Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Vincenţiu Grigorescu la 418gallery

        Iolanda Malamen

Vincenţiu Grigorescu (1923, Bucureşti – 2012, Castelnuovo Magra) este unul dintre artiştii a căror activitate conţine două perioade distincte: cea romānească, formatoare, a căutărilor entuziaste, şi cealaltă, a desăvīrşirii, īn ţara de adopţie, Italia.
Īn 1944 devine student al Facultăţii de Arhitectură; īn 1946 are primele lucrări de grafică şi de pictură, iar īn 1950 este exclus din UAP, fiind catalogat drept „formalist” şi „reacţionar”. Īn anul 1953 este reintegrat īn UAP. Va fi iarăşi exclus din aceleaşi motive, fiind reprimit īn 1968 şi numit de data aceasta chiar secretar al UAP. Anii 1958 şi 1961 īi vor aduce cīte un premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din Romānia, pentru activitatea grafică. Īn 1968 participă la Haga la o expoziţie comemorativă Van Gogh, iar īn 1969 participă la o expoziţie la Torino. Īn 1971 demisionează din postul de secretar al Uniunii Artiștilor Plastici. Īn 1972 se stabileşte la Milano. Participă īn 1974 la o expoziţie īn Bruxelles. Īn 1980 are o expoziţie personală la celebra galerie Vismara din Milano, iar īn 1996 o expoziţie personală la Lugano ş.a.m.d. Īn anul 1999 se mută la Castelnuovo, unde continuă să picteze mai ales īn stilul abstract.
Expoziţia personală de la 418gallery intitulată Le Tele este a patra participare cu lucrări īn Romānia. Īn 2013, tot la 418gallery, a fost deschisă o expoziţie intitulată Structure&Energy, cu lucrări de: Vincenţiu Grigorescu, Romul Nuţiu şi Diet Sayler.
Lucrări ale sale pot fi găsite īn colecţii publice şi īn cele ale unor personalităţi din diverse domenii din Europa şi America: actorul Edward G. Robinson, William Rogers, fost secretar de stat al SUA, Frank Shakespeare, reprezentantul SUA la Vatican ş.a.m.d.
Studiile de arhitectură īl vor orienta la īnceputuri mai ales către grafică. Va participa constant cu expoziţii personale şi la expoziţii colective īn Bucureşti, dar şi īn alte colţuri ale lumii: Düsseldorf, Uppsala, New York, Linköping, Milano, Copenhaga ş.a.m.d. Totodată, Vincenţiu Grigorescu se va remarca şi īn grafica publicitară, realizīnd postere şi imagini filatelice pentru mari evenimente sportive. Īn paralel, artistul se va remarca şi īn pictură, dovedind libertate scripturală de cele mai multe ori neconvenabilă culturnicilor acelei perioade. O expoziţie deschisă la Milano (1971) īl va hotărī să nu se mai īntoarcă īn Romānia, stabilindu-se definitiv īn Italia, unde va solicita azil politic.
La acea dată,Vincenţiu Grigorescu era un nume vehiculat īn ţară şi primise deja o serie de premii la Moscova, Mexic, Milano, Montreal pentru pictură şi lucrări grafice, īn afară de cele două premii ale UAP din 1958 şi 1968. Cu un asemenea palmares ar fi putut să se alinieze multor artişti care īn taina atelierelor, cu o resemnare patetică, deseori dureroasă, īşi construiau operele, unii dintre ei reuşind doar cu mari sacrificii să expună. Natura cosmopolită, spiritul european şi mai ales temerile că libertatea pe care o simţea ca pe un dat natural s-ar putea să-i fie limitată la maximum, pe măsură ce politicul lua forme absurde, l-au determinat să aleagă exilul. Refuzul constant de a deveni colaborator al Securităţii („Eu nu am fost membru de partid, nu am fost securist, nu am dat note informative. Cīnd au venit unii īncercīnd să mă convingă, i-am dat afarăˮ, spunea artistul) era īncă un motiv suficient să-i fie teamă că regimul totalitar va fi din ce īn ce mai vigilent īn privinţa lui.
Dincolo de aceste date care ţin de biografia şi activitatea sa, trebuie spus că toţi cei care l-au cunoscut pe Vincenţiu Grigorescu şi-l amintesc ca pe un ins cultivat, deschis, ale cărui eleganţă, prestanţă şi rafinament atrăgeau imediat toate privirile. Plecarea din ţară, īntr-un moment politic şi social dintre cele mai sumbre (era imediat după Tezele din Iunie), nu-i va opri elanul pictural-abstract-geometrizat, īnceput prin anii ’60. Pictura lui va porni pe un drum european bine definit, susţinută fiind cu cronici entuziaste de critici de renume: Gillo Dorfles, J. Pigéon, Angelo Dragone, Rino Crivelli, Alberto Veca.
Artistul nu a mai revenit īn ţară niciodată, nici măcar după 1990, unul dintre motive fiind, după propria mărturisire, neputinţa de a da nas īn nas cu cei care cīndva īl turnaseră cu conştiinciozitate, metodic la Securitate. Singurul lucru care l-ar fi putut convinge să revină totuşi ar fi fost o retrospectivă, la care, din păcate, dacă s-ar īntīmpla de-acum īncolo, Vincenţiu Grigorescu n-ar mai putea fi prezent, artistul stingīndu-se din viaţă īn 2012.
Binevenite īn circuitul bucureştean, ciclurile unor expoziţii recuperatoare, atīt la 418gallery, cīt şi, de peste un deceniu, la Galeria Dialog, nu fac decīt să desţelenească moral şi cultural spiritul unor opere cărora părea că li s-a pierdut definitiv „urma”. Este vorba despre un număr de artişti plecaţi din ţară de multe decenii, a căror opere reintră firesc īn circuitul expoziţional romānesc.
Expoziţia de la 418gallery (25 noiembrie 2015 − 20 februarie 2016) are pe simeze lucrări pe suport textil (pe care īnsuşi artistul le numea „cīrpe”), eliberate de „supliciul” şasiului, cupate īn varii dimensiuni şi realizate īntre 1972 și 2000. La un prim impact vizual, impresia este aceea a unei īnsetări de spaţiu şi a unei sanităţi structurale, īn care limbajul a devenit recurent, ca o muzică nesfīrşită. Eliberīnd memoria de „toxineleˮ şi tonurile unor formulări figurativ-narative, artistul performează īn actul abstract, purificat şi echilibrat. Se pot vedea accente constructiviste, īnsoţite de „pliurile” unor elemente cu morfologie spaţială difuză, minimalistă, dar şi ornametică gestuală cromatică şi formală. Fiecare treaptă are valori proprii senzoriale şi spirituale, iar stilizarea şi arhitecturizarea sunt calităţi ale spaţiului şi tonurilor. Regăsim pe alocuri unele asemănări cu Frank Stella şi Malevici, dar asta mai mult īn pregnanţa unor linii şi volume decīt īn anduranţa emoţională şi estetică. Pictorul dozează imaginarul, abandonīndu-se cu fiecare lucrare visării spaţiului, golului, albului, negrului, jocului vibrat al contrastelor, simplificīnd şi contemplīnd. Efectul īnseamnă ritmuri, forţă de reflexie şi volume incorporate īn fluidul unei logici subiective. Libertatea interioară face de nerecunoscut eventualul model, suprimīnd realul mundan. Atīt culoarea, vibrată parcimonios, dar şi non-culoarea sunt elemente de construcţie, singularitatea lor delicată fiind un logos ce-şi este sieşi vital. Geometricul s-a constituit īntr-un suport dominant, sacrificial, tangibil. Totuşi, uneori, cu o claritate polemică şi ironică, artistul va figura, de exemplu, Secera şi ciocanul (1972-1973), realizată cu un desen corect, colorată cu un roşu puternic, amintind de elanurile staliniste, pe fondul unui roz şters din care se scurg cīteva dīre de culoare. Emblematice pentru o īntreagă istorie a comunismului oprimant, ele devin jalnice stafii ale memoriei colective bīntuită de umbrele unui regim politic de care artistul s-a dezis cīndva prin fronda plecării din ţară.
Calităţile spaţiale şi raţionamentul geometric sunt realizate cu rigoare şi excepţională claritate. Eliberarea de afectivul imediat prin geometrii şi spaţiu fluid, originar, este intensă, cerebrală.
Pictorul olandez Corneille, iniţiatorul Mişcării Cobra, spunea, după cum relatează un cunoscut critic: „Dacă am murdărit pīnza, ea īncepe imediat să mă inspireˮ. La Vincenţiu Grigorescu imaginea nu poate exista īn pecetluirea ei decīt pe fondul acurateţii desăvīrşite. Este una dintre calităţile acestui abstract pornit cumva dintr-un conceptual care a exemplificat propria interioritate. Geometria plăsmuieşte formulări sacrale īn aceste spaţii golite de prisosul obiectual. Titlurile lucrărilor relevă această concentrare cu puls de solilocviu şi de interioritate: Modul, Reliefuri, Exfolieri, Striaţii, Īntotdeauna negru, Spaţiu īnchis, Oglindă, Infinit, Geometrie aleatorie, Pătrat cu ţesătură albă, Deschiderea pătratului, Returnarea roşului ş.a.m.d.
Īnchei acest scurt excurs empatic vizavi de o mică parte din opera artistului īncredinţată fiind că o retrospectivă Vincenţiu Grigorescu, organizată cu toată deschiderea şi reverenţa curatorială, ar readuce īn atenţia criticii şi a publicului romānesc, cu sentimentul īndreptăţit al reevaluării, un nume de rang european. Astfel, la numele importante din ultimele decenii din arta romānească s-ar adăuga īncă unul, prin recuperarea acestui artist emblematic şi valoros.
Criticul german Arnold Gehlen spunea despre un mare pictor că a avut trei dintre cele mai importante atribute ale geniului: „naivitatea, siguranţa de sine şi respiraţia largăˮ. Cel puţin ultimele două atribute pot fi lesne de recunoscut şi īn pictura lui Vincenţiu Grigorescu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul