Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

ÎN MEMORIA LUI ALEXANDRU TOCILESCU

        Dinu Grigorescu

Bani de dus, bani de-ntors
Scenariu TV de Puși Dinulescu
Regia: Alexandru Tocilescu


În distribuție: Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani, Carmen Tănase, Adriana Trandafir, Crina Mureșan, Tania Popa, Lucian Iancu, Vlad Ivanov și Marcela Papaiani. Aranjament muzical: Gabriel Basarabescu; Decoruri: Ion Olaru; Costume: Anca Răduță; Imagine Beta: Ovidiu Guzu; Operatori: Dumitru Croitoru, Cristinel Neagu, George Leca, Ticu Constantin. Director de imagine: Cristian Nicolau; Regia de montaj: Gini Ignat; Montaj: Sebastian Chelu; Regia tehnica: ing. Radu Dumitru; Sunet: ing. Traian Mărmureanu, Nicolae Băltărețu; Machiaj: Mioara Voicu; Regizor secund: Luminița Iordănescu; Redactor: Doina Teodoru


Dramaturg inventiv, fost regizor de film, teatru și televiziune, prozator satiric, poet și istoric literar, original în toate ipostazele, dl Puși Dinulescu, (n. 27 august 1942, București), pe numele său din buletin Dumitru Dinulescu, este Cal în zodiacul chinezesc, iar Alexandru Tocilescu a fost Câine. Zodii compatibile. Dovadă este și teleplay-ul eveniment, redifuzat recent la TVR 2, TVR 3 și TVR Internaţional in memoriam Alexandru Tocilescu. Dramaturgul are atracție pentru lumea de bloc ceaușist (Casa cu țoape) și continuată în post-ceaușismul capitalist (și el cu dus-întors) în care averile șmecherilor proliferează ca țânțarii în mediul adecvat, s-au înmulțit averile. Fauna lui Puși e compusă din diverși tipi profitori de conjuncturi autohtone, amărășteni, bețivi, târfe (și intelectuale), prostituate (și de peste Prut, Nistru și Don) care vorbesc românește cu accent rusesc, inconfundabile creaturi ale istoriei recente, ale căror victime și sunt, de altfel. Comedia psihologică demascatoare Nunta lui Puiu, montată la Naționalul craiovean de dl Mircea Cornișteanu, este emblema stilului tranșant, realist (chiar naturalist), stilul Puși Dinulescu. El este un constructor de intrigi cu finaluri zguduitoare.
Alexandru Tocilescu, artist cu deschidere intelectuală maximă și fantezie superdebordantă, care a făcut din Tudor Popescu un mare comediograf prin două spectacole satirice fulminante (Paradis de ocazie la Teatrul Nottara și Concurs de frumusețe la Teatrul de Comedie), recidivează cu dramaturgia lui Puși. Povestea este simplă. Un român repatriat, Manole, poreclit cu respect financiar „Americanul“, oferă gratis o vacanță la 2 Mai fostei neveste și actualului ei soț, aduce în decor o amantă tânără și sexoasă, pe care o bate, o iubește (în final o izgonește), plus doi vechi prieteni soț-soție la care se adaugă șoferul boss-ului. Pe plajă, mai apare, ca o zeiță din altă planetă, o prostituată de nota zece de la Moscova. Acțiunea conține scene tari de western moral, bătăi filmate cu voluptate, beții cât cuprinde abdomenul, replici, contrareplici și multe situații dramatice-hazlii, care oglindesc esențial tristețea faunei respective – destul de familiară nouă. Banii lui Manole, tip sadic, chiar și în generozitate, fac legea. El a plătit tot - venirea la mare, statul la mare și plecarea de la mare. Individul se simte la el acasă, excelent cu fostul anturaj amical, ex-matrimonial.
Gheorghe Dinică creează un personaj memorabil, dezabuzatul total. Puterea banului este invincibilă. În derizoriu se ascund și marile semnificații. Fosta lui soție, arhitectă, e singura care îi mai ține piept, cerșindu-i însă bani, în contul trădării fostei lor iubiri și conviețuiri care s-a soldat, printre altele, și cu un avort, eșec total. Tipa este recăsătorită cu bețivanul din gașcă (aflat cam tot timpul acțiunii în stare bahică, refugiul lui suprem) interpretat monumental portretistic de Sebastian Papaiani, ascuns într-o barbă de lipovean, alcoolic în ultimul hal, el fiind reversul învingătorului Manole, adică învinsul, ratatul din viciu și de serviciu, păgubos existențial, abulic, fără demnitate, scufundat în mizerie. Cei doi mari actori ai teatrului și filmului românesc din toatee timpurile lasă memoriei, și prin această producție a TVR, un cuplu masculin absolut senzațional, cu nimic mai prejos filmelor cu vedete occidentale.
Banul dictează toate comportamentele. În rolul fostei soții, doamna Carmen Tănase e fabuloasă prin expresivitățile-i multiple, scoasă cu măiestrie în evidență de marele regizor și iscusitul operator de prim-planuri. Și din femeia aceasta iubirea este total evacuată, nu subzistă decât iubirea de bani, dorința de a-i avea cu orice preț. Doamna Adriana Trandafir, actriță cu uriașe și diverse posibilități de exprimare, în confundabile ipostaze, își face și aici datoria cu prisosință și Lucian Iancu completează și el, expresiv, intempestiv, galeria de portrete, cu farmec absolut. În rolul iubitei lui Manole, altoită de bestie, triumfătoare și sexy, doamna Crina Mureșan, lascivă, defensivă, finalmente agresivă, care fură banii dar se întoarce cu ei, ascunzându-i precar sub masă. Șoferul, amantul de ocazie al femeilor dezamăgite de partenerii sărăntoci și impotenți, refugiul prigonitelor, e jucat de Vlad Ivanov, un interpret viril, expresiv și eficient, iar Tania Filip face o prostituată de zile mari, stâlcind limba maternă cu savoare tragi-comică. Dramele umane ies la suprafață și prin accese de comedie bufă. Marcela Papaiani creează un portret ciudat, acordeonistă a morții care bântuie ca o fantomă pe plajă.
Aparatul de filmat focalizează chipuri și comportamente uman/inumane, poezia (neutră) a Mării Negre (indiferentă la bani) surprinde apusuri de soare fabuloase și triumfă cu furtuna apocaliptică din final, care îngheață la propriu toate personajele, pedeapsă meteo-divină.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul