Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista revistelor

        Critias


Între revoluţie şi compromis



Numărul 66/vara 2008 al ediţiei române a trimestrialului editat de Institutul Cultural Român se păstrează, cu o consecvenţă de invidiat, în graniţele statornicite de precedentele apariţii: substanţialitate şi diversitate pe fondul de excelenţă culturală asigurat de numele proeminente care se regăsesc de fiecare dată în sumarul publicaţiei. Ca de obicei, încercarea de a evidenţia unele texte echivalează cu o vinovată şi nemeritată lăsare în umbră a altora. Asta e: are şi excelenţa publicistică riscurile ei....


Pe criterii absolut subiective, semnalez, în primul rând, episodul III din Exerciţiul de sinceritate al lui Ion Vianu care anunţă o carte de memorialistică necesară spaţiului public românesc asediat de prea multe rememorări tendenţionase, interjecţionale ?i resentimentare ale trecutului imediat. Autorul contrapune unor astfel de pseudocontribuţii la radiografierea epocii comuniste o introspecţie frustă, sinceră, de­barasată de poncife acuzator-senzaţiona­liste şi, prin aceasta, verosimilă şi creditabilă.


Textul lui Ion Vianu poate fi lecturat într-un fericit pandant cu eseul lui Adam Michnik Ultraradicalii revoluţiei morale – o pledoarie pentru „compromis şi raţiune“ ca soluţii benefice în edificarea unei istorii prea adeseori fracturată de intoleranţă revoluţionară: „Noi, nemulţumiţii din secta veşnicilor nemulţumiţi şi speriaţi... nu dorim alte revoluţii morale, strângerea hăţurilor, comisii speciale pentru urmărirea duşmanilor virtuţii sau ordinii divine, liste ale proscrişilor, ale suspecţilor de duşmănie şi candidaţilor la suspiciune (...) Noi, nemulţumiţii, nu vrem alte revoluţii în ţara care încă nu şi-a revenit după cele anterioare“, scrie Michnik. Ŕ bon entendeur, salut!...


Romancier cunoscut (inclusiv cititorilor români), E.L.Doctorow este prezent în Lettre internationale cu câteva consideraţii pertinente despre actualitatea naraţiunii istorice (Note despre istoria ficţiunii), iar „nobelista“ Doris Lessing cu un fragment de proză din Al cincilea copil.


Interesantă punerea în pagină a evocării 1968 – după patruzeci de ani dedicată revoluţiei pariziene din acel mai care a zguduit lumea. Păcat că textul Feliciei Antip debutează cu un segment despre România anului 1968, în care privirea limpede asupra evenimentelor a autoarei este tulburată de un impuls cam prea ostentativ ca să nu sune strident de răfuială post-factum cu Ceauşescu şi comunismul. Când refuză pamfletul şi rămâne analitică, autoarea este mai inspirată şi mai convingătoare.



Un dialog impresionant intitulat La judecata de apoi a literaţilor, nădăjduiesc să fiu sancţionat cu precădere ca poet realizează Dora Pavel cu Gheorghe Grigurcu în cel mai recent număr al României literare (36/12 septembrie a.c.). Impresionant pentru că, dincolo de răspunsurile echilibrate, pline de reţinere decentă ale intervievatului, se ghiceşte o stare de oboseală interioară, dublată de resemnarea indiferentă pe care o aduce cu sine „etapa crepusculară“ a existenţei în care criticul îşi încastrează, cu discret dramatism, prezentul. Remarcabile rămân, în acest context tulburător, în consecvenţa şi verticalitatea convingerilor (inclusiv – sau mai ales – a celor de ordin literar!) care au făcut din Gheorghe Grigurcu un critic iconoclast şi incomod, care, în continuare, are tăria opiniunilor sale, înţelegând să le afirme şi să le susţină perseverent, fără teamă de consecinţe, încrezător în faptul că ierarhiile axiologice „nu sunt imuabile, având perspectiva, cu concursul nostru sau al altora, a se optimiza necurmat“.


Amân de multă vreme să aduc laudele pe care le merită cu prisosinţă săptămânalele rubrici Cronica ideilor şi Cronica literară susţinute de doi dintre cei mai redutabili tineri intelectuali prezenţi în publicistica noastră culturală: Sorin Lavric şi, respectiv, Cosmin Ciotloş. Însă pentru că primul este şi colaborator la Luceafărul, iar al doilea a scris anul trecut o cronică favorabilă la o carte a mea, mă limitez la a-i recomanda călduros atenţiei dumneavoastră; restul îl fac textele lor...


Relatarea lui Alex Ştefănescu Limba română în dizgraţie la Chişinău ar trebui să ne îngrijoreze şi să ne pună pe gânduri. Tare mă tem, că luaţi cu altele – alegeri, fotbal, scandaluri etc. – nici nu ne îngrijo­rează, nici nu ne pune pe gânduri: păi ce, de chestiuni care privesc destinul actual şi viitorul limbii române avem noi timp acum?!... (Critias)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul