Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Paula Hawkins, Fata din tren

        Laura Botuşan

Paula Hawkins este o jurnalistă de origine engleză care, timp de cincisprezece ani, a lucrat la The Times, scriind articole pe teme economice. În 2006 își lansează prima carte, The Money Goddess, adresată tuturor femeilor interesate de domeniul afacerilor, iar mai apoi publică o serie de romane, comedii romantice, sub pseudonimul Amy Silver, dar fără prea mare succes la public. În 2015, însă, Hawkins vine cu ceva nou, The Girl on the Train. Devenit rapid un bestseller internațional, este un thriller psihologic, un roman polițist care îmbină teme diverse, de la problemele vieții de cuplu și abuzuri domestice la alcoolism și traume psihologice. Fata din tren a apărut la noi, în 2015, la Editura Trei, într-o traducere din limba engleză de Ionela Chirilă. Romanul este scris din perspectiva a trei femei a căror poveste se intersectează într-un punct. Rachel este personajul-cheie. Aparent o navetistă obișnuită care parcurge zilnic același traseu spre Londra, Rachel este retrasă în lumea ei lăuntrică, pradă viciilor și amintirilor despre o căsnicie ruinată din cauza patimei sale pentru alcool. Odată ce află de infidelitatea lui Tom, își pierde complet controlul, lăsându-se în voia timpului care pare să nu aducă însă nimic bun, în ciuda îndelungatei așteptări și duce o luptă continuă cu sine, luptă pe care autoarea o surprinde în linii fine, punând în paralel confesiunea lui Rachel cu a celorlalte două voci feminine, Anna și Megan. În ciuda viciului însă, Rachel dă dovadă de o autoanaliză extrem de obiectivă, precum și de un puternic simț al intuiției. În timpul navetei sale zilnice, îi place să observe chipurile din jurul său, aceleași chipuri a căror stări și evoluții le analizează de-a lungul timpului. La o primă vedere, ai zice că Rachel Watson face un soi de muncă de teren, analizând și schițând portrete diverse, luându-și notițe în drum spre Londra și înapoi.
Unul dintre lucrurile care îi captează atenția este casa cu numărul 15, aflată în vecinătatea vechii sale locuințe din timpul căsniciei cu Tom. Aici locuiesc doi tineri căsătoriți, care în ochii lui Rachel par întruchiparea perfecțiunii și, cum nu îi cunoaște, îi poreclește Jess și Jason: „Nu știu nici cum îi cheamă, așa că a trebuit să-i botez eu. Jason, pentru că e un bărbat bine, iar numele de Jess se potrivește cu Jason și cu femeia în sine. I se potrivește mănușă, așa frumoasă și lipsită de griji cum pare. Sunt o pereche, un set. Sunt fericiți, pot spune. Sunt așa cum eram și eu; sunt ca mine și Tom, cum eram noi acum cinci ani. Ei sunt tot ce eu am pierdut, sunt tot ceea ce eu îmi doresc să fiu”. Cei doi fac obiectul ei de studiu permanent, fiind un soi de liant imaginar care o aduce înapoi în amintire, în jurul căruia își construiește o întreagă fantezie, o poveste închegată din fragmente de imagini surprinse zilnic în răstimpul unei staționări a trenului în exact același punct: „Cam la jumătatea drumului spre Londra e un semnal defect. Bănuiesc că trebuie să fie defect, pentru că aproape întotdeauna lumina aceea e roșie; ne oprim în punctul ăsta în majoritatea zilelor, uneori pentru câteva secunde, alteori minute în șir. Dacă stau în vagonul D, cum fac de obicei, și trenul oprește exact în dreptul acestui semnal, ca aproape de fiecare dată, am un punct de observație perfect pentru casa mea favorită de pe traseu: cea de la numărul cincisprezece”. Jass și Jasson sunt construiți dintr-o serie de proiecții ideatice a ceea ce ar putea să reprezinte căsnicia ideală și este impresionantă, dacă nu chiar puțin prea exagerată, acuratețea și minuțiozitatea cu care sunt descrise detaliile intime ce le formează viața de cuplu, văzută așa, de undeva de departe, de pe veranda casei: „Cum suntem blocați la semnalul roșu, îi caut cu privirea. Jess e de obicei afară dimineața, mai ales vara, bându-și cafeaua. Câteodată, când o văd acolo, am sentimentul că și ea mă vede, că se uită direct la mine. Dar chiar dacă nu sunt acolo, mă gândesc la ei, la ce fac, la ce pun la cale”. Și deodată intervine un eveniment ce îi schimbă complet viața și o face să își dorească să fie parte din ceva important. Jess dispare subit și, cumva, Rachel simte că are un rol în acest caz.
Cea de-a doua voce feminină este cea a Annei, noua soție a lui Tom, a cărei obsesie permanentă este Rachel și, convinsă că are parte de căsnicia perfectă, își clădește fericirea iluzorie pe nefericirea fostei soții. Tot jocul acesta este însă unul extenuant, căci în spatele imaginii familiei „model” se ascunde povestea unei alte femei neîmplinite care trăiește stăpânită de temeri și frici. Jurnalul Annei, dacă ar fi să numim astfel confesiunea ei, nu este decât o pledoarie despre nefericire, despre încercarea continuă de a-și găsi locul într-o casă care nu îi aparține și în care nu se poate adapta.
Cea de-a treia perspectivă din care este relatată povestea îi aparține lui Megan, cea pe care Rachel o poreclește Jess. Megan și Scott par să formeze în ochii celor din jurul lor un cuplu perfect. În spatele acestei aparențe se ascunde, ca și în cazul celorlalte două, profunda nefericire a unei femei care nu își găsește locul. Megan este personajul principal în absență. Dispariția sa stârnește o serie de controverse și scoate la iveală legături nebănuite și coincidențe care își găsesc explicația într-un deznodământ care, din păcate, este destul de previzbil.
Fata de tren este o lectură ușoară, care reușește să te țină în suspans, în care gândurile personajelor se succed rapid, iar tripla perspectivă narativă îi asigură originalitatea, în ciuda previzibilului și lipsei unei profunzimi care, după părerea mea, i-ar fi asigurat calitatea unui advărat roman psihologic. Hawkins creează un roman comercial, un bestseller căruia, din păcate, îi scapă câteva puncte esențiale. Romanul a fost ecranizat în acest an, având-o în rolul principal pe Emily Blunt, o navetistă americană cu accent pur englez, care se plimbă cu trenul spre New York. De ce această alegere care nu onorează cu nimic opțiunile scriitoarei?



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul