Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īntre sine şi rosturile lumii

        Nicoleta Milea

Ceea ce naşte īn noi actul lecturii este necondiţionatul – adevărata esenţă a cărţii, dincolo de numele pe care īl poartă şi de formele ei, rodul īntālnirii cu Celălat-ul. Nu este un simplu concept, ci este īmpăcarea cu sinele, eliberarea īntr-o oarecare măsură de identificarea cu o altă dimensiune. Este bucuria din interiorul nostru, pe care nimeni altcineva nu ni-l mai poate cuceri aşa cum o face Ea, Cartea!
 Aceste gānduri şi multe altele mi-au venit īn minte citind  cărţile Anei Pop Sārbu: Primăvara casei (1984), Īngerul din zid (2011), Exod interior (2012), Morfologia nopţii (2013), Ana Pop Sīrbu, Versuri & Ilie Gyurcsik, Reversuri, (2014).
POESII, ultimul volumul al Anei Pop Sīrbu, apărut la Editura David Press Print, Timişoara, 2015, păstrează forma iniţială a termenului (poesii) şi propune cititorului poeme concentrate īntr-o relaţie specială cu fiecare nivel al limbajului,īncadrāndu-se conceptului de ,,metabolă”.
Structurate īn cinci părţi: I.Decor, II.Memento, III.Portrete, IV,Emotikon, V.Oglinzi narative, creaţiile, aşezate sub accent ritmic, īşi intensifică expresivitatea prin modalitatea directă a exprimării sentimentelor eului liric, obiectul formāndu-l imagistica, emoţiile, atitudinile, ideile, stările de spirit, frumosul artei cuvāntului concurat de cromatica deosebit de sugestivă a uleiurilor pe pānză realizate de pictoriţa Oana Bolog-Bleich şi care sporesc īntr-un fel complexitatea enunţului artistic: ,,Peisajul taie linia/ Dintre ape şi ape./ Se īntinde, se sfarmă./ Trage tristeţea peste linia lui,/ Roua, nisipul…” (Elegie)
Aspiraţia spre spiritualizarea imagisticii este evidentă, ca şi adāncirea lirismului īntr-o viziune rafinată, de natură terestră, cosmică şi metafizică. Forţa miraculoasă a poetei o conduce nemărginit la revelaţii, la convergenţă de imagini, īn acord cu pasiunile şi trăirile interioare: ,,Lumina cădea obedientă/ Mulţi īngeri şi sfinţi/ Se plimbau printre copaci, ierburi şi gāze./ Toate obiectele şedeau alături de ea./ O beatitudine se răsfrāngea pe figură./ Īn ritmul inferior erau cāmpuri egale,/ De compoziţii clare, echilibrate./ Am ridicat ochii,/ O linişte joasă era aproape…/ Īn cadrul īngust, sulurile de hārtie/ Mă aşteptau. Optuzitatea prindea aripi.” (Pastel)
Poesii este o carte vie, īn care, poemele se constituie īntr-o construcţie unitară, de la cea dintāi pagină pānă la cea de pe urmă, avānd la bază memoria cuvāntului care dublează reflexivitatea şi ale cărei ipostaze sunt amplificate de imaginaţia creatorului: ,,Poetul māngāie/Fantasmele īmprejmuitoare.”(Gavotă) Existenţa sa are ca etalon suprema egalitate a comunicării. ,,Problematica” versului este una de relaţionare indubitabilă īntre intimitatea actului creator şi perfectibilitatea mecanismelor de creaţie: ,,Chipul tānărului/ Lasă gāndurile/ Lāngă statuia purpurie./ Rana e larg deschisă,/ Să distingă muzica altei vieţi./ Īn preajmă, lumina, pe care o ţin/ Lāngă orele efemere./ Privirea ezită. Palid e drumul./ Portretul e mut./ L-am dăruit versurilor./ Negreşit, solii rivali īmi vor īmpărţi/Daruri.”(Portret)
Observăm la Ana Pop Sīrbu o maximă concentrare ideatică şi expresivă, asumată şi cultivată cu dinamism īn sfera esteticului. Nucleul este reprezentat de o tipologie aparte a formulei lirice adoptată pe baza a trei concepte fundamentale. Contemplarea reintegratoare a peisajului (Lumina cobora,/După-amiaza se decolora/ Printre case vechi), a timpului(Timpul īşi părăsea trupul), a cuvāntului (Atātea cuvinte topite/ Īn pānze cuneiforme/ Pe care le-ai ascuns pe hārtie) ne duce cu gāndul la esenţa lirismului izvorātă din revelaţiile fulgerătoare care particularizeată şi unicizează relaţia creatorului cu opera. Īntre sine şi rosturile lumii, taina fiinţei nu limitează cunoaşterea, ea dă substanţă viziunii poetice. Aceasta mi se pare că este esenţa POESII-lor Anei Pop Sīrbu!
Conţinutul dens, sensibil- afectiv, este dublat de o profundă cunoaştere cultural-intelectuală, īntr-o reproiectare de sensuri, pe gustul cititorului de concretizarea şi liricizarea abstractului: ,,Nicicānd cercurile amurgului/ Nu erau mai albe,/ Ca fragmentele din māna fetiţei,/ Uitată-n casă./ Ca faţa secretă a războaielor,/ Ca māna tinerei ce presăra / Bileţele pe stradă,/ Topind frumuseţea <<Libyca domestica>>.” (Faţa secretă)
Voluptăţi iluzorii, pāraie de culori distincte, décor de iulie, timpul īnsorit de diamantul persan, , cufărul adolescenţei, smeritul maldăr de litere, surāsul, emoţiilor sub tăiş, tulnice, canoane, privighetori, atātea cuvinte topite, marea de frunze, mijlocul ce devine margine, un stol de păsări negre, un vārtej printre pietre şi arţari, īn chilii se tānguie viaţa, piatra īn lumină, cerc ce atingea priveliştea, acestea şi multe altele sunt captări ale stărilor īn imagini, semn că nu există nimic īn sine sau pentru sine.
Aşa ajungem să īnţelegem că o condiţie a vieţii, şi aceasta fundamentală, este moartea, īn umbra căreia suntem toţi. Poeta nu trăieşte nicio clipă iluzia nemuririi, ca fiinţă fizică; sensul existenţei īl descoperă prin actul creaţiei, care duce la cunoaşterea şi recunoaşterea morţii ca fiind singura amānare: ,,Stăteam la capătul zilei./ Molaticul stilet īşi scria pe nisip vārsta./ Un gest cădea inert./ Frumuseţea se īnchega īn jur./ Doar trefla amāna rigorile morţii.” (Capătul zilei)
Iconicul şi ermeticul, original convertite īn structuri lirice, se deschid infinitelor interpretări  receptorului. Şi volumul Anei Pop Sārbu, Poesii, o deosebită izbāndă, deopotrivă a poetei, dar  şi a liricii contemporane, oferă cititorului din plin această şansă.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul