Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Pe primul raft

        Ioan Groşan

Ceea ce impresionează de la primele rānduri ale proaspăt apărutei cărţi de la "Tracus Arte, "Ceva care să-mi amintească de tine", a lui Iacob Florea, este remarcabila siguranţă a scriiturii. De altfel, acest lucru se vădea şi īn precedentele volume: "Īngerul trage sforile" (Editura Cartea Romānească, 1994), "Tatăl lui Iona. Scrisori primejdioase" (Editura Vinea, 2002), "Sāmbăta după duminică" (Editura Ager, 2004) şi "Lucrurile pe care mi le spui" (Editura Litera International, 2011), īnsă aici miza povestirilor e mărită prin abordarea unei teme atāt de dificile cum e cea a singurătăţii. Căci toate personajele lui Iacob Florea, indiferent cum interreacţionează īntre ele, sunt, "la bază", oameni singuri, căutāndu-şi cu īndārjire propria identitate. Mutatis-mutandis, ele aparţin acelei categorii a "suciţilor" lui Nicolae Velea, fie că e vorba de adolescenta Madi din "Detalii dintr-o scurtă īntālnire", fie de domnul Paul din "Joi: de dimineaţa pānă seara", fie de "băiatul ăsta George" din, după părerea mea, cea mai izbutită bucată din volum, "Linguriţe de argint". 
Cum excelent remarca Eugen Uricaru pe coperta a IV-a a cărţii, Iacob Florea practică o poetică a ambiguităţii, lăsānd toate finalurile deschise şi obligānd astfel cititorul să-şi imagineze singur, după punctul de sfārşit, orice posibil deznodămānt. Autorul e omnisicent, īşi locuieşti personajele, dezvăluindu-le īn cele mai mici cotloane ale gāndurilor şi simţurilor lor, prin utilizarea impecabilă a stilului indirect liber. Iată, īn acest sens, o mostră din "Linguriţe de argint": "Şi (doamna Natalia, n.m. I.G.) n-a putut să nu se gāndească că băiatul ăsta George e un mic diavol īn toată legea, care ştia să-şi atingă ţinta, fără să pară că a luat-o vreo clipă īn cătare. Se gāndi că-i făcuse un portret băiatului ăsta George din tot ce ştia ea despre băieţi şi bărbaţi şi, astfel, īi ieşise un mic monstru care, uneori, putea să arate ca un īnger. Nu era deloc indicat să-l ai de duşman. Mai mult, s-a gāndit să-l atragă īn echipă de partea ei. Nu avea un plan riguros, dar merita să īncerce. Putea īncepe prin a-i face cadou nişte peşti de acvariu. Un peşte curcubeu, cu siguranţă". Paginile creează astfel un fel de perspectivă anamorfotică, ca īn unele pānze de Dali, la care dacă priveşti dintr-un anumit unghi, ţi se relevă o cu totul altă imagine decāt cea percepută "din faţă".
Un alt lucru demn de a fi subliniat pentru stilul compoziţional al lui Iacob Florea este faptul că īn cāteva povestiri eroii devin ei īnşişi "povestaşi", cum se īntāmplă cu personajul amantului din "Bărbatul-poveste", care cucereşte partenera numai după ce-i īnşiră istorii constituind un soi de preludiu la amorul ce nu se va īmplini decāt īn acest fel, ca īntr-o scurtă parafrază ironică la naraţiunile Şeherezadei.
Concluziv: prin "Ceva care să-mi amintească de tine",cea de-a cincea carte a sa, Iacob Florea intră pe primul raft valoric al prozei romāneşti contemporane.



         


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul