Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

POEMELE DANEI

        Lazăr Popescu

Ma route vers ton coeur


 Moto:" Ia-mi mâna şi spune-mi că însăşi plecarea
E o rămânere cu vrăbii pe potecile lumii".



Desigur, vei pleca pentru ca mai târziu
să te întorci, chérie, pe drumuri de vară
în toamna vieţii noastre. Şi eu sunt în drum.
Ma route vers ton coeur
 ca o iniţiere în azur,
 în căldură şi-n anotimp,
 dar mai ales în mângâiere de vânt.
 Of, hoţul ăsta de vânt mângâindu-ţi obrazul
 şi maşina în care călătoreşti,
 invitation non pas au voyage
 ca-n versurile fratelui mai mare Charles,
 invitation ŕ l'embrassement          
 cu norul cel violet deasupra capului
 sub semnul lui 29 mereu.
 Ce cifră! Ce destin!
 Te-aştept în vara prelungă sub cer şi-n azur
 şi să nu uiţi că vântul mă face gelos,
 şi ascultând şoaptele serii
 mai prieten cu Atlanticul sunt.
 Ma route vers ton coeur
 a început   
 de când mă căuta poemul în vara ploioasă
a acestui oraş al meu şi-al tău
 ce încă nu şi-a descoperit menirea. 



Poezie şi buze


Moto:"Dureroase imagini ca o îmbrăţişare perfectă". 



Floricele de pe lunci
şi buzele tale dulci.
Visam că traversez un oraş alb,
tu plecaseşi deja.
O urmă de cântec, o mai veche
poporană melodie adia firavă –
da, şi era spre seară.
Aşa îmi amintesc.
Sensurile îmi jucau în faţa ochilor,
voiam să reinventez zâmbetul
şi diferenţele diferenţelor
atât de puţin înţelese
şi în majoritatea cazurilor greşit.
Floricele de pe lunci,
o floare nu poate renaşte-n secundă
în prelungi nelinişti de undă?
Ale luncilor flori primăvara aşteaptă
poate-n durere de linie dreaptă… 
Poezie şi buze dulci,
poezie şi mere dulci
unde stai să le mănânci
fie şi pe meleaguri străine,
înstrăinata mea iubită,
remember înnoptat în înserare
să-ţi fie gândul în blândă visare.
O definiţie a fericirii zisesem:
poezie şi buze.       


 


Bună ziua, doamnă doctor!  


Moto: "Ce ştim, anatomia, fiziologia şi toate celelalte,
ne-am schimbat noi imaginea despre om?" 


Sunt scriitor şi m-am prezentat
în cabinetul dumneavoastră,
aşa, cam fără programare.
Nu ştiu de-i o urgenţă
minoră sau majoră,
ştiu doar ceea ce caut,
aşa cum am mai scris.
Caut un medic de suflet,
oare veţi fi fiind dumneavoastră?
Căci prea aspre au fost cum am scris,
aşa cum am mai scris,
victoriile mele…
Dumnezeu să te ferească
de dragostea oltenească.
Eu, învingătorul,
caut un medic de suflet.
Bună ziua, doamnă doctor,
mă puteţi primi şi fără programare?    


 


Aprinde luminile


Moto:"Rămâi în seara
când nemurirea bate în geamuri".
 



Desigur, pierderile sunt grele,
din proprie experienţă le ştiu.
(Din când în când ne ducem şi aprindem
o lumânare la mormântul părinţilor).
Însă nu ştiu aşa cum să-ţi spun,
Aştept o seară feerică, va fi seara
când iarăşi se vor aprinde luminile.
Aprinde luminile, chérie,
când depărtarea o alchimie se face,
când în ziua prea caldă ne mângâie vântul
şi muntele a-l saluta ne gândim.
Nemurire-aş nemuri
şi-atunci cu tine voi fi.
Atunci în foşnetul frunzei de plop
proiectându-ne-n azurul cel nou.
Pe cer se desenează un nor alburiu,
hai să aprindem pe seară luminile!      



Vreau 



Moto: "Rămân în gustul perelor, în acest prezent
ca un miros al strugurelui ce va fi cules
de-o mână în apusul lumii".



Vreau să-ţi sărut mânuţele, chérie
Şi să aprindem împreună luminile.
Oricum, mi-a rămas aşteptarea 
În vara aceasta candrie.
Azurul ce în faţa ochilor se-ntinde
Şi poezia cât ce cuprinde.
Pune-ţi acum brăţară de argint
În vreme ce timpu-şi încetineşte
Această trecere. Aceste secunde încete
Deprinse-s cu energia lunară.
Te aştept la un capăt de oră
Şi la un capăt de lume te-aştept. 
Înţelept poate nu voi fi niciodată,
Acelaşi în oglinda apei voi sta.
Nemurire-aş nemuri
Şi iar cu tine voi fi.
Prin lume vom trece în ceas înserat
Şi brazii şi izvorul din munte vor şti.
Ne vom opri în mângâierea de vânt
De pe neştiute colnice.
Revine iarăşi un fragment de cântec,
Cuvintele de cântec poporan
Până mai an
Ascultate încet şi repetate
Ca pe o mantra pe înserate
Acestea toate.
O mantra întinzându-se peste lume
În neştiute vibraţii
Peste spaţii tăcute.        



Atunci ce-o fi?


O ceaşcă de ceai şi inima ta,
mi-ai spus, o, ce ofertă a verii
într-un august de foc!
(Ştii că Brâncuşi zicea că a ajuns
la o sculptură a focului?)
Şi zis-am, zis şi-am tot zis
puţin descumpănit sau surprins
mă laşi fără replică, fată,
bag seamă că te cam iubesc.
Şi tu mi-ai spus taci naibii din gură
că nu ştii ce vorbeşti…
Atunci ce-o fi, mă întreb
că gându-mi tot spre tine se duce…
Ştii că taoiştii ziceau
că energia merge cu gândul
în aceeaşi direcţie?
Toate drumurile în vară candrie duc
şi-azurul se închide în sine.
   

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul