Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Haruki Murakami, Acultă cum cāntă vāntul și Pinball, 1973

        Laura Botuşan

 „Voi, oamenii, aveți o vorbă: timpul zboară ca săgeata. Cu alte cuvinte, noi călătorim īn timp fără țintă. De la crearea universului și pānă la moartea lui. De aceea n-avem nici viață, nici moarte. Suntem cu toții vānt”. Ascultă cum cāntă vāntul și Pinball, 1973, reprezintă romanele de debut ale lui Haruki Murakami, pe care īnsă autorul a ezitat o bună perioadă de timp să le publice, considerāndu-le doar niște īncercări literare imature și lipsite de substanță. Apărute īn 2015 la Polirom, īntr-o traducere din limba japoneză de Angela Hondru Ascultă cum cāntă vāntul, scrisă īn 1979 și Pinball, 1973, scrisă īn 1980 sunt două povești diferite care au īnsă aceiași protagoniști: naratorul fără nume, J și Șobolanul, iar așa-zisa acțiune are ca punct de referință barul lui J. Acțiunea se continuă, dacă putem spune așa, īn romanul care i-a adus notorietatea lui Murakami, Īn căutarea oii fantastice, roman care īl pune īn lumină pe același personaj, Șobolanul.
La Murakami mă īntorc cu drag de fiecare dată, fiind unul dintre autorii mei preferați. Citindu-i părerile despre primele īncercări literare, opinii pe care și le explică pe larg și īn romanul autobiografic Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, am ezitat să le citesc și am constatat că odată ce īl cunoști cu adevărat pe Murakami, trecānd prin cele mai reușite romane ale sale, experiența acestei lecturi este una destul de stranie. Īn primul rānd, ceea ce caracterizează cele două povestiri este ambiguitatea, pentru că există un fir epic propriu-zis și sunt destul de greu de urmărit, īn special Pinball, 1973. Īnsă, īn tot acest haos īl găsim pe Murakami. Este vorba despre aceleași obsesii, despre aceleași personaje care discută despre singurătatea ce le apasă, despre aceleași prezențe feminine fantomatice și despre muzică, „avant tout chose”.
Īn prima parte, Ascultă cum cāntă vāntul, naratorul, student la biologie, se īntoarce pentru o scurtă perioadă de timp īn orașul său natal și retrăiește secvențe ale copilăriei īnsoțite de mici experiențe erotice bizare, amintind-o aici pe fata cu patru degete la o mānă, alături de care ascultă California Girls a celor de la Beach Boys. Tānărul se īntoarce īn locul de baștină īn īncercarea de a se regăsi. Rememorează amintiri vechi, este pasionat de viniluri și īși omoară timpul alături de prietenul său, Șobolanul, la barul lui J, discutānd despre artă, literatură și filosofie. Secvențele de monolog pe tema scrisului mi se par cele care dau substanță povestirii, alături de Șobolanul care nu poate fi decāt un alter ego al autorului. Īn timp ce naratorul īncearcă să īși īmbunătățească scriitura, Șobolanul are deja la activ cāteva scrieri și dorește să se retragă undeva și să renunțe la tot pentru a se dedica pasiunii sale, ceea ce amintește de chiar povestea de viață a lui Murakami care, pe cānd deținea o cafenea, se hotărăște să renunțe la afecerea sa pentru a se apuca de scris. „Nu există scriere perfectă. Așa cum nu există nici deznădejde absolută. Cānd venea momentul să aștern ceva pe hārtie, mă īncerca mereu o senzație de disperare, pentru că domeniile īn care īmi permiteam să scriu erau limitate.” Ascultă cum cāntă vāntul este romanul cunoașterii propriei identități și mai presus de toate a descoperirii propriei voci īn scris, un exercițiu de creație reușit, ținānd cont că vorbim despre o primă īncercare literară. Vāntul este timpul care aduce cu sine povești pe care trebuie să le asculți, iar romanul vorbește despre dificultățile pe care le īntāmpină un scriitor la īnceput de drum, despre īncercările sale de a se maturiza, un soi de artă poetică cu intruziuni fantastice pe fond muzical, specific lui Murakami: „Am să mai pomenesc o dată despre scris. O dată și atāt. Pentru mine e o mare bătaie de cap să aștern ceva pe hārtie. Uneori stau cu o foaie īn față o lună īntreagă fără să scriu un singur rānd; alteori, după ce scriu șnur trei zile și trei nopți, īmi dau seama la final că am apucat īntr-o direcție greșită. Efortul de a scrie este de fapt strădania de a te detașa și de a te asigura că păstrezi distanța cuvenită față de lucrurile ce te īnconjoară. Pentru asta nu ai nevoie de sentimente și emoții, ci de o riglă”.
Dintre cele două povești, Pinball, 1973 este cea mai greu de urmărit pentru că nu există un fir epic, iar planurile se amestecă fără o anume coerență. Īn Pinball este vorba despre un tānăr absolvent de facultate, același narator a cărui identitate rămāne necunoscută, care lucrează īntr-un birou de traduceri și a cărui pasiune este jocul de pinball. Īn afară de narator, apar și aici Șobolanul și J cu barul său īn jurul căruia gravitează personajele. Acțiunea se dezvoltă pe mai multe planuri: povestirea naratorului, gāndurile Șobolanului și intruziunea fantasticului prin prezența celor două gemene, 208 și 209. Īn afară de a se īndeletnici cu traduceri diverse, naratorul trăiește destul de boem. Citește īn fiecare zi Critica rațiunii pure, Kant fiind punctul său de referință, bea bere, ascultă muzică, scrie și se joacă pinball. Există pagini īntregi dedicate acestui joc descris īn cel mai mic detaliu. Īnsă totul se scurge īntre aceleași improbabilități care guvernează personajele și destinul lor. Lucrurile se schimbă brusc și dispar așa cum au apărut. Iată-l pe Murakami, cel de mai tārziu. Atunci cānd naratorul intră īn magazia plină cu mașini de pinball totul pare „un cimitir īnțesat cu visuri vechi, uitate de mult. Le-am lăsat și am trecut mai departe”. Īl afli pe Murakami īn toate aceste detalii.  Ascultă cum cāntă vāntul și Pinball, 1973 formează o poveste unitară despre artă, despre scris și despre amestecul lucrurilor ce ne alcătuiesc, căci „dacă privești lucrurile detașat, orice pare frumos”.


_
*Haruki Murakami–Ascultă cum cāntă vāntul. Pinball, 1973, traducere din limba japoneză de Angela Hondru, Editura Polirom, Iași, 2015 .

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul