Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lucia Verona este pe val

        Dinu Grigorescu

Pe Lucia Verona dramaturg dotat cu o puternică personalitate artistică, autoare complexă, o găsești mereu la masa de lucru dar nu īndeajuns pe scena teatrelor. O piesă excelentă Secretul atomic īn care este vorba de predarea ștafetei īntre doi președinți, cel care pleacă la pensie și cel care vine la putere, a fost puțin jucată, deși spectacolul președinților, atāt cel local dar mai ales cel global este supershowul planetei. Teatrele aleg piese cu puține personaje, monodramele sunt comestibile financiar, Shakespeare un lux, dar Lucia a scris și o piesă cu Shakespeare. E un trend al gāndirii scenice și regizorale de la noi față de oferta dramaturgilor talentați, care au ce spune. E și egoism, balcanism, scepticism și īncă se mai vorbește de īncurajare ca și cum am fi un popor de handicapați intelectual. Doamna Verona s-a supus acestui pat al lui Procust și a scris Moştenirea cu un singur personaj cu care a spart și gheţarii. Spre lauda sa, Teatrul de Comedie, a realizat un spectacol admirabil, cu Mihaela Teleoacă, īn regia lui Dan Tudor (textul a fost tradus şi īn limba lui Moličre, a fost prezentat şi la Teatrul Le Funambule din Montmartre, īn martie 2013).
Noua montare, total diferită de prima, a avut premiera recent īntr-un teatru de poche din Bucureşti (Calea Călăraşi nr. 94), numit foarte inspirat Coquette care funcţionează la parterul unei vile și oferă condiții optime tehnice și artistice.
De factură poliţistă piesa doamnei Verona, este introspectivă, se petrece īntr-o mansardă pariziană, īn care se retrage, se ascunde după o crimă − un fratricid – Dorina (din Romānia), soră cu Mirela, ucisă misterios și confuz īn Martinica, cu prilejul unei excursii. Fostă actriţă, această Dorina comite un asasinat regizat perfect, poliţia nefiind pe urmele nimănui. Profitānd de simetria anatomică a sa cu victima, criminala şi-a īnsuşit identitatea acesteia, cadavrul fiind īnregistrat chiar pe numele ei, macabră substituire. Asasina, fără remuşcări; īși rememorează trecutul vieții ei obsedată și de stranii coincidenţe care aduc īn actualitate mereu persoana Mirelei, adevărata decedată.
Tehnica monodramei este foarte solicitantă pentru unicul interpret. Piesa curge lin ca Sena și farmecul Parisului care se revarsă tumultos. Lovitura de teatru nu o dă poliția, ci destinul. Nimic nu rămāne nepedepsit! Dorina primeşte o moştenire de 1 milion de dolari, reprezentānd o poliţă de asigurare de viaţă a fiului ei, decedat īn Brazilia, dar nu poate intra īn posesia banilor, īntrucāt, īn acte, este declarată moartă, iar īn cazul deconspirării, va fi, desigur, condamnată. Un cerc vicios perfect. Neadjudecarea acestei moşteniri constituie pedeapsa divină. Ea īnsăși autor dramatic de succes, prolifică, doamna Olga Delia Mateescu decupează cu fineţe, emoție şi puternică sensibilitate toate stările sufletești contradictorii prin care trece eroina, realizānd un portret ciudat, complex, īn mai multe ipostaze psihologice, īn care joacă și obiectele din preajmă și fantasmele din conștiință. Și farmecul actriței prestigioase captivează publicul, și īn acest rol extrem de solicitant. Momente admirabile de singurătate, dublate de izbucniri nervoase, disperări, resemnări și, īn final, sinuciderea... Regizoarea Ingrid Bonța rezolvă bine capcanele textului, asigură fluent succesiunea tablourilor, mișcarea scenică a marii interprete, optānd pentru un cadru scenografic parizian, stilizat, realizat cu strictețe și imaginație de Daniel Divrician, o cameră - īnchisoare, cu gratii la ferestre, avānd deasupra o enormă lustră din care se prăvăleşte peste eroină voalul morții.
Această premieră, constituie īncă un succes al unui teatru independent foarte profesionist. Cānd la București, cānd la Paris, cānd īn comedie, cānd īn dramă, autoarea, orice s-ar spune este pe val.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul