Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Pe firul dulce al povestirii...

        Ana Dobre

Nu este chiar o surpriză acest nou volum al lui Florentin Popescu, Furca și alte povestiri , știută fiind plăcerea sa de a relata, prin confesiune, întâmplări trăite din lumea literară, de a-și epiciza experiențele, predispoziția spre umor, un umor bonom uneori, malițios nu de puține ori.
Chiar și cronicile/recenziile sale au o notă narativă, întrucât tehnica prinde în câteva linii portretul omului care scrie, schița unui context, pentru a accede, apoi, la operă. Cine-l cunoaște, chiar și parțial, îl regăsește în acest volum de povestiri în dimensiunea lui literară și literaturizată. Căci Florentin Popescu este personaj explicit și/sau implicit în opera sa epică, tot așa după cum este un personaj și în lumea literară.
Majoritatea povestirilor, scrise între 2014 și 2016, au o notă biografică - pornesc de la un fapt trăit sau cunoscut de autorul care este tentat să-și transforme experiența în literatură, să se amestece, ca pictorii flamanzi, în propria operă, transgresând, astfel, limita. Ceea ce este foarte interesant, fiind, totodată, și un mod propriu de a narativiza, este intersectarea clasicei povestiri în ramă cu metoda proustiană a memoriei involuntare. De altfel, chiar citatul din Umberto Eco („Eu sunt un proustian: eu găsesc sensul vieții în amintirile copilăriei!”) dă o indicație în acest sens. Iar la finalul povestirii Furca, regăsim o explicație, de asemenea, în sensul proustianismului : „Privind-o, am încercat un sentiment proustian, prezența ei întorcându-mă, în imaginație desigur, în copilărie și la verile în care cu furca se aduna fânul de pe brazdele cosite (...), pentru ca mai târziu tot cu furca să se ia fânul de acolo și să fie urcat în carele care-l duceau la casa gospodarului”. Dacă la Marcel Proust parfumul producea întoarcerea, la Florentin Popescu orice obiect încărcat, ca albina de polen de propria poveste și istoricitate, poate produce anamneza.
Unele adieri și respirări vin din proza lui V. Voiculescu, al cărui exeget este Florentin Popescu. Totuși, el nu este nici discipol, nici epigon al autorului Lostriței. Aerul, atmosfera, oamenii, tendința spre ghidușie sau mister, au ceva comun, acesta fiind spațiul Buzăului, chiar dacă nenumit ca atare, resimțit, însă, prin atașamentul naratorului ca și prin detaliile de natură : dealurile, pădurea misterioasă și chiar unele regionalisme (crosnie, răgălie etc.).
Deși e puțin probabil ca autorul să-și fi propus să polemizeze (fiind cunoscut mai mult ca un bonom cu tendințe spre butadă, spre ironie și, mai puțin, ca un câine rău), există în aceste povestiri o latură polemică. Furca, de exemplu, este o imagine personală, o replică la tema colectivizării din literatura realismului socialist. Trimiterea la Corneliu Baba (a se reține și imaginea de pe coperta volumului) a cărui grafică – un țăran cu un furcoi – însoțea vizual romanul Mitrea Cocor al lui Mihail Sadoveanu, intră în aceeași viziune polemică. Atitudinea mamei care-l atacă pe activistul comunist are ceva statuar, marcând un moment memorabil în biografia personajului, dar și în imaginarul literaturii române. Prin extensiune, Florentin Popescu sugerează că această desfășurare s-a făcut împotriva voinței țăranilor, care au reacționat fiecare în felul său, prin mici și anonime acte de eroism, fără a putea învinge sistemul.
Cocoșul, cea mai hilară dintre toate, aduce în prim-plan predispozițiile hâtre ale scriitorului. Întâmplarea e de antologie : la slujba Prohodului, un cocoș, adus de o bătrână din sat pentru a sluji ritualului christic (interpretarea sacră) sau pentru a sluji mesei preotului (interpretarea profană), perturbă atmosfera solemnă. Modul cum înaintează în comic de situație se răsfrânge asupra întregii atmosfere epico-ritualice, având efectul desolemnizării fără ca naratorul să fie un antiecleziast. E un umor popular relevând, prin bucuria de a trăi, frumusețea vieții profane care triumfă asupra oricărui alt mod de a o înțelege, sens ce decurge din acest final: „Cocoșul, nebunaticul ei cocoș, fuse lăsat să trăiască până muri de moarte bună, cum se zice în popor, ori se duse să cânte, alături de fratele lui, cocoșul biblic, lepădarea de Hristos a lui Petru...”
Bica, Recunoștință, Doi prieteni, Măriuca, Rezervația au o tristețe, un aer de nostalgie, semnificative pentru reflexivul Florentin Popescu, scriitorul care, ca om al timpului său, vibrează la problemele prezentului. Rezervația, o utopie, emană o stranietate ce plasează în plin absurd. Fiind vorba despre scăderea vânzărilor de carte și, inclusiv, a numărului de cititori, Florentin Popescu imaginează o rezervație, un spațiu, în afara unei istorii terorizante, în care toată lumea citește, centrul fiind situat la Primăria care „iradiază” mai multe ulițe. La Vișina de Sus (!) acesta este un mod de rezolvare a crizei. 
Cerere de emigrare, în aceeași atmosferă de absurd, evidențiază un Don Quijote, victimă, ca și acela, al dezacordului dintre realitate și imaginație, a demagogiei comuniste, a beției de cuvinte : Izbășescu Vasile vrea să emigreze în URSS, iar când adevărul istoric i se revelează, chiar și parțial, are un „șoc nervos”, neputând accepta că istoria l-a păcălit, asumându-și, de aceea, condiția de marginal, „un biet copac în bătaia furtunilor”.
Jucătorul și Empatie evocă atmosfera întâlnirilor literare într-o perspectivă histrionică, în aceeași tendință a desolemnizării. Florentin Popescu pare a spune că scriitorii sunt și ei oameni și a-i vedea în lumini și irizări de glamour artificial înseamnă a-i priva de adevărul vieții.
Plăcerea de a povesti, de a construi în/prin fragmente o imagine a totalității, verva discursului narativ, ironia caldă, originalitatea formulei epice fac din volum o lectură agreabilă, consecință a modului de a realiza ceremonialul povestirii. Acel captatio benevolentiae menține la capacitate maximă atenția și interesul cititorului care, la final, are sentimentul unei lecturi revelatoare care l-a îmbogățit sufletește.    

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul