Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Senectutea noastră

        Sorin Lavric

Pe un om care īmbătrīnește īl poți recunoaște după grija cu care īși respectă tabieturile. Atenția pe care le-o dedică e atīt de mare că oficierea lor se preschimbă īn adevărata lui natură. Mai mult, programul zilnic īi este impus de nevoia de a-și īndeplini servituțile psihologice. E precum un mănunchi de ritualuri īn a căror țesătură, dacă ai apucat să intri, nu mai poți ieși.  Iar neputința de a scăpa din plasa acaparatoare a micilor plăceri se măsoară după gradul de suferință pe care ți-o provoacă tocmai īntreruperea lor. A nu putea să-ți bei cafeaua de dimineață te indispune profund, a nu-ți putea răsfoi ziarul te enervează peste măsură, imposibilitatea de a-ți bea ceaiul pe fundalul unei muzici plăcute te nemulțumește, iar a nu avea la īndemīnă spațiul intim al toaletei devine un supliciu; așijderea, o brichetă care s-a stricat chiar īn momentul folosirii ei te irită la culme, iar terminarea pachetului de țigări la o oră cīnd nu poți face rost de altul devine o veritabilă catastrofă. 


Cu timpul, accentul alunecă de pe actul ca atare pe obiectul de care ai nevoie pentru săvīrșirea lui, iar asocierea dintre unealtă și gest devine atīt de strīnsă că pīnă la urmă absența ei poate duce la inhibiție completă: lipsa cănii preferate din care īți bei cafeaua īți taie pofta de a mai gusta licoarea neagră, iar absența halbei din care īți savurezi de obicei berea īi strică gustul; neputința de a te regăsi īn incinta familială a toaletei proprii īți dă peste cap tranzitul intestinal, iar cazurile cīnd ești silit să-ți faci igiena folosind uneltele altora devin īmprejurări traumatice. Treptat, dependența merge pīnă acolo că preferi să nu mai schimbi mediul și cu atīt mai puțin anturajul, și asta fiindcă știi prea bine că orice modificare de decor sau de persoană te scoate din făgașul plăcerii anticipate. Și așa ajungi să refuzi călătoriile, invitațiile și ieșirile mondene, născocind tot atītea pretexte cāte īncercări de ingerință īn intimitatea ta se ivesc. Īn realitate, fotoliul propriu, patul propriu și bucătăria proprie te inspiră mult mai mult decīt orice surpriză a vieții, semn că, īn trăirea unei plăceri, puterea de a-i anticipa detaliile este hotărītor. Īn schimb, apariția unor accidente pe parcursul desfășurării ritualului sīnt ruinătoare. Și atunci preferi să le eviți preventiv. Lectura nu poate fi plăcută decīt sub o anumită veioză și numai īntr-o anumită ambianță melodică, cum și penumbra data de draperiile din dormitorul tău, trase īn miezul zilei, nu poate fi īnlocuită de clarobscurul convențional al stolurilor hotelurilor de lux. Iar perspectiva unei deplasări de durată are atīta potențial destabilizator cīte schimbări amenință să te copleșească.


Īn al doilea rīnd, cea mai mică abatere de la orarul interior al săvīrșirii tabieturilor e resimțită ca un factor de agresiune: cīnd anume te supui ritualului atīrnă tot atīt de mult ca săvīrșirea lui. Deci nu e īndeajuns că poți să te supui micii plăceri dorite, dar că o poți face atunci cīnd i-a sosit timpul. O īntīrziere sau o pripă īn debutul ciclului ritualic echivalează cu compromiterea ceremoniei intime din acea zi.  Farmecul ei s-a rispit și ziua e pierdută. Și, cum totul parcă ți-e dat peste cap, ai vrea să dai timpul īnapoi sau, dimpotrivă, să sari peste intervalul cu pricina, tocmai pentru a elimina timpii morți ai golului dintre ritualuri. 


Īn al treilea rīnd, cultul secret pentru tabiet e īnsoțit de obsesia  ipohondră pentru īndeplinirea acelor cerințe intime pe care se sprijină buna lui desfășurare: trei zile de constipație īți provoacă spaime indescriptibile, culoarea scaunului alta decīt cea obișnuită te īnfioară, cearcănele din oglindă te exasperează, creșterea tensiunii arteriale numai cu puțin peste limita prevăzută te aruncă īn brațele fricii, iar acul cīntarului sărind peste pragul admis te tulbură pīnă la furie. Cu timpul ajungi să fii obsedat de cifre și grafice, filtrīnd totul prin numere de calorii și prin indici ponderali: și, fără să vrei, devii un apologet al cantității (cīți conservanți, cīte țigări, cīte transaminaze, cīt colesterol), deși īn viața cotidiană nu īncetezi să faci elogiul calității īn genere. Toți sīntem niște actori care proslăvesc rafinamentul spiritului și distincția culturii, cu toate că, īn adevăr, valorile īn care credem țin de gaica curelei de pe burtă și de mărimea glicemiei. Calitatea vieții e doar ecoul cantității fiziologice, adică prelungirea unei idolatrii cantitative. Iar ceea ce ne preocupă de fapt nu e starea de sănătate īn sine (care e o simplă condiție īn vederea a altceva), ci posibilitatea de a ne savura tabieturile fără frică.


 


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul