Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Radu Pavel Gheo şi călătoriile personajelor sale

        Cornel Ungureanu

1. Călătorii mileniului al doilea. Şi al treilea. Cartogramele. Cei patru eroi ai cărţii Noapte bună, copii! vor „dincolo” şi pleacă dincolo. Intră în labirint: trei dintre ei trecând „legal”, după 1990, peste graniţă, al patrulea – supravieţuitorul, scriitorul, insul care a ales Ieşii literelor – printr-o cartea a sa, tradusă în engleză. O carte care a ajuns în Statele Unite. Prima parte a romanului este consacrată satului şi strategiilor de a trece graniţa – eşecului „de a trece”, cea de-a doua „împlinirii visului”: aşezării în ţara visată. Proba labirintului realizată de Radu Pavel Gheo nu-i lipsită de ingeniozitate: romancierul retras din „spaţiul ludic” rămâne un constructor care-şi respectă meseria. Bianca Burţa Cernat a insistat, scriind despre Noapte bună, copii!, şi asupra ştiinţei dialogului. A realizării Imaginilor. Profesiunea de romancier e respectată şi în recentul roman Disco Titanic de Radu Pavel Gheo, care reuşeşte performanţe neobişnuite pentru promoţia sa literară: universul adolescentin, cel „combatant” sunt sondate cu ştiinţa/arta uitată de ceilalţi – de mulţi dintre confraţii săi. Remarcabile rămân cartografiile realizate de autor, mereu legate de un Acasă flotant, în care autodistrugerea rămâne posibilă. Sau necesară. Autodistrugerea care se desfăşoară tot în jurul graniţei. Sau a graniţelor. Lângă prieteni care trăiesc, se iubesc, uneori mor, se sinucid. În numele graniţelor.
Primul spaţiu în care se desfăşoară DiscoTitanic – căci cărţile lui Gheo numesc întotdeauna o geografie foarte clară – este Banatul. Este Timişoara. Sunt străzile numite de un topograf care are grijă să caligrafieze locurile, instituţiile în care se întâlnesc şi în care îşi afirmă tinerii vârstele. Îndrăgostitul îşi urmează iubita prin oraş, o conduce la căminul studenţesc unde, ca un prozator realist, scriitorul transcrie discuţiile cu portăreasa, descrie camerele studenţeşti. Casa studenţilor pune şi ea la dispoziţia cititorului alt document literar: aşa arăta Casa studenţilor. Acesta este locul, dar locul are mitografia sa. Există şi personaje aberante care vor să facă din Banat o ţară aparte. Insistenţa este simbolică şi are legătură cu istoria celorlalte ţări ale Mitteleuropei provinciilor. Înainte de Revoluţie, Vladi, fiu al unui inginer important şi al unei profesoare, călătoreşte în Iugoslavia. Şi se opresc în Croaţia – la Split. Vladi se împrieteneşte cu câţiva tineri din Split, merg la Disco Titanic să petreacă. Acolo, un soldat îi jigneşte, îi loveşte, tinerii se apără şi, probabil, îl omoară.


2. Timişoara, înainte şi după Revoluţie. Lumea, înainte şi după. Aşa arăta atunci, înainte de 1989, Casa studenţilor. Dacă există o topografie, ea este expresivă şi înainte de 1989 şi după: cum trăiesc Vladi şi Emilia înainte de 1989, cum după. Vladi e rănit în timpul Revoluţiei, îşi face o editură, e ajutat de un fost ofiţer de Securitate pe care îl cunoscuse înainte de 1989 – e corupt – şi devine un om de afaceri de succes. Dar el este, după mamă, sârb şi nu îşi asumă, în Iugoslavia, identitatea de sârb atunci când se duce din nou la Split. Are o soţie, profesoară de română, poetă, un fiu care îşi trăieşte adolescenţa. Ce s-a întâmplat cu prietenii lui după războaiele care au fărâmiţat Iugoslavia?
Renato, fratele mai mic al posibilei sale iubite, Mariana, a devenit soldat croat şi a fost ucis. Frane, care a vrut şi el să se implice în apărarea patriei, a fost trimis să păzească lagărul de la Lora. Lagărul e în oraş, în oraşul în care odinioară îşi trăise, alături de prietenii săi, adolescenţa. Câteva zile exemplare ale vârstei. Frane îi povesteşte despre tortura, despre crimele din lagăr. Acolo a fost torturată şi iubita lui Renato. Nu reţin multe pagini despre cruzime – despre criminali – din literatura română ca în acest documentar despre crimele din fosta Iugoslavie.


3. Documente pentru lumea de mâine, pagini pentru lumea de azi. „Lumea se schimbă, nimic nu-i sigur, iar o stare de spirit poate deveni pe nesimţite un curent al schimbării. Ca în Iugoslavia, da. Iugoslavia îi păruse veşnică. Şi imperiul lui Franz Josef păruse veşnic la vremea lui – până când n-a mai fost. Şi-apoi, după cum mergeau lucrurile, ceva tot avea să se schimbe... Era un gând de care se agăţa cu încrâncenare: perspectiva unei schimbări, oricât de improbabile... care să-i ofere un nou început, să şteargă tot ce era de şters din viaţa lui, să schimbe curgerea, dar nu în rău, în nici un caz în rău...”, gândeşte Vladi. E posibil, oare, „un nou început”? Multe pagini par extrase din jurnalele vremii, multe par a relua paginile despre adolescenţă – excelentele pagini despre migraţia vârstelor – din cărţile de altădată ale lui Radu Pavel Gheo. Unul dintre personajele care garantează autenticitatea documentelor e chiar autorul romanului: este „referentul” unei cărţi de poezie a Emiliei, soţia lui Vladi. Se numeşte Radu Pavel Gheo. Tot el le oferă adresa din Split unde pot fi găzduiţi Vladi şi ai săi.
Cum trăieşte, cum se exprimă lumea de lângă noi? N-am mai citit romane în care să fie numită atât de des lumea „corpului de jos”. În fiecare dialog limba se împleticeşte şi se eliberează în rostirea populară a organelor sexuale, a excrementelor.
Suntem într-o lume care se degradează – dialogurile personajelor lui Radu Pavel Gheo nu pot ilustra altceva decât „schimbarea în rău”. Un vis al Emiliei, profesoara şi poeta, soţia lui Vladi, poate fi echivalenţa onirică a istoriilor – a documentelor: „Coseam adică aveam nişte coase. Eram în Timişoara, ştiam că suntem la oraş, dar eram pe un fel de câmp şi acolo coseam capete. Dădeam aşa cu coasele pe un câmp cu capete de oameni şi noi coseam. Mergeam înainte şi tăiam fâş-fâş şi capetele cădeau şi se rostogoleau, sângele ţâşnea”. Femeia se opreşte, spune că „aşa sunt coşmarurile”, ca să reia în final că, totuşi: „a fost aşa de adevărat”.
Mitteleuropa periferiilor îşi descoperă noi echivalenţe în acest timp al scrisului.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul