Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

O tiflă cu adevărat literară

        Felix Nicolau

Unul dintre cei mai heraclitici, morfotici poeţi basarabeni este Andrei Ţurcanu. Oscilând între umor, melancolie şi constructe mitologice sobre, scriitorul-critic-profesor nu a zăbovit în tăierea minuţioasă a optimilor şi şaisprezecimilor de-a lungul timpului, ci pur şi simplu a trecut la alte partituri. Cum ar spune Ernest Laclau, emanciparea înseamnă mai întâi ruptură dramatică de determinări anterioare.
Propriu-zis o matrioşcă poetică, Andrei Ţurcanu este populat de vreo patru locatari Andrei Ţurcanu. Iată antologia Zăpezi în august (Editura Gunivas, 2015) care debutează cu o selecţie din Cămaşa lui Nessos din 1988. Titlul sugerează tortură, combustie insuportabilă şi nevoia de zăpadă alinătoare. Când la noi optzeciştii îşi produseseră experimentele şi curând avea să apară pastişa supremă şi superbă Levantul, A. Ţurcanu propunea o ars poetica metaforică şi bucuroasă de substanţele primordiale, nemixate cultural: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii”; „picioarele-mi se scaldă/ în untdelemnul serii”. Şi poezia cu protagonist se derulează modernist, amestecând cultura înaltă cu imagini ale dezolării şaptezeciste, baconskyene. Simplicissimus şi Chiron Centaurul trăiesc postapocaliptic, într-o lume invadată de „roboţi cu fălci proeminente” ce se deplasează în unghi oblic. Poemele masive plutesc într-un „gol imens în vidul pur”. Intervine o oboseală blagiană, ca în marea trecere, însă susţinută de un impuls spiritual: „Rugaţi-vă pentru omul modern îndestulat”. Dar nici aici nu se stabilizează inspiraţia poetică, fiindcă imediat măsura versurilor este modificată şi imagistica devine suplă şi eficientă ca în picturile rupestre: „Bivoli de mir/ zburdă prin ora/ marsupială”.
Un al doilea ciclu al elegiilor lui Simplicissimus este Exodul care conţine instantanee de o prospeţime senzorală precitadină: „spânzurat/ leşul cela de miel/ încă aburind”. Impresia este că această poetică reia şi perfecţionează ceea ce se întâmplase cu zece ani mai înainte în România. Perfecţionarea este posibilă datorită nealterării simţurilor şi reverenţei faţă de vechile capodopere: „Din grotele nopţii ne pândeşte absurdul/ androginul superb, marmoreic/ mlădiindu-şi floreta/ în timp ce lacul vomită-n extaz/ o lună de jar/ sângerie”. Romantismul cu valenţe expresioniste este îngheţat în ipostazieri parnasiene.
Ciclul Naufragii rimează reverenţe culturale, omagii către Abélard, conservându-l ca ghid iniţiatic pe Chiron Centaurul. Poetul a refăcut istoria postbelică a poeziei româneşti cu răbdare şi perseverenţă. Parcă ştia că Parcele îi vor toarce cu zăbavă firul inspiraţiei.
Cândva, Mihai Cimpoi l-a perceput ca pe un „ortodox al clasicismului fundamental”, în timp ce Theodor Codreanu îi remarca anvergura culturală. Adrian Dinu Rachieru îl percepea mai curând ca pe un critic avizat şi tăios. Vladimir Beşleagă este primul care îi savurează muzicalitatea versurilor, iar Nicolae Leahu va pleca şi el urechea la structura polifonică singulară şi la virtuozităţile tehnice. Sedus de simbolismul contrapunctic al acestei poezii, Alexandru Burlacu îi vizualizează şi personajele numeroase. Profitând de descifrările anterioare, Aliona Grati evidenţia arhitectonica sofisticată şi mitologia apocaliptică. O altă reprezentantă a noului contingent critic din Basarabia, Nina Corcinschi, arată că poezia îmbibată de cultură şi formatată de multiple tehnici a lui A. Ţurcanu reuşeşte să rămână vie, sensibilă.
În panoplia de tehnici intră şi heteronimia pessoană. Volumul Verde regal a fost publicat iniţial la Editura Arc din Chişinău pe numele lui Emanuel Alexandru, apoi reeditat în 2015 la Vinea cu ceva adăugiri. În prefaţă, Alex. Ştefănescu găseşte această poezie de „un calm maiestuos”, deşi niciodată plictisitor, iar în dosarul critic final Mircea V. Ciobanu istoriseşte mistificarea publicului cu poetul anonim care, pe patul de moarte, îi transmite nepotului său sarcina de a publica această carte. A existat chiar o lansare trucată la o librărie din Chişinău, în care s-a dezvăluit identitatea fictivă a poetului anonim: Filarie Cârnaţ.
Nebunia cărţii este de găsit în corespondenţa purtată de nepot cu posibilii editori. Nepotul din Kazahstan are nas de marketist şi promite editurilor că o să le bage pe gât unor studenţi ca la vreo 250 de exemplare semnate eufemizat Philarie Chernaz. Pe parcursul corespondenţei de un haz agramat nebun, nepotul mai descoperă poeme de-ale răposatului prin garderoba aceluia – unul mai bombastic decât altul. Editorul răspunde în doi peri cum că deja cartea e solicitată de Titu Maiorescu, G. Călinescu şi E. Lovinescu.
Verde regal îmi apare ca o etapă a poeziei purificate, atrasă de abstractul sublim. Până şi amintirile culturale sunt fotonizate: „Ca-n adolescenţă, citindu-l pe Dumas-fiul,/ r-e-v-e-r-b-e-r-e-z”. Muzica şi vortexurile sunt plasticizate prin intertextualizări contrapunctice: „Săracŕ inima mé, iar o prins a mă duré!/ Săracá ini...”.
Energia stihială e chiar mai violentă decât în poemele de acum trei decenii. Poetul nu se sfieşte să recurgă la metafore şi epitete, însă nu atât cu intenţie ornamentală, cât cu extaz vizionar. Energetismul acesta nietzschean, amintind de junele Blaga, se manifestă ca un panteism ce nu sacrifică niciun detaliu. Specia umanoidă a dezamăgit, iar salvarea e în vegetal şi reverii impresioniste: „nu credeam să te mai întâlnesc vreodată/ verde regal.// Eram sigur/ în cercul de cretă, unde dimineţile se confundă iremediabil cu-amurgul/ nu eşti şi niciodată nu vei pătrunde”.
Dispoziţia este romantică, nu onirică, însă luciditatea dezamăgirii în faţa civilizaţiei contrabalansează posibilitatea extazului. Aşa se face că poemele vibrează de semitonuri elegante, presărate câteodată cu răbufniri orchestrale ce permit „să se reverse potopul/ de chirieci cântând”.
Verde regal este unul dintre puţinele volume de poezie calitativă care ar suporta o analiză ecocritică. De aici şi actualitatea lui.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul