Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Coca Popescu

Privirea māngāie zarea


Şi, totuşi, lumina apare
chiar dacă īntunericul se lasă din nou,
peste pleoape obosite,
cercetānd răul din suflet de om.
Frunzele pică, copacii se frāng
sub anii ce devin tot mai grei,
şuvoaie de sentimente distrug
speranţa, aruncānd-o īn noroi.
Ne scufundăm īntr-o noapte lăptoasă
īncercānd să acoperim cu un petec de cer
sufletul dezgolit fără voie
şi clipele rătăcite din el.
Din iubire se naşte lumina
īmpletind frumosul cu ziua.
Uneori, privirea māngāie zarea...
La orizont, cuvāntul īşi īneacă valoarea.



Amnezie


Ziua ne īncearcă cu gānduri rebele,
dar seara e mult prea tārziu pentru ele.
Obosiţi, temători, ne privim fără chef,
universul ni se scufundă de la un simplu gest.
A fost odată un freamăt īn doi,
cānd nopţile cu stele vorbeau pentru noi,
īţi simţeam răsuflarea şi īn ea mă pierdeam,
adormeam īmbrăţişaţi şi zorile ne dezmierdau.
A fost, dar nu foarte de mult.
Acum suntem depăşiţi de sentimente şi timp,
ne pierdem īn vorbe pustii, cāteodată,
uitānd prima zi şi tot ce ne leagă.



Dorință arzătoare


Nu ştii nimic despre mine,
iar eu despre tine, la fel.
Dar suntem flămānzi de iubire,
ca soarele toamnei cānd arde pe cer.
Dorinţa de nou este mare,
limbajul trupului ne trădează mereu,
suntem făcuţi pentru a fi īmpreună,
porţi de vis se deschid īn Eden.
Ce mică şi firavă e lumea
pe care o gustăm tremurānd,
de frică să nu scăpăm pasiunea
ce-a mai rămas īn suflet şi-n gānd.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul