Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„HAPPY GAYS” PARTY NEWYORKEZ LA TN CLUJ

        Eugen Cojocaru

   A doua întâlnire cu renumitul autor Robert Cohen a avut loc în octombrie, în cadrul Festivalului Internațional al scenei clujene, cu Panglica lui Moebius, în regia lui Răzvan Mureșan, în cocheta Sala Euphorion. Printre cei prezenți sunt invitați de marcă: însuși dramaturgul american și Matei Vișniec. E cald și atmosfera „artistică” din fața intrării e intensificată de grupul de „mese” și „fotolii” joase – sponsorizare a unei firme de mobilă – ingenios realizate din lemn brut, la care stau și pălăvrăgesc originale grupuri de vârste diferite.
   Sală plină, începe spectacolul… Totul se petrece în livingroom-ul modernist – scenografia Tudor Lucanu - al unui gay boem al scenei broadway-ene: o mare canapea colțar, telefon și radio stil retro, unde auzim sound-ul psihedelic, care a revoluționat anii ’70, al lui David Bowie. Se lasă niște folii-perdele de plastic transparent în verde și albastru, în jurul spațiului de joc – truc ingenios ce decodifică și delimitează spațiul de joc. Totul pare tineresc, vesel și proaspăt...
   Oare!? Herb Goldman/Cristian Grosu – tipic branșei: pantaloni și cămașă albe, sacou roșu-aprins, pantofi roșu-portocalii de piele. Agitat la culme, gata să plângă: ia niște pilule, bea whiskey, închide de două ori mobilul când sună, o dată fixul, dar, a doua oară, răspunde mimând o veselie debordantă... Tu ești?! Ce surpriză! (dă muzica tare) Tocmai dau o petrecere în grădină! Vorbește mai tare, sunt mulți aici... Ce divin!... Poate vrea să se f. cu un negru! Se aude soneria... Ușa-i deschisă, Jack! Mai ia o dușcă bună de alcool, direct din sticlă... Sună. Intră, e deschis! Spre surpriza lui, apare Casey/Patricia Brad, fiica fratelui Sam: Unchiule, mă pot baza pe tine?! Chiar dacă vine de la țară în Big Apple, tipa e hype: blugi rupți, bascheți verzi cu ținte, „scufița” roșie (în jungla New York!?), tricou  cu motto ambițios: MORE THAN THIS”. Da, recunosc am luat pastile, prietenul e un negru, dar era singurul tip ok din liceu. Ceilalți doar drogați... Eu iau grass și mescalină, nu sunt o drogată!, lămurește ea rapid „zeitgeist”-ul de acasă. Cântă Led Zeppelin cu faimosul Baby, I love you... Herb: Și ce vrei aici?! Casey: Fă-mi rost de un job, vreau să studiez grafica...
   Herb o anunță că va lucra la un chinez, să se obișnuiască aici – o spălătorie... Deocamdată!, o liniștește după revolta ei și o avertizează: Dacă sună Sam, nu răspunde, știe că vei veni la mine. Soneria... ușii - intră Jack/Miron Maxim, „prietena” lui Herb: pantaloni de piele, pantofi maro-roșiatici de piele, cămașă mov (inspirate și originale costumele/T. Lucanu) Jack, am spus să nu vii! Jack, un tip clovnesc simpatic, dar labil, nu-l ia în seamă: Ce bine era în vechea marină americană! Până și Moș Crăciun intrase în joc..., dezvăluie el din „secretele” durilor marins, plecați luni de zile pe mare - e haios ca un „pom de crăciun”: sacou verde, bermude multicolorate, cămașă albă.
   Ești absolut superbă! Fă-o starlet... Îl știm pe agentul ăla, schimbă el vorba. Lui Casey îi surâde ideea. Dar Herb îi taie elanul: Nu te arunca așa... Învață două reguli de bază: Nu te încrede în nimeni și 2. Luptă pentru ce dorești! Kate:
Îmi plac poponarii! Herb: Păi sunt eu un poponar dezgustător!?
   Intermezzo scurt: actul 2 - a trecut ceva timp... Herb: Chris (fosta sa soție) m-a sunat – vrea să vină la mine... Cât eram de îndrăgostiți! Încep să se sărute... un minut! La hetero e, cel mult, zece secunde – parcă regizorul are un misionariat pro homo – nu e necesar, lumea europeană actuală e tolerantă, eu am câțiva buni prieteni. Dar nu se termină aici – puțin mai târziu Herb se dezbracă la chiloți, ia un halat și merg în pat; aici îi dă jos și se „hârjonesc” peste un minut – același „amendament”. Nu e necesar și e jenant! Se ridică din pat aratându-și „cele sfinte” până ia halatul - piesa e bună și n-are nevoie de „chestii șoc”. Află că Jack a ieșit cu fosta lui soție – ceartă; Herb: Ești un heterosexual refulat!
   Vine Casey, super-stilată: costum-pantalon negru, machiată forte, cămașă albă, cravată neagră: O să apar pe patru pagini în VOGUE! Carl mă scoate la o prezentare... Jack: Ce preferi, pilula ori spirala? Casey: Nu te băga! De două luni sunt aici și s-au întâmplat atâtea! Sunt aproape new-yorkeză... Când voi fi total?! Jack: Când vei dormi, o dată, în gunoi!
   Sonerie – intră Carl/Radu Lărgeanu; Jack se uită urât la el, Carl știe de ce: Să știi că am divorțat! Casey: Voi vă cunoașteți... Carl, ești încântător!, intervine Jack, care admiră și se dă la oricine, ca o „fetiță” labilă ce e. Carl: Aveți, iarbă? Jack: Asta e viața: „Panglica lui Moebius” închizându-se și deschizându-se, în același timp. Carl: Sugi p.! Jack: Poți fi sigur de asta! Hohote în sală, ca la un banc bun (pe ulița mică, ar spune Creangă).
   Intră Sam/ Ionuţ Caras, fermier tradiționalist dintr-o bucată – bineînțeles, îi place lui Jack: Să ne dezbrăcăm și să facem o orgie... Sam: Te jupoi de viu!, iar lui Herb: Ești un gol sclifosit! Dacă până acum am avut o „psihologizare” indirectă, prin situații, cei doi frați își vor dezvălui direct interiorul și relația lor – Herb: Nu ți-a păsat de ea! A vrut să se sinucidă... Jack: E încântătoare! Sam: Te-ai culcat cu ea... Jack îl introduce în „post-modernitate”: Se spune ți-o tragi!
   Se întorc Casey și Carl... Sam continuă disputa cu fratele: E mult mai curajos să faci copii, să fii cu o femeie! Tu ești un fătălău laș și scârbos... Casey, vino!, zice, trăgând-o brutal de mână. Jack-Famenul (cine ar fi spus!?) sare și-l lovește zdravăn cu pumnul – de durere îi dă drumul debusolat... Herb: Te-ai rușinat totdeauna de mine... Cât am suferit!, îi reproșează plângând. Sam: Iartă-mă, n-am știut... Herb: Sărută-mă! Sam se strâmbă crezând... Pe obraz, Sam! Se îmbrățișează și, brusc, încep să cânte un cântec preferat din copilăria lor...
   Sam devine rezonabil: Casey, rămâi, ești o fată modernă... Eu mă-ntorc în Virginia să-i biciuesc pe cei doi negri, ce-i mai am. Herb, ai nevoie de bani? Jack și Sam pleacă. Herb: Ne-mpinge în pragul sinuciderii, arătând mereu „Voi nu sunteți ca mine!”... Dar noi ne ridicăm și spunem: Suntem așa cum suntem! Încep să danseze...
   Piesa e alert pusă în scenă, are umor de situație, de limbaj, de comportament, chiar vestimentar, jocul actorilor e condus inteligent și cu simțul măsurii, cu excepțiile menționate. Cristian Grosu ne oferă un Herb simpatic, vulnerabil, fire de artist care înțelege mai mult decât „poate duce”. Miron Maxim/Jack a „plămădit” atracția spectacolului cu un subtil stil clovnesc, nu șarjează grobian și inutil pe linia caricaturizării, ci uman-autentic, dând personajului trăsături, chiar, contradictorii: șarm, umor, vulnerabilitate, inadaptabilitate și parade retorice, imaturitate și inconsecvență. Patricia Brad e o Casey credibilă în ambiția și naivitatea ei provincială de a face carieră în lumea artistică, doar că dramaturgul o schițează sincopat, ca într-o „evoluție” de operetă – nu e vina ei. Radu Lărgeanu reușește să impună, ca de obicei, indiferent de mărimea rolului, un personaj memorabil: Carl, agentul de starlete uns cu toate alifiile. Cu Ionuț Caras ne închipuim fermierul sudist cu convingeri tradiționaliste nezdruncinate, dar și cu o inimă mare, când vrea și... poate/înțelege. S-a simțit în jocul actorilor că le-a plăcut textul, dialogurile, s-au identificat cu personajele potențându-se reciproc într-o reușită seară de teatru.
   Spectacolul, regizorul, prezent și el cu actorii au fost răsplătiți cu aplauze prelungite și autorul Robert Cohen s-a dus, personal pe scenă, să-i felicite.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul