Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Virgil Todeasă

Strigătul


am văzut spiritul
care-şi primeşte trupul său


l-am văzut cum fuge,


cum sare īn gol de pe munte,
cum īşi ridică braţele –


cum zboară şi strigă: am trup, am trup...



Trezire


psihologia īncepe acolo
unde lucrurile nu mai sunt clare


ea se scaldă īn apele tulburi,
penumbra este sursa ei perpetuă


sāmburele care dezvoltă zona nedefinirii,
perimetrul cenuşiu


vorbim despre forţele nimănui
(ce să mai vorbim)


sunt spectator īn creierul meu
pe canalele speciale trec bărcile supersonice


prevăd accidentul, dar nu pot face nimic
strigătul mut pulverizează icre de peşte



Timpul


au umplut pămāntul
erau mai mulţi decāt iarba cea verde


peste ei nu mai exista nici aer, nici apă
erau nemuritori şi nu mai era nici un loc liber


atunci,
a venit ca o pasăre de pradă timpul



Euristică


copilul demontează păpuşa


se pregăteşte să demonteze şi oameni
şi capra cu trei iezi



Dr Tulp


el este doctorul care īmi īmpresoară trupul
şi caută ceva cu māinile sale pline de sānge


īn curānd va ajunge la inima mea,
care nu este ea, este alta


se aşteaptă rāmele de nămol,
ele sunt speranţa, sunt vii, toate se mişcă
ca un balaur călare pe inima mea, care este alta


se aduc tuburi noi, ţevi din plastic şi instalatorii care scuipă
şi īnjură nămolul verzui-lipicios ca o vomă


toţi sunt subjugaţi de măreţia dr-ului Tulp,
care nu mai doarme de ieri, de trei zile,
din secolul acela cu stelele albe şi roiuri de fluturi pictaţi


o să pun māna pe dr Tulp şi-o să-i zāmbesc
o să rādem īn gaşcă cu instalatorii
şi-o să fumez colesterol şi trabucuri


o să-l trag de halat şi-o să-l īntreb
despre faimoasa sa lecţie de anatomie


şi dacă, cumva, eu am fost răzvrătitul salvat



Fluture


cred că ar mai fi o dimensiune
aceea de prelungire


īn această teorie
stă la pāndă o subcategorie – amăgirea
ca o limbă umedă de cameleon



Cărămizile


niciodată nu văd bine clădirile,
oamenii care locuiesc acolo,


constructorii şi īnchipuirile minţii −
cărămizile



Animalul


sunt optimist −
īn afară de mine,
cenzuratul lumii acesteia,
mai există o entitate necunoscută


nici nu-i de mirare că strigătul
este o rămăşiţă atavic㠖
ceva sofisticat din revolta primară


siguranţa mea
este bazată pe reguli de interdicţie


de unde animalul din mine –
cel care precum un īnger,
mă strigă, m-adoarme

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul