Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Oglinzile receptării și oglindirea adevărului

        Ana Dobre

Pasionat cercetător, cu răbdare și acribie benedictine și, mai ales, cu aspirația exhaustivității, Stan V. Cristea este istoricul literar care demonstrează la fiecare apariție editorială o încredere absolută în cuvânt, în capacitatea omului de a umple lacunele și, deci, de a scrie istoria, de a o orienta în direcția adevărului. O conștiință autentică, derivând din responsabilitatea față de valorile naționale, se coroborează cu fiecare demers cultural. Stan V. Cristea defrișează terenuri necunoscute, trasează drumuri clare, iar pe unde trece creează ordine și disciplină, așază lucrurile în matca firească a adevărului – un adevăr al vieții și al culturii.
Prin lucrările dedicate lui Marin Preda, Marin Preda. Repere biobibliografice (2012) și Marin Preda. Portret între oglinzi (Editura Aius, Colecția Exegesis, Craiova, 2015), Stan V. Cristea se dovedește a fi ceea ce Perpessicius este pentru Mihai Eminescu. Pentru viitorul cercetător al vieții și al operei lui Marin Preda, Stan V. Cristea a realizat munca de documentare și de inventariere a tot ceea ce a apărut în legătură cu scriitorul. În această nouă lucrare, Marin Preda. Portret între oglinzi, istoricul literar vizează clarificarea și elucidarea unor momente importante din biografia scriitorului.
Parcurgând etapele biografiei lui Marin Preda, pe ideea că aventura destinului este aventura conștiinței, Stan V. Cristea atinge problema sensibilă a receptării postdecembriste, când scriitorul, răsfrânt în oglinzi din ce în ce mai infidele, este contestat cu o râvnă furibundă de Eugen Barbu, Grigore Grigurcu sau Al. George. Extremele receptării sunt fixate prin spusele lui Alex. Ștefănescu („Niciun scriitor de după război nu s-a bucurat de atâta încredere din partea cititorilor ca Marin Preda”) și Eugen Simion („Niciun alt scriitor român n-a fost atât de mult contestat – un eufemism – ca Marin Preda!”).
Precizările autorului sunt concludente, Stan V. Cristea urmărind destinul scriitorului Marin Preda în contextul de dinainte de 1989 și în cel de după, în sensul unei reevaluări corecte, fidele, în concordanță cu adevărul istoric și literar. Având în vedere că viața lui Marin Preda, „cu toate umbrele și luminile ei”, are încă multe aspecte neelucidate, autorul nu-și propune doar o clarificare, ci ajunge la o tratare completă a „umbrei” proiectând asupra-i reflectoare din toate sursele ce-i stau la îndemână prin cercetare acribioasă: confesiunile autorului mai întâi, apoi documentele de arhivă, mărturiile unor cunoscuți, alte cercetări dedicate temei.
Noul volum se vrea doar o „contribuție de istorie literară”, dar este, indiscutabil, mai mult decât atât, căci Stan V. Cristea nu este un cercetător rece, fără implicare afectivă, detașat de subiectul studiului său, ci, dimpotrivă, unul sensibil, fără ca afectivitatea să prevaleze asupra rațiunii interogative și a logicii discursului.
Metoda aplicată în acest demers al exhaustivității este exprimată de autor în mai multe rânduri, direcția de cercetare pornind din interior (de la confesiunile lui Marin Preda din eseuri, interviuri, roman) către exterior, așa cum apar în documente și în alte mărturii, așadar, „informații acumulate prin cercetări (...) și prin propriile noastre investigații, inclusiv în arhivă, fără să eludăm alte elemente desprinse din opera predistă sau din biografia cestiunii”.
Foarte multe dintre informațiile aduse de cercetarea acribioasă a lui Stan V. Cristea sunt inedite, altele clarificatoare asupra unor chestiuni controversate. Sursele pe care se bazează sunt credibile, nicio afirmație nefiind preluată fără o argumentare solidă. În cel mai pur stil predist, Stan V. Cristea se bazează mereu pe documente în demonstrația pasionată a adevărului. Nimic nu-l lasă indiferent când este vorba de a clarifica aspecte controversate, când se confruntă cu orgolii și idiosincrazii exagerate, nemăsurate și, mai ales, false.
Sunt puși sub aceste lupe fidele și clarificatoare, în sensul veridicității documentului, anii de școală (porecla dată de colegi lui Marin Preda în această perioadă era Pâh...), anii serviciului militar, debutul (de fapt, debuturile) literar(e), polemica Ilya Murometz vs. Ilie Moromete, relația cu Securitatea în vederea elucidării suspiciunii de „nomenclaturist” a scriitorului. Bibliografia impresionează prin cantitate, prin acribie și rigoare, prin pasiunea vizibilă a exhaustivului.
Ceea ce aduce nou Stan V. Cristea în cercetarea asupra anilor de școală este corelația dintre figurile unor colegi și profesori și reflectarea lor în personajele operei. Numele unora dintre ei trece în ficțiune, contribuind la crearea unei atmosfere necesare epicului sau configurând un mediu de viață, precum aceste nume reale cu rezonanțe în operă: Mihai Petrini, Diaconescu, Cochin. Profesorul cel mai drag din anii adolescenței, Iustin Salanțiu, care i-a luminat primii ani de viață intelectuală, întreținându-i încrederea în talentul propriu, trece în lumea romanului Cel mai iubit dintre pământeni, pentru a numi două personaje: Iustin Comănescu și doctorul Salanțiu.
În privința debuturilor, Stan V. Cristea stabilește debutul absolut al lui Marin Preda: prima proză publicată este Nu spuneți adevărul care a apărut în Tinerețea, 20 ianuarie 1942, precedând cu câteva luni debutul asumat de scriitor cu schița Pârlitu’, apărută în Timpul, la rubrica Popasuri, din 15-16 aprilie 1942. Însă, Stan V. Cristea aduce și alte precizări pentru a clarifica problema debutului predist. Astfel, el precizează că prima proză, De capul ei, pe care Marin Preda a trimis-o spre publicare revistei Albatros, condusă de Geo Dumitrescu, urma să apară la 25 martie 1941. Primul text publicistic apărut a fost o recenzie dedicată lui T. Tretinescu și G. Niculescu (Sergiu Filerot), apărută în Sfarmă-Piatră, 21 ianuarie 1942. Sunt luate în considerare debutul în volum, în roman, în teatru.
Referitor la polemica Ilya Murometz vs. Ilie Moromete, Stan V. Cristea respinge speculațiile lansate de Eugen Barbu, pentru a susține presupusele concesii/lingușeli, levantinisme atribuite abuziv lui Marin Preda, susținute apoi și de alții. Argumentul decisiv al lui Stan V. Cristea este chiar lumea silișteană, matricea stilistică a romancierului, în care este atestat numele de Moromete, nume comun, de altfel, sudului, explicat de lingvistul Iorgu Iordan, ca derivat din moale, molomete; moromete este o variantă a acestuia, însemnând om leneș.
Interesantă este și revendicarea numelui Preda, pe care Stan V. Cristea, în acord cu o interpretare a lui Al. Piru, îl pune în relație cu lat. praeda „pradă”, fapt ce ar oferi o altă lumină asupra titlului romanului autobiografic Viața ca o pradă. Ideea e că opera nu și-a dezvăluit toate secretele, că există cifruri, coduri secrete prin care își provoacă permanent cititorul.
Multe informații noi transpar din capitolul Marin Preda, urmărit de Securitate, în care istoricul literar recenzează cartea Ioanei Diaconescu, Marin Preda. Un portret în arhivele Securității (2015), din care reținem că scriitorul a fost urmărit între 1952-1979.
Din toate aceste surse, tot atâtea simbolice oglinzi, imaginea lui Marin Preda iese limpede, pură, ca ipostază a unui om curajos, neînfrânt, în acord cu idealul pe care-l sugera indirect prin ultima replică a tatălui: „Domnule, eu toată viața mea am fost un om independent!”, „o conștiință morală solidă”, o „veritabilă conștiință națională”, cum scria Eugen Simion, un scriitor care a crezut în rostul scrisului și în profesiunea de scriitor, pe care a ridicat-o la rangul exemplarității.
Cartea lui Stan V. Cristea este un document care întregește bibliografia scriitorului, completându-i, totodată, și profilul de intelectual autentic pentru care responsabilitatea față de cuvântul scris, care exprimă adevărul, prevalează asupra oricărui calcul, interes sau orgoliu. Scrisă din dragoste și admirație pentru Marin Preda, cartea îi împărtășește idealurile, fiind scrisă deopotrivă din dragoste pentru adevăr.



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul