Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Moartea roșie

        Geo Vasile

 Naufragii, cartea lui Akira Yoshimura (1927 – 2006), ce se adaugă celor peste 20 de romane, traduse īn principalele limbi europene, este o poveste crudă și sumbră, localizată īntr-un sat medieval japonez situat pe țărmul oceanului. Povestea supraviețuirii unei comunități izolate ce se īncăpățānează să trăiască cu speranța naufragierii unor corăbii, din a căror īncărcătură locuitorii să-și īngăduie să īnfrunte violența cotidianului... altfel spus, foametea cea aducătoare de boli și de moarte. Naufragii, Humanitas fiction, 2016, 181 p.,  tăllmăcită exemplar īn limba romānă de Florentina Toma. Cum am putea rezuma această poveste corală  și ritualică a lui Yoshimura?.
Isaku nu are decāt 9 ani cānd tatăl său īși părăsește familia pentru trei ani, spre a se angaja ca rob īntr-un sat depărtat contra unei sume de bani care să le asigure alor săi hrana zilnică și un acoperiș deasupra capului. Este deja o tradiție īn acel sat consimțămāntul adulților buni de muncă să se vāndă ca muncitori sau servitoare, luni sau ani īn șir īn alte localități mai prospere. Yoshimura ne povestește ceea ce se īntāmplă īn acest răstimp īn familia lui Isaku : singurătatea ce o copleșește pa mama īncă īndrăgostită de bărbatul ei plecat; nenumăratele corvezi cărora trebuie să se supună īn ciuda faptului că nu e decīt un copil, dar devenit acum capul familiei, moartea unei surori mai mici etc.  Isaku, convocat de conducătorul satului, participă de-acum la strania cutumă, transmisă din moși-strămoși : īn nopțile de furtună pe mare, locuitorii aprind focuri mari pe țărm sub cazanele īn care fierbe īn clocot apa mării. Din ea se va decanta sarea, un produs cu care vor merge celor de la munte, oferind-o īn schimbul altor produse de primă  necesitate. Dar focurile sunt doar un pretext, o stratagemă, căci de fapt ei stau la pāndă īn schimburi īn speranța că ambarcațiunile lovite de valurile năpraznice, īnșelate fiind de lumina amăgitoare de pe plajă ce-ar fi putut aparține unui port, să se sfărāme de stānci, oferind astfel comunității prețioasa marfă aflată la bord. Ceea ce se și īntămplă o dată la cāțiva ani. Jefuirea epavelor se face cu cea mai strictă rigoare,  la fel și distribuirea mărfurilor, īn majoritatea cazurilor orez, grāne și alte produse comestibile sau unelte veșminte etc. 
Sumbră și crudă, această povestire filosofică ce scandează și răsfrānge cu melancolie  ritmul, mirosurile, sonurile și culorile anotimpurilor, de la stacojiul funzelor copacilor de pe muntele vecin ce anunță toamna pānă la albul ninsorilor și al spumei valurilor năpraznice pe mare, mesageri ai iernii. Īn derularea acestor ciclice, stihinice realități, odată cu īntoarcerea la țărm a unor specii de caracatițe, pești, calamari etc. Isaku descoperă soarta violentă cu care se confruntă semenii și rudele sale, īncepānd cu conducătorul comunității și terminănd cu tatăl său plecat īn robie, cu mama sa, cu surorile și fratele său pe care īl va īnvāța īn primul rănd să pescuiască tot ce oferă.comestibil valurile mării, de fapt meșteșugul supraviețuirii īn acel ținut īndepărtat al unei Japonii primitive.
Cum spuneam, firul romanului se deapănă cu lentoarea anotimpurilor, avānd drept punct de reper  iarna de care  toți locuitorii se tem cel mai mult. Īn acest sat de pescari, viața ce se confruntă cu tot felul de riscuri este de o incredibilă duritate și nu este deloc de mirare că singura nădejde de diminuare a acelora este rezultatul unei drame așteptate īn chip cinic : naufragiul unei corăbii din care locuitorii de pe țărm să se aleagă cu ceva provizii de orez pentru fiecare casă,  un adevărat lux pentru gurile īnfometate ale copiilor și părinților lor, ale acelor săteni ce trăiesc parcă īn afara timpului istoric īntr-o neagră sărăcie, soră cu moartea.
Epilogul este la fel de crud ca și soarta lor zilnică, dar ineluctabil, īntregul roman anunțīnd și pregătind, capitol după capitol, acel deznodămānt. Un adevărat blestem īi va pedepsi pe locuitorii acelui sat ce, īn urma dezastrului unei corăbii abandonate pe ocean,, nu găsesc īn ea atāt de speratul orez sau grāne, ci doar oameni morți. Drept care  dezbracă de hainele somptuoase cadavrele de la bord, niște kimonouri de mătase roșie, īmpărțindu-le fiecărei familii pentru femei și fete. Haine ce se vor dovedi a fi īnsuși spectrul unei necruțătoare boli mortale, moartea roșie, evocată odinioară de Edgar Allan Poe īn povestirea “The masque of the Red Death” (1842). Ispășirea păcatului comunității nu va īntărzia să aibă loc. Mătasea era infectată cu microbul vărsatului, epidemie de care muriseră cei de pe corabie, drept care fuseseră īmbarcați și alungați pe mare. Este rāndul comunității pescarilor din Naufragii să fie devastată de spectrul morții roșii. Morții sunt incinerați. Supraviețuitorii, purtători totuși ai bolii, sunt alungați īn pădurile vecine, unde vor sfārși īn scurt timp. Īn răndul acestora se află mama și sora cea mică a lui Isaku. Doar cāțiva scapă neatinși de boală, cei mai puternici, inclusiv protagonistul, ce va avea și șansa de a-și vedea tatăl īntorcāndu-se acasă din robie. 
Naufragiii este o carte ce nu se poate uita, o pură minune literară, nu ne ferim s-o spunem, o capodoperă, o istorie de o īntunecată frumusețe, ce se ascultă cu sufetul la gură. Narațiunea se derulează la persoana a treia, dar punctul de vedere este mereu cel al micului erou protagonist, Isaku. Stilul depănării firului epic este unul simplu și totodată poetic ce include o tragedie anunțată. Personajele īnseși sunt de o simplitate dezarmantă, confruntate īnsă cu probleme de viață și de moarte. Trama, īn aparență foarte simplă, ridică īn fond īn chip abil eterna chestiune a destinului uman, a fatalității  și chiar a liberului arbitru. Cu un minimum de mijloace, amintind de puritatea și puterea dramatică a tragediilor antice, fără să-și propună să judece sau să pozeze īn moralist, Yoshimura impune simplitatea drept cuvāntul–cheie al romanului. Sobră, vibrantă, universală, senină. Personajele sale sunt dure, abrupte asemeni vieții pe care o duc uneori aproape animalic īn acea Japonie medievală īn care legea firii este un fel de lege a junglei: a fi māncat sau a te lăsa māncat, a fi ucis sau a ucide. Ceea ce nu īnseamnă că acești sărmani pescari sunt niște demoni fără suflet, ci niște bieți nefericiți cărora soarta nu le oferă altă opțiune. Soartă ce se va īntoarce īmpotriva lor, pedepsindu-i pentu ceea ce chiar ea i-a constrăns să īmplinească.


 



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul