Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Saturnalii Valahe

        Gabriel Cheroiu

În penumbră, fie ea naturală, fie construită prin atenuarea luminii firești, dar condamnate la luciditate, lucrurile se văd altfel: capătă adâncime, pierd contururi, se contopesc, într-o osmoză continuă. Cu acest sentiment am încheiat parcurgerea pasionantului volum de debut semnat de M.B. Ionescu-Lupeanu (Strigoii lui Șuțu, Ed. Junimea, Iași, 2015), nume care, deja, din cât am observat, s-a remarcat de ceva vreme în paginile revistelor culturale românești, câte mai sunt, și, frecvent, în eșalonul de avangardă al concursurilor și festivalurilor literare. Deși excelează în proză scurtă, îl bănuiesc lucrând la un roman. Nu de altceva, dar apetitul pentru intersectarea planurilor și amplul suflu narativ îi deconspiră vocația de alergător de cursă lungă. Pe distanțe reduse, efectele benefice sunt evidente: epicul se concentrează, iar textul câștigă în densitate, de unde și impresia de animație, lipsită, totuși, de stridență. Proza lui M.B. Ionescu-Lupeanu are un ritm care nu consonează cu acela al timpului ales pentru derularea acțiunii, de obicei incert sau – dacă beneficiază de jaloane documentare ori biografice stricte – împins într-o zonă nebuloasă, greu de reperat.
Aceste saturnalii valahe, cu ecouri din mistică, din mitologie, din cronici sau din starea civilă, au un numitor comun: orgiasticul. Fără pudoare, cu impetuozitate adolescentină chiar, autorul nici măcar nu încearcă să escamoteze faptul că textul nu are menirea să exprime, ci să sugereze. De aceea, nici micile „cruzimiˮ lexicale nu au darul de a epata sau de a vulnera o retină exagerat de sensibilă. Ele se integrează fără ostentație, dar și fără reticențe, adică firesc, în economia discursului epic.
Se vede limpede că autorul are vocația „suflării colbuluiˮ, dar aceasta numai în povestirile cu trimitere explicit către pisanii tocite de vreme, către zapisuri și letopisețe, din vremuri incerte ca determinare temporală. Chiar ancorate astfel într-un anume segment al istoriei, scenele imaginate tumultuos și veridic se nutresc din metafizica luminii crepusculare. Bacanale tenebroase, erotism exacerbat, spaime mocnite, la granița dintre noapte și zi, dintre banal și senzațional – iată jaloanele unui univers bântuit de vâlve, știme, moroi, de fata-pădurii și de omul-nopții, dar și de eroi aproape palpabili, aglutinați la limita verosimilului.
Prozatorul re-descoperă situații, senzații și trăiri din propria trecere prin lume, dilată percepții latente, redefinește emoții, atribuindu-le adesea unor personaje fictive, cu biografie îndeobște tenebroasă. Asemenea lui Caragiale, el poate spune oricând: „Văz enorm și simț monstruosˮ. Joaca lui de-a participarea la petreceri deșucheate, la scene de alcov fără tabuuri ori la isprăvi picarești ale unor briganzi autohtoni dobândește certă greutate estetică. Efervescent fără să pară a-și fi propus aceasta, captivant prin ceea ce decurge din exercițiul stilistic, M.B. Ionescu-Lupeanu reprezintă deja, înclin să cred, prin Strigoii lui Șuțu, un nume remarcabil pe rafturile cu cărți semnate de autori români contemporani.



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul