Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Singuraticul Ştefan Pelmuş

        Iolanda Malamen

Ștefan Pelmuș s-a născut la 19 august 1949, īn Valea Călugărească, Prahova. A absolvit Academia de Art㠄Nicolae Grigorescu”, Secția Pictură, București, promoția 1972, profesori Ion Sălișteanu și Ilie Pavel. Īn 1980 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romānia. Īntre 1972 și 2007 lucrările sale se află īn cele mai importante expoziții organizate de Uniunea Artiștilor Plastici și de Ministerul Culturii din Romānia. Astfel, expoziții personale īn galerii din Romānia au loc la Bucureşti, Dej, Bistriţa, Rāmnicu-Vālcea, Craiova, Timişoara, Ploieşti, Iaşi, Cluj, iar galerii din afara ţării, la Edegen – Belgia, Copenhaga – Danemarca, Paris – Franța, Nürnberg, München – Germania ş.a.m.d. Participă la expoziții de grup īn ţară şi īn afara ţării (Ungaria, Germania, Olanda, Franţa, Belgia, Austria, Anglia ş.a.m.d.). Premii: 1994 – Premiul I, Bienala de Art㠄Gheorghe Petrașcu”, Tārgoviște, Romānia; 1994 – Premiul Special „Gheorghe Tattarescu”, București; 1995 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Pictură, București; 2002 – Premiul Bienalei de Artă, Fundația „Soleil de l’Est”, Tours, Franța; 2003 – Premiul Muzeului de Artă Chișinău, Moldova. Lucrări īn colecții particulare: Romānia, Franța, Germania, Elveția, Israel, S.U.A., Canada, Austria, Chile, Brazilia, Marea Britanie, Belgia.


Pictura lui Ştefan Pelmuş īşi revarsă cu generozitate simbolistica, īn frazări semnificative şi unitare. Descifrarea ei ţine de un trecut cultural a cărui definire ritualică īşi īncarcă suveran volumele şi cromaticile. Avem īn faţa ochilor o morfologie a ornamenticii, un uriaş breviar imagistic, o dinamică punere īn pagină a semnelor. Nimic convulsiv şi nimic rătăcitor īn această lume fabuloasă a formelor. Ca un adevărat păstrător al tradiţiei, artistul are forţa de-a o defini īn ritmuri muzicale singulare, odată cu regnuri stranii şi geometrii inedite, din care nu lipseşte fiinţa umană, reprezentată prin simboluri. Īntre pămīnt şi cer se desăvărşeşte o nouă descarcerare a memoriei, īn compoziţii extrem de minuţioase. Primul impact vizual cu pictura lui Ştefan Pelmuş este cel emoţional, la vederea cromaticii strălucitoare şi a formelor caligrafiate cu acribie şi spirit oarecum ludic. Pe măsură ce privirea caută şi cercetează, pătrundem īn sonurile a numeroase culturi care vorbesc despre imanenţa vieţii şi a morţii. Artistul nu este un narator obişnuit, dintre cei care exprimă o continuitate scripturală legică. Rīnd pe rīnd, simbolurile īncoronează suprafeţele pīnzelor īntr-un carusel personificat, de cele mai multe ori īn rotiri ale formelor. O astfel de pictură poate aminti de pictura ţărănească pe lemn şi pe sticlă. Iconostasul i-a fost, după cum se vede, artistului, de-a lungul creaţiei, un punct de statornicire a imaginarului. Firescul cu care artistul meditează şi exprimă propria interioritate, valorile pe care le dă simbolurilor, lejeritatea cu care redă īn culorile cele mai pure un adevărat īnveliş bizantin seducător, ştiinţa de-a construi din simboluri o scriere riguroasă fac ca această pictură să-şi īmplinească rostul empatic şi totodată mirabil de-a se defini īn spaţiul artei ca o muzică nesfīrşită, susţinută de frumuseţea ansamblului.
Trudind de cīteva decenii la acest imaginar insolit, artistul şi-a găsit, cum era şi firesc, o cale de cunoaştere ce rămīne deschisă īn comunicarea cu privitorul. Temele picturii sunt īntr-o strīnsă legătură spirituală şi morală cu autorul, care legiferează această īncărcătură de simboluri culturale. O legiferează redīnd-o spectaculos, cu vocaţia amănuntului şi a aşezării sigure īn pagină. Descărcarea acestui extraordinar imaginar, face parte dintr-o memorie a lumii şi dintr-o confruntare cu ordinea unor regnuri recognoscibile la nivel cultural, chiar dacă abundenţa formală şi scripturală ar putea duce la redundanţe stilistice. La Ştefan Pelmuş nu se īntīmplă asta, artistul ştiind, cu o gestică a tonurilor şi a alcătuirilor seducătoare, să impună meticulos şi răspicat valorile acestui univers al codurilor şi al propriilor confesiuni. Realitatea devine un siaj fantastic, un inventar de simboluri şi de coduri. S-ar putea crede că este vorba despre o reţetă, aplicată īn varii formulări, dar timpul a contrazis asta. Este vorba de-o explorare semantică profundă.
Miniaturizate, multe forme par a ţīşni īntr-un lung drum al spiralei, fascinīnd şi īmbinīnd miracolul imagistic mistic ortodox cu sonorităţile orientale. Lumi alcătuite de vitale īnşiruiri de elemente galactice şi de arborescenţe vegetale sunt īntr-o continuă armonie cu sinele. Virtuozitatea scripturală a artistului nu conţine convulsii şi nici germinări ostentative. De la o imagine la alta, nu găsim atrofierea sensurilor şi nici ostentaţia exprimării. Totul decurge cu naturaleţe şi puritate, un proces cu o mare īncărcătură comunicaţională. Suprafantasticul cu care operează, toate aceste plutiri de forme fixate īntr-o cromatică vie īl transformă pe artist īntr-un adevărat descoperitor de esenţe ancestrale. Riguros īn mecanismul obsesiv al vieţii şi al morţii, al spaţiilor mīntuite de simbolistica precreştină, al memoriei colective, Pelmuş ne invită la un itinerariu fantastic, singular, exorcizīndu-ne cu bucuria lui mărturisită.
De la o temă la alta, nimic din magnetismul seducător nu se pierde, artistul ştiind să-şi recompună īntregul arsenal de semne şi de performanţe spaţiale slujit, parcă, şi de o mare plăcere a jocului.
Ofrande, heruvimi, pomul vieţii, roata vieţii, inorogul, peştele, Graal, prapori, golem, manuscrise, labirinturi, Horus, Cronos, totemul, potirul, crucea, himere, tronuri, o floră şi o faună integrate straniu şi totodată migrator īntr-un ansamblu ritualic cu cromatici eclatante, motive care se repetă fără a pierde nimic din simbolistica şi valorile subsumate gīndirii picturale.
Ştefan Pelmuş este un mīnuitor abil de simboluri imemoriale, cărora le deschide pe pīnze accesul către public, īn primul rīnd prin verva cromatică şi apoi prin minuţia cu care le figurează ancestralul. Nimeni nu-şi poate imagina sincope şi accidente īn această pictură atīt de specială. Artistul este un homo faber inepuizabil, un alchimist īmbătat de licorile pe care le descoperă şi, nu mai puţin, un meşteşugar al rostirilor recognoscibile. Nu degeaba pictura lui a cīştigat de-a lungul deceniilor īn graţie şi īn ataşament scriptural.
Neobosit căutător de forme şi de substanţă īnnoitoare, artistul se apleacă entuziast şi asupra tridimensionalului, pictīnd peste forme consacrate de fructe, portrete, falusuri şi becuri de sticlă, cruci din lemn, casete, lădiţe, troiţe, obiecte de o stranie frumuseţe, simboluri ale picturii bidimensionale. O „joac㔠reconfortantă a imaginarului, o necesitate de-a nu lăsa timpul să fie zădărnicit nicio clipă.
Lecturile care l-au marcat, după propria mărturisire, sunt cele din Marquez şi Borges, lecturi care conţin un fabulos şi un mister cu care a empatizat. Picturii lui i s-a pus uneori eticheta de suprarealism, pe care o neagă, şi sunt īntru totul de acord cu artistul. A asimilat cu nesaţ pictura pe sticlă din Transilvania şi ceramica de Horezu, a studiat antichitatea egipteană, pictura bizantină şi miniaturile persane. Din toate a păstrat īn pictura lui cīte ceva transformat īn endemice splendori. Aşa a ajuns la o naştere şi renaştere de forme, la un imaginar care-l scoate din contingent, fiindu-i dintr-odată destin şi călăuză. Fiindcă, da, chiar dacă există strădania unora de-a minimaliza din motive numai de ei ştiute o asemenea operă, senin şi īncărcat cu ispitirile propriilor voci, ascultate cu sfinţenie, īncărcat de mitologii eterne, Şefan Pelmuş ne lasă să-l īnsoţim īn remarcabilul său excurs vizual presărat cu ingenioase vīrtejuri de geometrii, centrul lucrărilor strīngīnd, ca īntr-un teritoriu recuperator şi acaparator, simboluri care umplu apoi hedonist īntreaga suprafaţă a pīnzelor. O pictură care, odată cu trecerea timpului, reuşeşte să atingă idealul de adevăr şi de frumuseţe. Cromaticile limpezi şi mătăsoase de roşuri, albastruri, galbenuri, verziuri, ocruri, griuri palide exprimă, radical şi lucid, bucuria artistului de-a reda ceea ce memoria culturală a păstrat cu sfinţenie.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul