Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poveste la gura sobei, vara

        Dumitru Ungureanu

 Era o iarnă ca-n basme cānd grupul rock Semnal M a concertat la Casa de cultură a micului oraş īn care domiciliez. Pe-atunci aveam barbă stufoasă şi plete (peste care, ger fiind, īndesasem o căciulă de miel) suficient de lungi ca să mă tragă copiii de ele. Purtam un mintean de dimie neagră, dăruit de tata, căruia nu i se mai potrivea. Blugii nu-mi lipseau, fireşte, doar bocancii erau simpli, muncitoreşti, dar cine se uita la ei? Două fete care se īndreptau spre uşa sălii de spectacol, dinaintea căreia aşteptam nişte amici, m-au confundat cu Iuliu Merca şi, admirāndu-mi alura, au fost auzite mărturisindu-şi una alteia gānduri cu detalii indecente despre ce s-ar īntāmpla dacă le-aş invita la hotel după concert. Mă distrează şi azi amintirea momentului, fără să-mi trezească regretul că n-am trăit cu adevărat situaţia sugerată. Cronicarii rockului au parte de alte desfătări decāt interpreţii lui, asta-i sigur!
 M-a pocnit norocul să fiu „militar īn termen” pe litoral īn vara lui 1978, cānd una dintre piesele Semnal M,  Moara, a intrat īn topurile europene difuzate de BBC. Sincer, nu-mi amintesc să fi auzit-o pe lungimea de undă alocată englezilor. Noi ascultam Radiovacanţa şi, tot pentru muzică, Europa liberă. La postul romānesc făcea furori Hore pe smalţ - şi, tulai Doamne, ce hore aţāţate cu vin dobrogean de 2 Mai am īncins pe pardoseala camerei īn care funcţiona staţia de transmisiuni! Şi fabula Racul, broasca şi o ştiucă (n-o ştiam īn versiunea Cromatic) ne distra īn exces. Evident, literat crezāndu-mă, pe mine mă īncānta mai mult piesa Versul, ce nu displăcea nici camarazilor de pierdut vremea īn acel mod foarte poetic. Reascultānd-o deunăzi, m-a cuprins inevitabila nostalgie. Nu cred că sunt, totuşi, unicul individ bătut de-o asemenea alinare...
 Dar nicio piesă Semnal M n-a „rupt” mai bine auditoriul „estet” decāt Bal la Apahida. Cotind-o pe drumeagul prelucrării folclorului, precum Olimpic 64, Sincron, Phoenix şi alţii, clujenii trăgeau semnalul unei petreceri īmpotriva cursului vremii. Romānia bestecăia prin şleaul „deceniului satanic”, cum s-a spus anilor 1980, situaţia societăţii, deplorabilă deja, se deprecia galopant, lipsurile erau parcă anume scornite ca să fie testată rezistenţa populară. Īn ciuda acestor necazuri, romānii jucau, găsind alean şi īn muzica Semnal M. Rockul, de obicei şi de la origini, dă expresie unei revolte, ia atitudine contra injustiţiei, a statului ce-şi scuipă aroganţa, indiferent de sistem. Dar tot rockul are funcţie cathartică, dacă nu minte asupra scopului. „Hai să lucrăm īmpreun㔠e un īndemn ce nu contrazice pe „să ne simţim cu toţii bine”, cātă vreme al doilea urmează logic primului. Bal la Apahida, pe discul Cāntece transilvane, continuă pămāntenele Īnvăţături ale lui Badea Ion din Apahida către fiul său Gheorghe. Īnvăţături la care bine ar fi să ia seama şi lumea romānească actuală, foarte conectată online la trend-uri care sunt modalităţi de spălare pe creier mai eficiente decāt lecţiile politice de-acum o jumătate de veac.
 Calitatea īnregistrărilor păstrate pe discurile de vinil poate fi discutabilă. Căldura lor īnsă n-are egal!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul