Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Victoria Milescu

Ieşirea din lume


Sunt un lucru
cât se poate de adevărat
chiar dacă încleştat
de nimicurile prin care pătrunzi
în tunelul ochilor mei
ştiu că nu mai revii
din creierii galaxiilor
pe unde trec îngeri cu viteze nebuneşti
de la un carnagiu la altul
sunt un lucru bidimensional
plin de cerneală, de limfă
mulţi mă adoră ca pe orice lucru
care nu ştie ce se întâmplă cu el
m-au ţintuit pe un perete din dormitor
peretele a albit lent, prăbuşindu-se
sunt un lucru ca o metropolă
construindu-şi singurătatea
cu fiece casă nouă, utilată modern
sunt un lucru luat cu japca din gloată
o dată, de două ori, de câte ori
au avut nevoie remuşcările  şi angoasele
de un peşte proaspăt
sunt un lucru care se împiedică şi cade
apoi se ridică şi încasează, cade să se ridice
un lucru cu mâini şi picioare pentru
mulţimea crescând exponenţial la gardul
de maximă intensitate
disputat de impulsuri scalare
sunt un lucru pătrat ca un cap pătrat
în plin soare cărând saci de grindină
dezarmat de organele din dotare
golit de cărbune, diamante, uraniu
ieşind în stradă să vadă cum mai arată sfârşitul lumii...


Cine contează


Sunt un lucru pe cale de dispariţie
din magazine, depozite
cu o mască pe faţă, cu alta pe inimă
pocnesc din degete şi ploaia
vine să şteargă imaginile
ce v-ar putea afecta emoţional
la deschiderea sufletului
filă cu filă
sunt un lucru ce vrea să facă bine dar iese rău
străzile îmi sunt prietene
la fel, câinii lor în loc de plante carnivore
ieri moartea mi-a şoptit la ureche secretul ei
se teme, deşi nimeni nu-i poate face vreun rău
doar un fin connoisseur de artă
ce a lucrat o viaţă
cu forţe speciale
cu miliardimi de secundă
sunt un lucru de unică folosinţă, eco, bio
pe anumite frecvenţe
răsplătit pentru curaj cu lipsirea de sentimente
când mă aplec peste marginea lumii
lăsând să cadă pe rând
picurii calzi ai cuvintelor-cheie
razele soarelui ca suliţele
străpung bucăţi de viaţă imperfectă şi dureroasă
nu ne întrebăm
de ce se întâmplă aşa şi nu altfel
sunt un lucru fascinat de iubiri interzise
de dulcele devenind amar
sub acelaşi tril, în zadar
sunt un pericol pe drumurile publice
pe care se întâmplă să circule chiar Dumnezeu
sunt un lucru ce ar putea să te sperie
şi totuşi...


Un ciob de oglindă


Sunt un lucru printre alte lucruri
inutile şi caraghioase
un lucru cu piele şi oase fără
să-ntrebe de unde a venit şi de ce
se duce oriîncotro vede
panta cea bună, panta rea
întâlnindu-se la plus minus infinit
nimeni nu ştie cum arată un lucru
pe care nu l-a văzut niciodată
trecând prin sârma ghimpată
a clipelor rămase pe ţeavă
doar lucrul cel singur e sigur de existenţa sa
unică, indivizibilă şi suverană
ce fierbe ca marea  fără mateloţi
fără ingredientele laşităţii unei vieţi
trăite conform
manualului de supravieţuire cu orice preţ
sunt un lucru de care nu te poţi lipsi
cum prima şi ultima jumătate a vieţii
prin gaura cheii semăn
cu prieteni şi cunoscuţi la un pahar
pipăit, sunt leoarcă de lacrimi
toamna e punctuală, e de încredere
un ciob de oglindă îmi taie gâtul
dintr-un copac scuturat...


Împăturind timpul


Să las totul în ordine
în plămâni, în ficat, în retină
să nu se certe văzutele cu nevăzutele
lumea e mai săracă fără mine sau dimpotrivă
să hrănesc vorbele din
cărţile ce se vor termina cândva
sortez, împachetez insomnii
vânez coşmaruri, le sigilez
pun la loc sigur steaua
ce-mi  scria cu genele de lumină pe fereastră
lumea îmi va fi recunoscătoare sau dimpotrivă
calc pe iarba înflorită în decembrie
las mâncare căţeluşilor orbi de sub bloc
luna e la locul ei:
cum ne vrăjeşte ea şi nimeni nu îndrăzneşte
s-o întrebe de unde vine, unde se duce
în fiece noapte după ce ne cufundă în vis
să las totul cuminte, tihnit
să nu lipsească cele bune din cele rele
până când voi reveni pe crengile de cireş
cu fluturi aurii plutind peste oraşul
ce acum e abia la grădiniţă
jucându-se cu păpuşile îmbrăcate în oameni
vorbind ca oamenii, născocind poveşti
trecem unii pe lângă alţii pe traiectorii
ce se intersectează sau dimpotrivă
trecem unii prin alţii lăsând în urmă câte puţin
din nimicurile ce ne iau viaţa
uşile se trântesc în bătaia vântului solar
în zori, măturătorii se vor mira
ce curat e în cartierul meu
devenit peste noapte om mare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul