Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Ioan Evu

POETUL


Avea obiceiul să dea alte nume
prietenilor din agenda telefonică
Aurel se numea Decebal
Mircea era īnsuşi Zamolxe
Daniel devenea Ucigă-l Toaca.
La dreapta lui Dumnezeu
stătea īngerul Gabriel
īn mānă cu stiletul de raze
aşteptānd īnţelept clipa
nimicitoarei judecăţi de apoi.
Astfel poetul trecea
zāmbind mai departe
pānă hăt presus de moarte.
Doar iubirea lui purta
două nume deodată
īn zori se numea Roura
spre seară Noura iar noaptea
nu mai avea alt nume:
dormea liniştită īn braţele poetului
iar el se năştea
pentru a şasea oară
din chiar ovarul lipsă
al fostei sale iubiri
şi parcă se făcea lumină.



TOTUŞI VIAŢA


Īn week-end sentimentele
zăbovesc īn faţa oglinzii
īmbracă haine de firmă
frecventează saloane de frumuseţe
se dau cu parfumuri fine


puţin fond de ten
peste paloarea nostalgiei
după o iubire inexistentă
şi totuşi īntrezărită mereu
cum soarele stinsei veri
prin cenuşiul lentilelor heliomate


cāteva tuşe de fard mascānd
umbra atātor lacrimi reprimate
rujul strident ca o pată de sānge
amintind clipa unică īn care
destinul te-a sărutat pe gură
dăruindu-ţi verigheta


apoi convoiul
după-amiezilor duminicale petrecute
cu prietenii & rudele apropiate
fumul grătarului īncins
răspāndind īn văzduh mireasma
domestică a īmplinirii conjugale


momentele de pasiune fugară
cānd tandreţea desfundă
sticla de şampanie a cinei romantice
lumānări licărind pe şemineu
minuscule focuri de artificii
şi īntr-un tārziu pumnul
de confeti pe care
fericirea ţi-l azvārle īn faţă


dar vine iar dimineaţa de luni
şi viaţa trece rānjind mai departe
cu sau fără sentimente cu sau fără noi.



CANTILENĂ


Atinge-mi numai tāmpla cu māna ta uşoară
ca umbra frunzelor pe ape. Taci.
Doar freamătul ninsorii să-l auzim īn seară
şi-ncremenitul foşnet al goilor copaci.


Īncărunţesc magnolii sub geamul tău adio
va trece īnc-o noapte va trece un alt veac
iubirea ta străino cāt de tārziu voi şti-o
va fi atunci lumină īn cerul meu sărac.


Dar uită pentr-o clipă c-ai fost demult promisă
sub sacre jurăminte a altuia să fii
şi lasă-mi numai mie iluzia proscrisă
că eşti a mea o noapte că sunt al tău o zi.


De-o lungă aşteptare s-au desfrunzit castanii
īn tine-i primăvară īn mine iarnă iar
şi, Doamne, cāt de iute se scuturară anii
iar zilele ca frunze foşnesc prin calendar!


Să nu īţi fie teamă de clipa cea bătrānă
te voi păstra īn cāntec la fel ca pān-acum,
azvārle-n hău oglinda, aşteaptă numai pānă
voi fi din nou cărare sub pasul tău şi drum.


Să nu īţi fie teamă de clipa cea urātă
nu are frumuseţea īnfăţişare-n chip,
ea va rămāne vie atāta vreme cātă
nu-i vom zidi-n uitare statuie de nisip.


Am scris acestea toate īn Iarna Īnvierii
nu ştiu dacă Preasfāntul mă va ierta ori nu
c-am vrut să simt o clipă tandreţea māngāierii
ce dintre toate-n lume ştii să mi-o dai doar tu.



A ŞAPTEA ZI


Īn ziua a şaptea ostenit fiind
Tatăl Ceresc a aţipit preţ
de-o secundă cāt o mie de ani.
S-a deşteptat din somn şi a semnat
cel mai frumos poem
care s-a scris vreodată
acel poem avea un singur vers
Lumină. Şi s-a făcut deodată
deşi soarele era demult pe cer
exact acolo unde El īl aşezase.



PĀINE ŞI LACRIMĂ


Cānd nu mai am sare īn casă
trag un plāns şi lacrima mea
dă gust coltucului de pāine
mă satur şi pot să stau nemāncat
o zi īntreagă şi treaz īn somn
hăt pānă-n zorii ăluilalt mileniu.



IARNA VRAJBEI VOASTRE


Iarna aceasta a mai fost cāndva
e-un vechi frison al veacului nevrotic
pe care īl resimte inima
prinsă īn dansul fulgilor haotic.


Din plopii fără soţ ce-au pālpāit
pe-altarul orizontului de brume
a mai rămas doar unul răstignit
īn gerul vrăjmăşiilor din lume.


Iubire tu care mai poţi şi ştii
s-alungi noianul stărilor confuze
ce mă īmpresoară-n noaptea vastă şi
simt gust amar de elegii pe buze


chiar prin vālvoarea iernii pārjolind
tezaurul livezilor căzute
īţi voi aduce-n noaptea de colind
promisul fruct al tainei ne-ncepute.



CĂTRE


Īntr-o zi ca aceasta locul meu din inima ta
īl va lua altcineva un străin
sau o cunoştinţă mai veche
bărbatul acela tandru şi deopotrivă puternic
pe care-l īntālneşti īn visele tale secrete.
Īntr-o zi numai de tine ştiută acel om
va pătrunde cu paşi fermi īn inima ta
aşa cum eu n-am ştiut niciodată.
I te vei dărui fără nici o umbră de regret
cu toate misterele tale cu toate momentele
de vagă nostalgie pe care le-mpărţeai
cāndva numai cu mine iar eu
va trebui să mă retrag pentru īncă un veac
sub foşnetul asurzitor al zăpezilor de pe urmă.
Īntr-o zi ca aceasta mă vei īnlocui cu altcineva
iar eu mă declar īncă de astăzi īnvins.



CALENDAR FĂRĂ DUMINICI


Dragostea ta
e o zi de duminică
ce pentru mine
n-a existat niciodată.


De şase ani
īn calendarul inimii mele
īn locul zilei a şaptea
e o pagină lipsă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul