenţa lor.
Am īn memorie Expoziţia „Artistul şi Puterea”, deschisă la Biblioteca Naţională acum trei ani, structurată şi amprentată şi de priceperea şi strădania lui Dan Hăulică. Īmi amintesc cum ne-am oprit īn faţa fiecărei lucrări de pictură din cele peste 600, īntr-un dialog sui-generis, izbutind să aducă la suprafaţă din excepţionala sa memorie amănunte, secvenţe care ţineau de o supra-memorie a artei romāneşti, atīt de prejudiciată īn anii de proletcultism. Īi urmăream reacţiile īn periplul expoziţional comun, ştiam că venise timp de două săptămīni, zi de zi, ore īn şir, īn acel imens spaţiu pentru a se evita orice improvizaţie la aşezarea lucrărilor pe simeze. Īşi exprima preferinţele cu eleganţă confesivă şi realizam că acest mare spirit a construit timp de cinci decenii o lume greu de clintit şi imposibil de exclus din istoria artei romāneşti.
Īntr-o ordine aleatorie, cele 65 de nume care compun expoziţia de la Galeria „Dialog” sunt următoarele: Silvia Radu, Ilie Boca, Mircea Spătaru, Ligia Macovei, Henry H. Catargi, Florin Niculiu, Georgeta Năpăruş, Viorica Iacob, Gheorghe Iacob, Paul Vasilescu, Aurel Cojan, Marin Gherasim, Olga Morărescu Mărginean, Sorin Dumitrescu, Horea Paştina, Virgil Scripcariu, Alexandru Păsat, Horia Bernea, Doru Bucur, Adriana Popescu, Traian Liviu Cherecheş, George Apostu, Ştefan Sevastre, Mariana Macri, Maria Brateş Pilat, Ariana Nicodim, Ion Alin Gheorghiu, Horia Damian, Eugen Tăutu, Ion Pacea, Dacian Andoni, Silvian Ionescu, Sultana Maitec, Ion Nicodim, Benedict Gănescu, Dan Hatmanu, Neculai Păduraru, Virgil Almăşanu, Cristian Paraschiv, Dorin Creţu, Simona Runcan, Pavel Ilie, Brăduţ Covaliu, Mihai Horea, Aurel Cojan, Octav Grigorescu, Paul Neagu, Constantin Flondor, Margareta Sterian, Constantin Blendea, Viorel Mărginean, Adriana Blendea, Vasile Gorduz, Mircia Dumitrescu, Constantin Popovici, George Mircea, Emilia Niculescu, Ovidiu Maitec, Ion Bitzan, Bogdan Vlăduţă, Wanda Mihuleac, Napoleon Tiron, Geta Brătescu, Wanda Sachelarie Vladimirescu, Constantin Pacea, Pavel Codiţă, Alexandru Ioan Mărginean.
65 de artişti şi 101 lucrări expuse! O īntreprindere curatorială deschisă, laborioasă, complexă, care a strīns īn spaţiul galeriei opere aduse din colecţii particulare sau din cele ale autorilor.
Deşi nu este uşor să vizualizezi īntr-un spaţiu relativ restrīns atītea lucrări de pictură, desen, sculptură, obiect, impresia generală este de relativă concordie scripturală. Publicul are īn faţa ochilor secvenţe, unele remarcabile, din istoria recentă a artei romāneşti. Fiecăruia dintre aceşti artişti, criticul īi va fi rostit şi scris lucid şi motivat destinul auctorial, īntr-o mai mare sau mică măsură, destin care nu a fost contrazis nici măcar accidental.
Un enunţ sumar, fără posibilitatea de-a fi exhaustiv, īntr-un atīt de bogat imaginar, ar putea reţine fără ezitări: două picturi de Horia Bernea, un Prapor şi Turlă la Văratec (u/p), două lucrări de Sorin Dumitrescu: Compoziţie (tempera cu ou pe lemn) şi Biserică (desen acuarelat pe hīrtie), o pictură de Ion Nicodim: Lac (u/p), impresionantul triptic Grădina lui Ovidiu (acri/p) al lui Constantin Flondor, Silvia Radu cu un diptic (u/p), Vama-Veche, Florin Niculiu, Magie īn noapte (u/p), Paul Gherasim, Ţăran (u/p), Horea Paştina, Tescani (u/p), Simona Runcan, Interior (u/p), Ion Alin Gheorghiu, Grădină suspendată (u/p), Ligia Macovei, Compoziţie cu flori (u/p), Georgeta Năpăruş Compoziţie (u/p), Marin Gherasim, Turn de veghe (u/p), o lucrare constructivistă de Ştefan Sevastre, un Palimpsest de Ilie Boca, un Peisaj de Mihai Horea, o carte-obiect de Ion Biţan, Strunga, de Cristian Paraschiv (u/p), Aurel Cojan, Portret (u/p), Ion Pacea, Natură cu craniu de berbec (u/p), Sultana Maitec cu o impresionantă Pomona (tehnică mixtă cu foiţă de aur pe pīnză), Mircia Dumitrescu, Īntoarcerea fiului risipitor (xilogravură), Eugen Tăutu, Portretul lui Radu Stanca, Ion Bitzan, Carte-obiect, ş.a.m.d.
Sculpturile lui Vasile Gorduz, Paul Neagu, Mircea Spătaru, George Apostu, Virgil Scripcariu, Napoleon Tiron, Alexandru Păsat, Neculai Păduraru īntregesc admirabil acest excurs īn imaginar, īnchinat unui spirit universal, care a refăcut multe legături ale artei romāneşti (distruse cīndva de barbaria unor politici primitive) cu lumea europeană.
Sper ca īngerii devotaţi şi uneori nestatornici ai jocului de-a viaţa şi de-a moartea să vă aducă acolo Sus mesajele acestor miraculoase bucurii spirituale. Iar dumneavoastră, domnule Dan Hăulică, să mulţumiţi cu un glas uşor cīntat, uşor ezitant, uşor nazalizat, care ne-a fost atīt de familiar, nouă, tuturor...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul