Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cine legitimează pe cine?

        Alex. Ștefănescu

Este o greșeală să te informezi în legătură cu Uniunea Scriitorilor numai din presă. În căutare de subiecte care să atragă atenția publicului larg, unii ziariști prezintă agitația unui grupuscul de autori fără mari merite literare, puși pe scandal, ca pe o scindare a lumii scriitorilor, ca pe un conflict între două tabere. Nu există nicio scindare. Și nu e vorba, nici pe departe, de tabere.
Pe de o parte, sunt 20-30 de autori nemulțumiți de locul modest pe care îl ocupă în viața literară (și în literatură), pe de altă parte – 2.600 de scriitori (unii dintre ei, celebri) aparținând Uniunii Scriitorilor. Iar Uniunea Scriitorilor funcționează din plin, în vremuri cu totul nefavorabile creației literare, pe baza unor programe de activitate complexe, editează nouă reviste literare, din București și din alte centre culturale ale țării, acordă premii literare, menține mereu activă Editura Cartea Românească, îi sprijină pe membrii săi care au probleme sociale, colaborează cu organizații similare din numeroase alte țări, acționează pentru mărirea vizibilității scriitorului în lumea de azi.
Altă mistificare constă în prezentarea unor autori acriți sau chiar exasperați de propriile lor insuccese ca pe un eșalon de „lupi tineri” dornici să devină „masculi alfa”. Las la o parte grosolănia acestei concepții zoologice despre societatea umană, dar nu pot să nu remarc falsitatea ei. Lupi tineri?! Ciudați lupi tineri aceia care au nevoie de proteze dentare ca să poată să muște!
Doi dintre cei mai vehemenți denigratori ai lui Nicolae Manolescu, căruia îi menționează în repetate rânduri vârsta, cu o impolitețe nescuzabilă, Florin Iaru și Cristian Teodorescu, sunt ei înșiși în vârstă de peste șaizeci de ani (s-au născut în 1954). În loc să se pregătească de pensionare, se agită într-un mod infructuos și ridicol pentru a prelua conducerea Uniunii Scriitorilor. Se află în situația acelui șoricel dintr-un banc care încearcă să posede o elefăntoaică.
Recent, turbulenții denigratori ai lui Nicolae Manolescu și ai echipei sale de la conducerea U.S.R. au deplâns faptul că Mircea Cărtărescu a acceptat Premiul de Poezie „Mihai Eminescu”, legitimându-l astfel pe Nicolae Manolescu! Rar mi-a fost dat să citesc o mai mare inepție!
Nicolae Manolescu mai are nevoie de o legitimare?! Gabriel Chifu, Varujan Vosganian, Daniel Cristea-Enache mai au nevoie de o legitimare?! Iar de această problemă se ocupă cu ardoare autori mediocri, ca Radu Vancu și Vasile Baghiu, care până în prezent s-au remarcat mai mult prin scandal decât printr-o operă literară.
Problema legitimării în lumea literară este într-adevăr complicată, este o problemă de filosofia culturii, care nu poate fi rezolvată prin metoda „cine strigă mai tare”. Scriind de o viață întreagă, mi s-a întâmplat frecvent ca autorii unor cărți lipsite de valoare să mă ridice în slăvi, în dedicații, înainte de a mă pronunța asupra acelor cărți și să mă conteste violent după aflarea opiniei mele nefavorabile.
Ce să răspund cuiva care, nemulțumit de verdictul critic pe care l-am dat în legătură cu textele lui, îmi strigă în față că sunt incompetent, că n-am calificarea necesară să evaluez textele altora? Și ce se întâmplă dacă la o asemenea dispută asistă un necunoscător al literaturii, care aude:
− Eu mă pricep mai bine la literatură și afirm despre tine că ești o nulitate!
− Ba eu mă pricep mai bine la literatură și afirm eu despre tine că ești o nulitate!
Disputa aduce aminte de o povestire a lui E.A. Poe despre nebunii dintr-un sanatoriu psihiatric care se substituie propriilor medici, îi declară, la rândul lor nebuni, și îi încarcerează. Pe cine să crezi dacă ți se cere arbitrajul?
Problema legitimității a fost rezolvată în literatură, de-a lungul secolelor, de la sine, în practica procesului de evaluare a textelor literare. Dobândește prestigiu și autoritate acela care în timp câștigă încrederea cititorilor, prin verdicte și argumentații convingătoare. Prestigiul și autoritatea nu sunt, cum cred unii insurgenți de azi, o pălărie pe care o poți lua de pe capul cuiva pentru a o pune pe propriul tău cap. Nicolae Manolescu a câștigat încrederea iubitorilor de literatură în timp, formând mii de studenți, identificând și susținând scriitori talentați (printre care pe Mircea Cărtărescu însuși), apărând literatura română în timpul comunismului de imixtiunea ideologiei și, în perioada postcomunistă, de confuzia de valori, creând o operă critică de mare anvergură, imposibil de ignorat. Nu pot veni acum autori care n-au făcut mare lucru în literatură, ca Radu Vancu sau Vasile Baghiu, ca să-l legitimeze pe Nicolae Manolescu. Se pot, eventual, legitima ei între ei pentru a crea un moment de amuzament în fața unui public care s-a săturat, probabil, să-i tot vadă încruntați și lipsiți de respect față de oamenii de valoare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul