Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Publish or perish! Dramă cu convorbiri diagonale

        Hipo


Revista Drama apare rar şi bine. Numărul dublu 1-2 pe 2008 (totalul fiind de patru numere pe an) are īn cele 250 de pagini ale sale atīt piese noi, cīt şi cronici şi dezbateri. Dramaturgii romāni de limbă franceză Virgil Tănase şi Georges Ghika au cīte o piesă şi sīnt prezentaţi de Mircea Ghiţulescu, despre care bănuim că a tradus şi cele două texte. Leo Butnaru īi face introducerea lui Aleksandr Vvedenski sub genericul Teatrul de avangardă rus. La fel de interesante sīnt cronicile, mai ales cele din secţiunea Cronica ideilor dramatice, unde Claudia Dimiu are un interesant punct de vedere īn legătură cu Caragiale şi presa. Rolul ziarului pe scenele pe care se joacă piesele marelui I.L.C. este de incontestabilă importanţă şi autoarea distinge şi figura jurnalistului īn formele sale diferite: Rică Venturiano şi Nae Caţavencu. Īn această secţiune mai semnează Cristiana Gavrilă, Adrian Mihalache, Aureliu Goci (despre Marin Sorescu) şi Gabriel Pleşa. Anca Mocanu debutează probabil īn Drama cu un text relativ paradoxal: Salvador Dali, teatrul fără teatru. Şi mai insolită e prezenţa lui Dorel Vişan ca fabulist. Iar Mircea M. Ionescu dă fragmente din jurnalul său de dramaturg jucat la Nord şi la Sud de Dunăre şi aflat īn turneu. Nu mai puţin de şapte cărţi de şi despre teatru, toate de autori romāni, sīnt comentate īn zona dedicată recenziilor. Deci producţia de gen nu e săracă, aşa cum s-ar putea bănui.


Aşa cum ştim, Clubul Dramaturgilor este o altă instituţie fondată şi īntreţinută īn viaţă de elanul lui Mircea Ghiţulescu. O relatare a şedinţelor īn care s-au citit piese de Dinu Grigorescu şi Emil Lungeanu, de fapt transcrierea comentariilor de după spectacolele lectură īncheie un număr consistent şi care cere cititorului o lungă zăbavă, pentru că nu prea are peste ce sări.



Numărul pe august al revistei conduse de Cassian Maria Spiridon cuprinde rubricile obişnuite şi colaboratorii numeroşi cu care ne-am obişnuit. O secţiune inedită este dedicată Coloc­viului Tinerilor Scriitori care s-a ţinut la Iaşi īn organizarea filialei locale a USR. Această a treia ediţie a instituit bine această manifestare, care s-a mai ţinut īn anii precedenţi la Bucureşti şi Cluj. Pentru organizarea ediţiei a 4-a candidează Constanţa. De fapt este un al treilea „episod” īn Convorbiri despre acest colocviu, fiind reproduse acum texte de Daniel Cristea-Enache, Şerban Axinte, Adrian Jicu şi Andrei Terian, texte ce nu se referă la Colocviu, ci ilustrează preocupările tinerilor autori menţionaţi. Adrian Jicu scrie de pildă o cronică la Christina Domestica... a lui Petru Cimpoeşu. Un text emoţionant semnează Daniel Cristea-Enache despre bucuria de a publica, pornind de la clipa de satisfacţie pe care a trăit-o cu 11 ani īn urmă, īntr-un Fast-Food, cīnd şi-a văzut pentru prima oară un text apărut īn Adevărul literar şi artistic. El declară că scrie pentru a publica, pentru public: Publish or perish! Suplimentul-plachetă de poezie tradiţional al Convorbirilor literare cuprinde versuri de Angela Furtună sub titlul Vorbiţi cu disperarea voastră. Mai vorbim şi cu ea, ce să facem!


 


Şase apariţii pe an urmează să aibă revista de cultură Diagonale care apare la Buzău. Cu hărnicia sa binecunoscută, Radu Voinescu s-a apucat să realizeze această publicaţie nouă şi care, acum abia, la numărul 2 (iulie-august 2008), arată foarte bine. Directorul revistei realizează un echilibru fericit īntre ponderea autorilor locali şi cea a invitaţilor din Capitală. Mijlocul revistei e ocupat īnsă de cea mai incitantă parte a sumarului, un interviu cu o doamnă Ioana Georgescu-Răileanu, care rememorează evenimentele din mai 1968, la care a participat ca studentă īn capitala Franţei. Martora care răspunde la īntrebările lui Radu Voinescu se dovedeşte o observatoare foarte ageră şi mai ales are o memorie bună. Au trecut 40 de ani, īnsă ea povesteşte palpitant şi cu multe amănunte semnificative, inedite pentru cititor. Īn paginile Diagonalelor īi mai īntīlnim pe Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Ţone, Rodica Buzdugan (cu poeme) Aura Christi (cu subiectul ei favorit – proza lui N. Breban īntr-un vast articol īncheiat cu va urma), Ştefania Coşovei (cu proză), Valeria Manta-Tăicuţu. Savuroase īn relatare, dar triste īn concluzii sīnt rīndurile lui Ion Lazu care povesteşte piedicile absurde puse lui de cei care au refuzat şi īncă mai refuză să plaseze plăcuţele realizate din iniţiativa preşedintelui Uniunii Scriitorilor pe casele unde au locuit diferiţi autori. Īn experienţa lui de plasator de plăcuţe, prozatorul a īntīlnit incredibile ciudăţenii culminīnd cu obstrucţii făcute chiar de urmaşii scriitorilor dipăruţi care, culmea, se opun imortalizării numelui īnaintaşului lor. Meschinăria şi obtuzitatea unor asemenea ipochimeni capătă, īn relatarea foarte firească a lui Ion Lazu, aspecte groteşti.


Pe scurt, revista Diagonale a īnceput bine şi poate continua chiar mai bine, cele 24 de pagini vor fi poate sporite şi „sparte” cu mai multe articole mai scurte. Mi se pare că, īn scurt timp, Diagonale ar putea să poarte cu cinste egida USR, mai ales că principalii colaboratori sīnt membri stimaţi ai instituţiei. Ea, revista, este un spaţiu deschis, fără partizanate şi de o deplină civilitate. Aşa s-o ţină mereu!


(Hipo)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul