Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Salman Rushdie și cele o mie și una de nopți

        Laura Botuşan

„Atunci când reflectăm la acea eră stranie, era celor doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți, suntem nevoiți să admitem că lumea devenise absurdă și că legile care fuseseră mult timp acceptate drept principii de funcționare a realității se năruiseră.” Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți este romanul scriitorului de origine indiană Salman Rushdie, apărut la noi în 2015, la Polirom, într-o traducere din limba engleză de Dana Crăciun. Rushdie, reprezentant al realismului magic în literatura engleză, este cunoscut la noi și pentru Versete satanice, Copiii din miezul nopții sau Furia. Respectând rețeta bine cunoscută a îmbinării dintre real și fabulos, prin romanul Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți, Rushdie își dovedește încă o dată veleitățile de Șeherezadă modernă, păstrând aceeași atmosferă magică a celor o mie și una de nopți. Povestea aduce în scenă o pleiadă de personaje năstrușnice și deosebit de complexe, în al căror destin realul se întrepătrunde cu fabulosul și printre care se numără: Dunia, o prințesă jinna din Ținutul Fermecat, grădinarul Geronimo, Jimmy Kapoor, Ibn Rushd sau Alexandra Farina.
Din punctul de vedere al construcției, romanul este alcătuit dintr-o serie de nouă povestiri care pun în lumină istoria fiecărui personaj, toate fiind orientate în jurul aceluiași nucleu, închizându-se cu un epilog în care autorul dezbate importanța poveștilor în lumea oamenilor și însemnătatea magiei într-o lume care pare să fi uitat să mai viseze. Pe scurt, Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți este echivalentul a o mie și una de nopți în care are loc războiul dintre jinni și oameni. Dunia, o prințesă jinna din Peristan, tărâmul fermecat al jinnilor, reușește să pătrundă în lumea noastră printr-o fantă care se creează între cele două tărâmuri. Jinnii, spirite magice care sfârșesc adesea în captivitatea lămpilor fermecate, sunt făpturi „de foc și fum” cu un extraordinar apetit sexual, fermecând adesea mințile muritorilor. Dunia, a cărei natură umană o apropie mai mult de oameni decât de jinni, se îndrăgostește de filozoful Ibn Rushd. Ascunzându-și adevăratele origini, Dunia se simte atrasă de mintea lui, de poveștile pe care acesta i le spune, cel mai adesea pentru a-i domoli poftele carnale greu de stăpânit, specifice jinnilor: „ea a început să se creadă sora Șeherezadei și să-i ceară necontenit povești. El era deci un soi de anti-Șeherezadă, exact opusul povestioarei din O mie și una de nopți, căci pe ea poveștile o salvaseră, în timp ce ale lui îi puneau viața în pericol” . Copiii lor, jumătate oameni, jumătate jinni, se vor răspândi peste tot în lume, descoperindu-și puterile supranaturale, neștiind că sunt descendenții celei mai puternice prințese jinna din ținutul Peristan. Povestea de dragoste dintre Dunia și Ibn Rushd ia sfârșit, dar nu fără urmări. Peste câteva sute de ani, lumea noastră, „cea mai de jos dintre cele două lumi”, deși incapabilă să înțeleagă noile semnale ce prevestesc marele război, acceptă magicul ca pe o prezență cu care este nevoie să se obișnuiască pentru a putea supraviețui. Astfel, Geronimo, un grădinar newyorkez, descoperă într-o zi că nu mai poate atinge pământul cu picioarele. Jimmy Kapoor, un contabil care aspira să devină autor de romane grafice, visează într-o seară că este vizitat de unul dintre super eroii imaginați de el, iar Teresa Seca, o tânără mondenă, descoperă că poate mânui fulgerele. Astfel, copiii Duniei și ai lui Ibn Rushd se află prinși în mijlocul unor evenimente pe care nu și le pot explica și dețin o serie de abilități și superputeri de care nu știau și pe care nu au aflat cum să le stăpânească.
Dar Dunia reușește din nou să se strecoare prin fantele dintre cele două tărâmuri și, aflându-l pe Geronimo, redescoperă chipul drag al celui pe care l-a pierdut. Cu ajutorul Duniei, Geronimo își descoperă abilitățile, deținând controlul asupra propriilor puteri; el și toți ceilalți descendenți ai duniezatului își vor uni forțele în războiul dintre cele două lumi. Odată cu Geronimo, „epoca iraționalului” își desăvârșește contururile. Jinnii sunt ființe capricioase cu multe metehne și de aceea sunt împărțiți în două tabere, cei buni și cei răi. Aceștia din urmă vor să distrugă lumea oamenilor, iar Dunia, singura care întruchipează principii profund umane, știe că salvarea nu poate fi altfel realizată decât odată cu închiderea definitivă a fantelor dintre cele două lumi, chiar dacă acest lucru vine cu un preț destul de mare.
Atmosfera poveștilor din O mie și una de nopți respiră aproape în fiecare filă a romanului, amintind bine cunoscutul scenariu al basmului contemporan specific lui Rushdie. Nu numai că firul epic al celor nouă povestiri este interesant de urmărit prin felul în care reușește să îmbine cele două dimensiuni, realul și magicul, dar interesante sunt mai ales intruziunile autorului în text, contactul pe care îl stabilește în permanență cu cititorul. Povestea Duniei și a Peristanului devine cu atât mai interesantă cu cât Rushdie verifică în mod constant atenția lectorului, oferindu-ne o serie de pilde despre importanța magicului în lumea searbădă a realului, căci poveștile sunt singurele care ne ajută să păstrăm vie fisura dintre cele două lumi. Ce s-a întâmplat atunci când lumile au fost separate definitiv? „Ni s-a întâmplat ceva. Am uitat să visăm.”


__
*Salman Rushdie – Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți, traducere de Dana Crăciun, Editura Polirom, Iași, 2015.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul