Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

CONFIGURAŢII ALE AVANGARDEI

        Anastasia Dumitru


Criticul şi istoricul literar Gheorghe Glodeanu ne-a obişnuit cu studii despre fantastic, în special, cu avatarurile prozei lui Mihai Eminescu şi ale lui Mircea Eliade (Fantasticul în proza lui Mircea Eliade, 1993; Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențialist, 1997; Orientări în proza fantastică românească, 2014), cu cercetări despre poetica romanului românesc interbelic şi contemporan, cu studii despre literatura diasporei şi a disidenţei ori despre genurile confesivului, aşa cum este masiva carte Narcis şi oglinda fermecată. Metamorfozele jurnalului intim în literatura română, 2012. 
Cel mai recent volum, apărut în 2016 la Editura Pim din Iași este unul bilingv, intitulat Patru prozatori de avangardă (Cuatro escritores de vanguardia), în care sunt sintetizate configuraţiile avangardei literare în creaţiile lui Urmuz, Grigore Cugler, Marcel Avramescu şi M. Blecher. Gheorghe Glodeanu a abordat reperele teoretice ale poeticii antiromanului, demonstrând că autorul Paginilor bizare a devenit celebru prin faptul că este un deschizător de drumuri, realizând o veritabilă „revoluţie” în proza românească interbelică prin sfidarea normelor, a rupturii de tradiţie, impunând noutatea creaţiei şi sincronizarea cu direcţiile culturale moderne. Urmuz depăşeşte barierele rigide ale genurilor şi speciilor literare şocând prin formula estetică. Analizând universul textelor Pâlnia şi Stamate, respectiv Ismail şi Turnavitu, aparţinând celui care se numea Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, exegetul demonstrează existenţa unei înalte conştiinţe artistice şi a caracterului revoluţionar al scrierilor lui Urmuz care i-a surprins pe cititori. La rândul lor, criticii au ezitat în a se exprima tranşant referitor la modelul nou, impus de această literatură ,,bizară”, însă cu toţii au observat dimensiunea comică a Paginilor bizare. Sub masca acestui comic, Urmuz atrage atenţia asupra crizei limbajului, presupunând utilizarea unor construcţii lexicale insolite, anularea logicii comune, prin impunerea vidului semantic echivalent cu vidul existenţial.
Referindu-se la cel de-al doilea prozator de avangardă, în cap. Grigore Cugler sau autorul devorat de propriul său personaj, porneşte de la o constatare: ,,acest scriitor român este uitat pe nedrept”, opinie a Monicăi Lovinescu. De aceea, Gheorghe Glodeanu reiterează că volumul Apunake şi alte fenomene din 1934, reeditat în 1945, şi Afară-de-unul-singur merită aduse în atenţia publicului. În naraţiunea Apunake, sunt aceleaşi pagini ciudate despre o lume pe dos, în care personajele sunt fie zoomorfe, fie mecanomorfe, sinteze de oameni şi animale sau de oameni şi obiecte, fiind similitudini între universul prozastic cuglerian şi urmuzian. Următoarea parte a cărţii îl include pe Marcel-Mihail Avramescu (1909-1984), ,,o altă figură insolită a literaturii române”, scrierile fiindu-i valorificate abia postum. Aflăm că, în perioada interbelică, el publica în revista Bilete de papagal, lui Tudor Arghezi datorându-i-se descoperirea acestui prozator nonconformist, care avea în jur de 60 de pseudonime diferite. Gheorghe Glodeanu are în vizor volumul În potriva veacului care se deschide cu naraţiunea intitulată Gâşte libere. La fel ca şi ceilalţi avangardişti, şi Marcel Avramescu sfidează elementele de teorie literară pentru că, în viziunea sa, „Sensul n-are nicio însemnătate”, enunţul devenind emblematic pentru întreaga sa creaţie. Criticul maramureşean constată că, asemenea lui Urmuz în micul „roman” în patru părţi denumite Pâlnia şi Stamate, Ionathan X. Uranus îşi scrie propriul său „roman succint”, cu personaje mecanomorfe sau zoomorfe, alcătuind un amestec între om şi maşină sau om şi animal. Alte scrieri ca Biserica atacată, Poem, Omul, sub semnătura lui Mark Abrams, tălmăcite în limba română de către acelaşi M. Grindea, sunt texte „supra-realiste”. Exegetul constată că autorul este ,,incomod, ireverenţios, fascinat de enunţurile absurde, care impune un personaj insolit (Totog), Ionathan X. Uranus scrie rar şi puţin. Cu toate acestea, opera acestui „om exorbitant" merită să fie readusă în actualitate pentru a se stabili cu exactitate locul ei în cadrul avangardei literare româneşti.”
Ultimul inclus în cartea lui Gheorghe Glodeanu este M. Blecher, „marele bolnav” al literaturii române care s-a salvat prin creaţie. Criticul este impresionat de existenţa dramatică a celui care a scris Întâmplările în irealitatea imediată, neavând şansa de a-şi definitiva opera din cauza imobilizării sale. ,,Această continuă tortură fizică şi-a lăsat amprenta dacă nu asupra spiritului, cel puţin asupra viziunii prozatorului”, afirmă exegetul, care demonstrează că M. Blecher are puterea de a se dedubla continuu, ,,situându-se sub semnul mitului unui Narcis ce se autocontemplă neîntrerupt cu maximă luciditate.” (p. 49) Estetica insolită rezultă din ,,metarealitatea” specifică universului fantastic şi celui suprarealist, din agresiunea ,,realităţii” care duce la degradarea umanului şi la confruntarea cu limita. În analiza prozei lui Blecher, Gh. Glodeanu apelează la metoda comparativă, identificând similitudini cu fluxul memoriei lui Proust, cu lumea crepusculară evocată de Mateiu Caragiale în Craii de Curtea-Veche sau cu spaţiul damnării din Metamorfoza kafkiană. Referindu-se la moto-ul selectat din Kierkegaard, ce precede naraţiunea Inimi cicatrizate (1937), criticul concluzionează că opera lui M. Blecher se poate situa în sfera existenţialismului. Eroul blecherian, Emanuel, un alter ego al prozatorului, face parte din familia Muntelui vrăjit al lui Thomas Mann.
Studiul Patru prozatori de avangardă are meritul de a readuce în actualitate o direcţie importantă pentru istoria noastră literară, mai ales că se va împlini un centenar de la Manifestul Dada, impus de Tristan Tzara, de cel care a simţit nevoia unei imperioase schimbări literare, „şocante” prin noutate şi prin forţa distructivă, prin radicalizarea fenomenului artistic. Cartea lui Gheorghe Glodeanu sintetizează, într-o manieră proprie, apelând la critica tematică şi comparativă, reperele creaţiei celor patru scriitori care au experimentat formulele artistice noi. Această demonstraţie vine în completarea ideilor lui Eugen Ionesco, din Note şi contranote: ,,Omul de avangardă este opozantul faţă de un sistem actual.” Gheorghe Glodeanu argumentează că Urmuz, Grigore Cugler, Marcel Avramescu şi M. Blecher fac parte dintre inovatorii care dinamizează şi demitizează totul, punând sub semnul întrebării condiţia scriitorului, a genurilor şi a speciilor, până şi a sensului. Volumul Patru prozatori de avangardă aduce în atenţia publicului necesitatea reactualizării avangardei literare, a acestei mişcări care ne-a situat, pentru puţin timp, printre creatorii care experimentau simultan în efortul european de înnoire şi de sincronizare cu ritmurile febrile ale civilizaţiei moderne.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul