Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Balul de dinainte de Auschwitz

        Geo Vasile

Copilă a unui bancher evreu din Kiev, viitoarea scriitoare Irčne Némirovsky īși va petrece copilăria īn Sankt Petersburg. Familia sa se va refugia īn 1917 īn Franța, stabilindu-se la Paris. Irčne presimte parcă presiunea scurtului timp al vieții sale, dedicat cvasi non-stop scrisului, căci va muri la doar 39 de ani (1903-1942). Se va converti la catolicism. După studii de filologie la Sorbona, va debuta la 18 ani. Īși va tipări cărțile īntre anii ’20 și ’30. Se va impune cu romanul de succes David Golder (1929), adaptat pentru marele ecran, urmat de o long short story, Balul (1930), adaptată și ea pentru ecran și teatru. Ediția īn limba romānă semnată de Nicolae Constantinescu a cuplat-o, īntre coperțile aceleași cărți, cu proza L’ennemie, a doua scriere a autoarei după debutul de la 18 ani. Așadar, īnsemnările noastre se vor referi la un diptic Dușmanca. Balul (Polirom, 2015, 195 p.). Vor urma o serie de romane ce-i vor aduce recunoașterea entuziastă a unui Paul Morand, Drieu La Rochelle, Robert Brasillach, a criticii, inclusiv a celei antisemite, și mai ales a publicului: Le vin de solitude, Jézabel, Deux etc. I se va refuza totuși cetățenia franceză, īn 1940 i se va retrage dreptul de a publica. Īn 1942 a fost arestată cu soțul ei, tot evreu: deportați la Auschwitz, nu s-au mai īntors. Cele două fiice vor scăpa cu viață, reușind să salveze o parte din manuscrise, printre care Suite franēaise, publicată īn Franța abia īn 2004. Dar cine e Dușmanca? Este chiar mama protagonistei, Gabri. Narațiunea, condusă de un observator obiectiv, exterior, care totuși aproape pe tot parcursul romanului īmpărtășește punctul de vedere al tinerei, face portretul puberei, apoi al adolescentei lăsate de izbeliște, trădate īn nevoia ei legitimă de iubire și tandrețe de către o mamă frivolă și egoistă, ea īnsăși victimă a unor trecute marginalizări. Așa se explică disperata și īnverșunata ei obstinație īn căutarea unei vieți frenetice, inclusiv ca recompensă a mizeriei unei existențe sordide. Recompensă pe care femeia se iluzionează a dobāndi-o īn chip narcisic, făcānd caz de propria frumusețe. Această obsesie a propriului eu, devenită cult, se va īmpleti cu pasiunea pentru tānărul ei cumnat, adus la Paris chiar de soțul ei, după exilul forțat pricinuit de īncercarea de a salva situația economică a familiei. Fascinată īn chip morbid de luxul superficial și ilegitim al burgheziei pariziene, mama Francine le lasă de izbeliște pe Gabri și pe sora ei minoră, Michette, condamnāndu-le astfel la o independență prematură și la o autoeducație care, fără puncte ferme de referință, nu poate conduce decāt la rezultate dramatice. Fapt e că micuța Michette va muri, singură īn casă, Gabri īși va urma parcursul vieții īmboldită de remușcare, ură și de o ranchiună ireversibile față de Francine, decisă să-și trăiască isteric feminitatea. Soție adulteră (a unui evreu īmbogățit ce știe acel lucru, dar se face că nu știe), Francine va fi o mamă ce nu vede și nu ascultă decāt propriile instincte, adāncind īn inima fiicei, prin fiecare faptă, un resentiment ce nu va īntārzia să se prefacă īn dorință premeditată de răzbunare. Gabri va trece printr-o fază de degradare amoroasă cu un nobil rus scăpătat, după care cedează chiar avansurilor amantului mamei sale deja īmbătrānite. De fapt, se lasă dominată de pulsiuni iraționale, de instincte și perversiuni ce duc spre relații deviante, drept care tragedia finală nu mai putea fi evitată. Narațiunea posedă un ritm epic sigur, dovadă a talentului prozatoarei, chiar dacă aflate īncă īn stadiul insuficientei detașări emoționale de mediile, psihologiile și pasiunile investigate. Tot īn cheia eternului conflict părinți – copii sau dintre generații poate fi citit romanul Balul. Soții Kampf, recent īmbogățiți, aroganți și fuduli, spre a-și confirma rapida și fastuoasa ascensiune, decid să organizeze un festin dansant la care invită toate persoanele „care conteazăˮ. Antoinette, fiica lor de 14 ani, dezamăgită și māniată de excluderea ei de la eveniment de către mama sa, pune la cale, īn chip reflex și fără milă, o răzbunare pe măsura discriminării și umilirii resimțite. Īntr-o seară, īntorcāndu-se de la obișnuita lecție de pian, se hotărăște să nu pună zecile de invitații la poștă, ci să le arunce īn Sena. Īi lăsase una doar profesoarei, singura, de altfel, care va veni īn casa Kampf la ora fixată. Gazdele vor aștepta zadarnic vreme de o oră și nu vor reuși să-și explice reținerea tuturor invitaților de vază. Scriitura, ca și trama, e destul de fluentă, povestirea pare aproape banală, lipsită de semnificație. Ea focalizează răzbunarea unei adolescente nicicānd luată īn serios, nicicānd iubită, nicicānd respectată. Dar, dincolo de acest „nonsens” , Irčne Némirovsky oferă metafora lumii sale, a universului și a momentului istoric. O lume īn care singurul lucru important este vāltoarea progresului, ce face ca oamenii să fie dominați de o obsesivă aviditate de ascensiune socială, de putere și bogăție. Sentimentele și emoțiile sunt sterilizate, locul acestora fiind luat de egoism, profit personal, ambiție, nemărginita cruzime a parvenirii. Oamenii sunt īn stare de orice pentru a dobāndi statutul social visat, o anume notorietate, pe acea spirală a progresului ce va face din ei niște īnvingători, dar de fapt niște īnvinși. Deși ei ajung să dobāndească bogăție și autoritate, īși pierd esența umană, rapacitatea lor fiind incompatibilă cu noblețea și alteritatea specifice doar ființei umane. Ascensiunea lor va fi de fapt o revenire la caverna monstruozității sufletești. Scriitoarea, atentă cititoare a lui Balzac, Guy de Maupassant sau Flaubert, dar și a lui Cehov și Turghienev, descrie această involuție fără menajamente, cu indignare și amărăciune. Un denunț fățiș a ceea ce era acea societate, făcut prin portretizarea unui microcosmos familiar claustrofobic, tipic pentru anii respectivi. Pare că nicio legătură nu poate exista īntre personaje, de vreme ce scena este dominată de răzbunare și gelozie, de mānie și dispreț. Etica și morala au fost definitiv abolite. Īn ciuda faptului că dl Kampf este omniprezent, cel mai tare frapează figura mamei, Rosine, și cea a fiicei, Antoinette. Cea dintāi vrea să-și omologheze succesul și noua condiție economică, după ani de sărăcie și sacrificii. Rosine poate īn fine să se confrunte cu acea lume rāvnită, sperānd să organizeze spectacolul unui bal perfect, astfel īncāt să i să recunoască titlul de noblețe conferit de bogăție, bunăstare și bijuteriile afișate de la īncheitura māinii pānă la cot, avānd īnsă grijă ca fiica lor, cu comportamentul ei de adolescentă rebelă, imprevizibil, să nu le dea īn vileag originea umilă. Dar, vai, farsa regizată de Antoinette celor doi Kampf lovește nemilos, dejucānd totul, balul nu va mai avea loc...



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul