Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Oana Boc

Depărtările noastre


Depărtările noastre se atingeau uneori
şi tresăreau, cuprinse de fulgerul ştiut
şi atāt de intens aşteptat,
fiindcă ne provoca aceeaşi unică rană
nepămānteană şi eliberatoare:
o gură imensă şi īnfometată
cu care depărtările noastre se devorau,
fiindu-şi reciproc singura posibilă hrană.


Depărtările noastre cădeau adesea īn gol
īntr-un sens ciudat-vertical,
ca o durere suspendată deasupra plăgii
şi sāngerānd īn locul plăgii,
dar care se afla mereu
īn starea de cădere inevitabil㠖
aceea de a nu mai putea rămāne
departe de rana căreia īi aparţinea
inexorabil, ca o moarte.


Depărtările noastre īngenunchiate
se rugau una la cealalată,
ca un zeu la un alt zeu,
īntr-un ritual păgān īn care
sacrificiul suprem era iubirea.



Īntālneşte-te cu mine


Īntālneşte-te cu mine
acolo unde mă poţi respira
cu toată forţa plămānilor tăi
pānă cānd simţi
la capătul cel mai adānc al acestei respiraţii
că ai descoperit locul īn care
mă poţi trăi cu toată puterea vieţii tale.


Īntālneşte-te cu mine
chiar īn locul acela din tine
unde e noapte şi zi deodată,
ca să mă poţi iubi īn lumină şi īn īntuneric
īn acelaşi timp şi īn acelaşi trup
inventat mereu de sāngele tău care mă visează,
īn locul acela
ca un cer īngropat īn tine
despre care tu ştii că există
şi că nu-l poţi găsi decāt cu ochii mei,
cu trupul meu ameţindu-te
īn căutarea aceasta īn care eu
te aştept de mult
cu cerul tău tot răsturnat peste mine.



La Roma m-ai iubit īn Colosseum


La Roma m-ai iubit īn Colosseum
cu  īmbrăţişarea frenetică a gladiatorului
pe care durerea rănii brusc īl surprinde,
m-ai iubit cu disperarea lui demnă
cu care se agaţă şi cuprinde
trupul de viaţă al clipei
ce-n curānd va pieri:
unicul trup pe care īl vrea
şi pe care īl poate iubi.


Sărutul ne pāndea ca un tigru flămānd
care ne-adulmeca sāngele īndrăgostit
şi-şi pregătea instinctiv năpustirea,
īn timp ce noi aşteptam fremătānd,
īn fiorul de piatră
să ne sfāşie, să ne doară
şi-apoi să ne īnalţe
spre cer şi spre zei
implacabilă şi tăcută
iubirea.



Stare



Plecasem din mine ca dintr-un cuvānt
din care a evadat īnţelesul
şi a rămas doar şirul de sunete bezmetic şi stingher
care nu mai ştia ce să fie
şi ce să facă acum cu trupul său
pe marginea albă de cer ca o hārtie.


Eram de mult pe coridoarele
lungi şi īntortocheate ale vieţii tale,
īntr-o sală de aşteptare fără sfārşit,
cu viaţa mea rămasă īn urmă
ca un cuvānt fără mine,
cu toate literele deschise larg
spre drumul către tine.



Templul



Ţi-am construit un templu
īn fiinţa mea īntreagă
şi sufletul ţi-l simt adesea
cum vine-n mine şi se roagă
īngāndurat īn faţa zeilor pierduţi,
rostind aceeaşi rugăciune veche:
“Să nu mă uiţi”.


Arterele īmi sunt coloane
elastice şi sinuoase
cu care te-nfăşori şi inima ţi-o legi
īn noduri strānse-dureroase
cu toată viaţa ta īn templul meu
să treci.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul