Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Atmosfera din bucurești mi-a încălzit sufletul

        Enver Ercan

Interviu realizat de Niculina Oprea


Enver ERCAN, poet, eseist și editor s-a născut la 21 ianuarie 1958 în Istanbul, Turcia. Volumele sale de poezie Viață imperfectă (1977) , Timpul se clatină (1988),  În trecere, timpul sărută totul (1997),  Zâmbet de turcoaică (2014), au fost răsplătite cu premiile literare, “Abdi İpekçi” (1996),  ,,Cemal Süreya” și ,,Yunus Nadi” (1997), „Behçet Necatigil”(2014). Poetul editează două dintre cele mai importante reviste literare din Turcia, revista ,,Varlîk”, din 1990, și revista ,,Yasakmeyve” din 2001. Poezii din creația sa au fost publicate în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă, română, norvegiană, finlandeză, arabă, letonă, azeră, ş.a.. În perioada 2005-2011 a fost președintele Sindicatului Scriitorilor turci iar din 2012 este președinte al ,,Academiei İnterculturale de Poezie și Traduceri” .


Niculina OPREA: Domnule Enver Ercan, sunteți cu  adevărat un poet de mare sensibilitate. Mă bucur că v-am întâlnit și că am avut șansa de a traduce și a publica poeziile dumneavoastră în revistele literare din România. Puteți să ne spuneți, pe scurt, cum ați început să scrieți poezie?
Enver ERCAN: Pe la 17-18 ani, de la un librar ambulant am cumpărat câteva cărți de poezie. Bineînțeles că citisem poezie înainte dar niciodată nu citisem o carte din copertă în copertă. Am citit cărțile cumpărate într-o noapte și mi-am spus: ,,voi scrie la fel ca ei’’. După prima lună aveam deja scrise o sută de poezii, astfel aveam o parte din prima mea carte. După șase luni mi-am dat seama că multe erau absurdități. De atunci mă străduiesc să aduc pe drumul cel bun acel avânt aflat atunci într-o zonă necunoscută. Reluând versurile din acea vreme, simt emoția bucuriei de a trăi. Acum gândesc la faptul că ceea cea gândeam atunci nu era rău deloc.
N.O.: Cum ați defini poezia dumneavoastră ?
E.E.: İlhan Berk* îmi spunea: ,,Poeziile tale sunt asemenea unui vârf semeț.” Este adevărat, poeziile mele seamănă cu mine, nu se știe când mă oftic și când sunt doar irascibil. Poezia face parte din viață pentru că te face mai atractiv, însă viața surâde în permanență. Altfel, omul cum ar putea ține piept acestei vieți plictisitoare? A surprinde cititorul cu ceva neașteptat vreau să spun, presupunând că ei știu cât ești de răvășit. Deosebirea față de vorbirea intimă constă în limbajul fără ocolișuri pe care îl folosesc în poeziile mele. Îmi place să spun: citiți-mi poeziile, de-a lungul anilor ,,acestea au fost scrise așa cum le-am trăit’’. Este plăcuta mea petrecere. Însă nu pot scrie pentru gustul tuturor. Nu scriu pentru a fi lăudat ci pentru mine însumi.
N.O.: Există un secret pentru a scrie?
E.E.: Băcanul apare pe stradă ca băcan iar doctorul apare ca doctor. İndiferent de profesia din care își câștigă existența, și poetul trebuie să iasă în stradă tot ca poet. Dar poetul nu poate sta în stradă pentru că s-ar supăra poezia. El se refuză privirilor străzii dorind să ducă o viață mai puțin expusă dacă nu chiar secretă, o viață pe care în cele din urmă o vom descoperi în scrierile sale.
N.O.: Poeziile dumneavoastră sunt foarte intense în raport cu imaginea. Care sunt motivațiile ce vă afectează atunci când creați astfel de imagini în poeme?
E.E.: Dragostea este cea care mă motivează cel mai mult. Acest sentiment face ca ceea ce scriu să fie apreciat, altfel de ce să scriu ani de zile și să trăiesc în așa numitul ,,iad’’?
N.O.: Scrieți o excelentă poezie de dragoste, înțeleg că în viața dumneavoastră femeia joacă un rol foarte important, ea poate fi și unul dintre motivele pentru care poezia dumneavoastră este atât de senzuală?
E.E.: Femeile din viața noastră au jucat un rol foarte important. Cu ani înainte am spus: „Dumnezeule, ce este mai frumos decât dragostea?” Nici azi nu mi-am schimbat părerea.
N.O.: Poeziile dumneavoastră sunt publicate în revistele de specialitate din România, la Editura Limes din Cluj-Napoca, de curând a fost publicată și prima dumneavoastră carte în limba română, Timp îngemănat, ce credeți despre asta?
E.E.: Sunt bucuros, bineînțeles. A avea posibilitatea de a vorbi cu oamenii într-o altă limbă, o limbă a poeziei pe tot cuprinsul unei cărți este și o competiție impresionantă. Vă mărturisesc dumneavoastră ca traducător că eu văd această traducere și ca pe o posibilă apropiere foarte plăcută.
N.O.: Literatura, în special poezia din România, cum se vede în Turcia? Credeți că în viitorul apropiat literatura celor două țări va juca un rol important?
E.E.: În Turcia sunt cunoscuți mai mulți poeți, de la Eminescu la Tristan Tzara dar și poeți din generații mai noi. La noi, au fost publicați poeți români atât în antologii cât și cu volume proprii. Aveți o literatură interesantă și viguroasă. Sunt organizate întâlniri importante ale scriitorilor turci și români. Anul acesta, la „Festivalul Internațional de Poezie” de la Craiova, poetului Ataol Behramoğlu i-a fost decernat premiul „Opera Omnia”. Se pot face multe și, desigur, pot fi găsite posibilități de a îmbunătăți colaborările noastre. Traducerea cărților de până acum din literatura turcă dar și cea la care vă refereați mai sus, justifică interesul și efortul dumneavoastră de a traduce. Sunt sigur că putem promova întâlniri reciproce și traduceri reciproce. Eu sunt deschis unei colaborări. Haideți să ne pregătim pentru publicare atât de antologii cât și de volume de autor cu organizare de evenimente culturale reciproce. Revistele la care lucrez, editurile și „Academia İnterculturală de Poezie și Traduceri” sunt pregătite pentru astfel de colaborări.
N.O.: Credeți că poetul reprezintă societatea?
E.E.: Îmi puneți o întrebare dificilă. Ca poet, nu-mi place să mă consider a fi situat în partea de sus a societății. Încă mă simt bine interacționând cu mine însumi. Celălalt asumându-și reprezentativitatea, cel care este reprezentat devine leneș. Oricum, și eu sunt reprezentat pentru că unii gândesc în locul meu. „Pentru societate, poetul este asemenea farului de la țărmul mării”, cred că această sintagmă a fost valabilă pentru secolul trecut. De altfel, în ceea ce privește conștiința și cultura, momentan societatea prezintă fisuri. Din acest motiv, poetul stă deoparte cu adevărat. Îmi place să știu că mă aflu permanent lângă umărul poetului.
N.O.: Sunteți editor-șef al cunoscutelor reviste literare Varlîk și Yasakmeyve. Pentru cititorii români, vorbiți-ne despre aceste reviste.
E.E.: După cum știți, revista Varlîk apare de 83 de ani. Firește, nu este ușor de a conduce o astfel de revistă și să rămâi fidel tradiției în sensul de a publica o literatură de o înaltă valoare artistică. De 26 de ani continui cu rigurozitate ceea ce s-a propus de la începutul apariției revistei și să duc mai departe această muncă de editare pe care, dacă am compara-o cu munca unui ,,amiral”, cred că nu ar fi prea mult. În ceea ce privește revista Yasakmeyve, în urmă cu 13 ani am început să publicăm tineri poeți. Până acum avem publicate 250 de volume. Cele mai multe volume de la început și foarte multe pe parcursul anilor au fost și sunt semnate de femei. Acum șase ani, am înființat „Academia İnterculturală de Poezie și Traducere” al cărei președinte sunt. Menționez că lucrăm în parteneriat, de exemplu poezie, traducere de poezie și analiză de poezie, de asemenea, am început să gândim la acordarea de premii. Anul viitor, premiul nostru și al revistei Yasakmeyve va fi acordat la 21 martie și va consta în publicarea unei cărți de poezie.
N.O.: Ştiu că vă place orașul București, oraş pe care chiar îl iubiți, este adevărat?
E.E.: Am fost la București împreună cu poetul și prietenul Erkut Tokman. Îmi place acest oraș. Fiecare oraș are o viață a lui. Există orașe din care vrei să pleci cât mai repede posibil. Dacă funcțiile creierului au încetat, capul nu poate lucra. Atmosfera din București mi-a încălzit sufletul.
N.O.: Pe masa poetului Enver Ercan, ce proiecte se află?
E.E.: Am scris o carte cu titlul: ,,Tu eşti cuvântul, Enver Ercan!’’. De asemenea, o carte de interviuri intitulată ,,Chiar dacă urmează infinitul, îmi scriu poeziaˮ. Scrierea de noi poeme se află în prim-plan. 
N.O.: Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat și ne vom vedea la București.
E.E.: M-aș bucura să revin la București.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul