Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        George Bogdan

Pe bulevardul Magheru
(Volum īn pregătire, 2016)


Pe bulevard


Spre dimineaţă adorm īn propria cenuşă
un rac īmi este pernă
īmi bandajez faţa tumefiată de lovituri
aud īntrebări despre o ceaţă
realitatea revarsă peste acoperişuri smog dens
plutesc
īmi număr coastele
peste răni bat şindrilă să zbor ca Icar
trupul meu se prăbuşeşte
pe bulevard, compoziţie cu linii curbe şi
pete de vopsea.



Un moment


Supravieţuitorul cu transplant de memorie
ţine īn mānă o radiografie a trecutului
trece cu dalta peste glezna statuii din lemn
īnlocuieşte iubirea carnală cu numere algebrice şi metafore
īn jur mediu cu păsări de stronţiu
epave, tuburi cu oxigen, insolvenţe sociale.



Stampă


Fugi
īmbrăcat īn pielea ta de iepure
legat la ochi
īn spate un zid rece
īn faţă o ferigă incandescentă,
fugi mai departe
acum
fugi



Tu


Prezentul plānge īn fotografii
case şi cāmpuri se dilată
umbre urcă straniu peste sate şi curţi goale
e seară, cerurile se descuamează de veri şi idealuri
trenul plecărilor şuieră, īn depărtare
se vede Disneyland.



Omul deşeu


Femeia de plastic strānge soldatul īn braţe
o altă realitate ia locul imaginii tradiţionale
abatorul īnvecinat īnchide īmpreunările
pe pajişti īn jur iarba dormitează
desenez pe ulcioare
pe frunte īmi scriu ecuaţia vieţii cu vopsea duko
soldatul cu bufniţe albe īn gură
ajunge īn dreptul meu, īngaimă un salut,
legiferează lumea nouă second-hand,
dominaţia maimuţei.



La īnceput


La īnceput am văzut ceaţa atotcuprinzătoare
īn spatele esenţei lucrurilor
apoi am văzut rănirea luminii
pentru mine lumea se făcu īn trei zile
pentru mine viaţa esenţă se poate trăi īn trei zile
cāt se poate trăi īn trei zile, īnvăţătorule?


dar ce cred eu e o senzaţie de gri
ca o tinichea zornăind pe stradă
la capătul unei sfori
impasibil trasă de un copil
care simte totul, aude totul, vede totul.



Tablou


O pasăre zace-nlănţuită pe caldarāmul bulevardului Magheru
luminile neoanelor publicitare īnfăşoară strāns o cārpă murdară
un cleşte se răsuceşte īn jurul gātului firav vānăt de frig
doi ochi rotunzi, negri, mici, mă privesc neputincioşi
dintre pene cenuşii zburlite, spaimă şi moarte, scāncet şi rugă
se zbate să scape din nevăzutele braţe, fire metalice tăioase
se tārăşte spre mijlocul străzii precum un muribund pe front
lăsānd īn urmă o dāră de sānge
traversānd strada printre maşini mă apropii s-o ridic, şoferi indiferenţi
ambreiază motoarele, īnjură, pleacă omule din drum, strigă furioşi,
pasărea năucită de strălucirea becurilor multicolore
se prăbuşeşte pe dunga argintie ce separă sensurile de circulaţie
roţile bolizilor bucureştenilor trec īn viteză
pe lāngă pasărea cāntătoare rănită
şi creionul meu scrijelind prin aer acest poem.


 


Sunt 1


Sunt anacronic, dezagreabil şi imoral pentru că iubesc
sunt autenticul, durerea, adevărul, teama de a fi
sunt civilizaţia īnsăşi, sunt libertatea īnsăşi, sunt căutarea, eu contrazic
sunt omul de pe Lună,
şi omul de sub pămānt,
un bărbos cu e-mail şi cont pe facebook



Traversez strada Rosetti


Omule, eşti zero
ridic din umeri neputincios
omule, eşti zero
beau īntuneric, par iluminat
omule, eşti zero barat
traversez strada Rosetti, un stālp electric se holbează la mine
omule, eşti zero, un nimic
eşti un nimic, societatea te măsoară cu micrometrul pentru conformitate
urc grăbit scările la blocul Scala
deschid prima uşă pe stānga şi cad īn gol,
conştiinţa se micşorează pīnă la dimensiunile unui punct,
putrezit ridic capul de pe asfalt să-mi văd inima,
n-am īnţeles niciodată dorinţa ei bolnăvicioasă de a iubi, zi de zi.



Poezia, o marfă
(Regurgitaţie 1)


Starea de acum pare un refugiu
o idolatrie a eului,
cu gluga trasă pe ochi
puştanii vānd la colţ de stradă īn magazine
drog existenţial,
bat la uşa proaspăt vopsită
īntreabă, eşti singur? fără martori
aruncă-n aorte un praf gălbui şi tăcere
un arhanghel suprarealist deşirat pictează cerul
poezia e o marfă oarecare
īnsă poartă īn ea dualitatea
concretului decrepit şi abstractului abscons,
germeni ai unui interior greu de descris,
poezia se poate īmpacheta
şi arunca īn depozite,
apoi vagoane goale aşteaptă să-ncarce cutiile cu
viziuni, adulmecări, sms-uri,
spre lumea largă un tren invizibil cară schiţe de vieţi.



Poezia, o marfă
(Regurgitaţie 2)


Marketingul poate transforma poezia
īntr-un bolid pe patru roţi
sau īn pungi cu floricele de porumb
spre a fi ronţăite la filme īn săli de cinema,
poezia o putem vinde la ora 6.00 ca pătrunjel
pe trotuar īn oraş,
pe internet poezia devine o iarbă
artificială, o senzaţie, o atingere,
o influorescenţă imaterială care induce
eliberare de tensiuni interioare şi timidităţi,
poezii marfă, crucifixe la gāt, inele pe deget,
īn nara dreaptă, īn sprāncene,
cercei la urechi,
poezia...
īn şcoli se taie cu ea sufletul īn patru
şi se realcătuiesc noi viziuni critice,
daţi-mi de doi lei mămăligă şi un iaurt.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul