Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

O bipolaritate a vârstelor

        Iuliana Miu

În luna decembrie, poeta Nora Iuga a primit Premiul „Opera Omnia” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România.


Lebăda cu două intrări, un eseu autobiografic poetic, situat la limita dintre dicteu automat și amintire, desface în fața lectorului o armonică a senzualității. În scrisul Norei Iuga, poezia, religia, filozofia trec toate printr-un delicat proces de erotizare. Mai mult decât o sondare memorială ficționalizată, deși poartă totuși subtitlul de roman, cartea în discuție este o refulare, un reflex somatografic. În ea sunt puse în pagină un șir de idei disparate, dar îngemănate ca intensitate, care impresionează prin senzația naturaleței, a sincerității, ștergând parcă orice urmă de artificialitate literară. Decorsetat de o sintaxă certă și totuși atât de unitar și de inteligibil, textul creează impresia unei acumulări de „întâmplări psihice” declanșate în decursul poate și al unei singure zile. Urmărind mecanica gândului, el este un ghem de intertexte cognitive scrise cu soma. În miezul activităților domestice cotidiene (spălatul hainelor, al vaselor, udatul florilor sau întinsul mâinii după o țigară), biologia auctorială mustește de poezie, de sensibilitate, de revoltă, de incitare la dezlegare de sens a unor firimituri imagistice constant reluate.
Interesantă este și partitura vizuală a cărții cu blancuri generoase, spații goale care trădează, pe de o parte, actul concret al scrisului, iar pe de alta, pauza, adică tăcerea, cum îi spunea Michel Butor în al său Repertoriu. În aceeași notă de complicitate cu lectorul, paginile pot fi parcurse în stil de șotron cortazárian. Neexistând orizonturi de așteptare create, eludări sau pasaje de conexiune, „romanul” poate fi început, sfârșit și reluat de oriunde. Caracterul său autobiografic la care m-am referit rezidă din recunoașterea printre „personaje” a unor indici onomastici și faptici reali. Dar nu despre un epic extern este vorba aici, el este numai un pretext, o cauză a unei cinetici interne, adevăratul punct de interes. Obiectele ce par reperate în imediatul scrierii provoacă tensiuni vizuale și afective capabile de incursiuni temporale. Frecvența cu care apar unele dintre ele (săpunul, ligheanul, degetele) deconspiră meditația, căci reflectarea, lipită din atemporal, activată și reactivată nu necesită palpabilitatea.
Intersubiectivitatea monologală grafată este, fără doar și poate, o dovadă a scrisului ca adicție, dar și o încercare a autoarei de a-și regla conturi și de a-și justifica sau reproșa atitudini. Nora Iuga negociază între culpabilizare disecată și nonșalanță
(„și ce dacă în automatele voastre monedele mele nu încap mă piș pe apetența voastră pentru literatură”) pentru a câștiga acel eu liber care să lunece ca o „baletistă albă” printre cuvinte. Lebăda cu două intrări este și un metatext, un laborator de scriere, în care principala linie de forță e scrisul ca exercițiu de respirație, euforia gratuității absolute. Participare activă, egoism și sacrificiu pentru sine, Nora Iuga notează undeva: „scriu ca să scriu”. Textul acționează magnetic, astfel, asupra unei logici a incompatibilităților. Confruntarea imaginii cu obiectul, privitul în oglindă (unul dintre motivele nevrotic punctat), sugestia unei bipolarități a vârstelor, bilingvismul sunt căutări identitare într-un moment de acută incertitudine spațială și temporală. Transformarea corporală imposibil de refuzat (de aici și durerea) cauzată de trecerea anilor devine o stridență în text. Postura de scriitoare intrată în competiție cu cea de femeie („el nu mai vorbește ca gândul meu el vorbește ca un picior săpunit într-un lighean încep să cred că scriitorul din mine e mai tare decât femeia din mine scriu în genunchi să se vadă îmi semnez sentința trupul ăsta a dat jos 20 de kilograme...”) o devansează pe cea de-a doua. Nostalgia trupului tânăr, bine prinsă în ițele textului, face din literatură și mai ales din noua ei instituție un spațiu străin: „ce caut eu aici în atâta globalizare și piețe de literatură și expoziții itinerante colajul zarzavat și realismul socialist ca în politica americană culturală”. Autoreferențialitatea gestuală o depășește pe aceea scrisă, în așa fel încât cititorul este plonjat nu în universul de hârtie, ci mai cu seamă în cel uman, al poeziei-materie brută.
Dificultatea de încadrare în gen poate fi motivată printr-un demers de elogiere a textului ca lume, borgesian, dar și a celui de tip trup și literă, cum spunea Gheorghe Crăciun, o semnare a pactului somatografic, metodă de scriere/analiză pronunțată de același autor. La Nora Iuga, poezia se iubește, adică se scrie și se gândește cu corpul („organul teribil în care s-a travestit gândul meu”), și iubirea, chiar și aceea de ordin divin, este o fragilitate sexuală. Natura dublului, sesizată chiar din titlu, evidențiază duplicitatea prezentului scriptural ca reflexie a trecutului rezidual și ca acceptare a unui viitor scuturat de surprize. Situată, deci, între trecut și viitor, cartea este un cântec de lebădă cu două intrări: viața și moartea, și amândouă își exprimă pledoaria pentru ființare. Peste tot abundă senzația de continuitate, de neterminat, de unde și lipsa unui „deznodământ”. De fapt, fără final, acest mai mult ca romanul instigă și păcălește orice finalitate. Nora Iuga abolește dispariția (moartea lui Nino, copilăria), odată ce timpul, căci despre el este vorba, este încorporat, iar devenirea de astăzi este constanta lui ieri. Aparte în prozo-poezia sa este faptul că amintirea nu locuiește numai în structurile psihicului, ci și în cele ale trupului, care reacționează, se înfioară la fiecare licărire în obiectitatea transparentă a celor plecați nu din viață, ci ieșiți parcă să se plimbe.
După lectura Lebedei cu două intrări rămâi cu bucuria de a cunoaște un om, mai degrabă decât un autor, dar și cu certitudinea că, devoalat fiind travaliul creației, cu rezultanta unei maniere cât se poate de personale, Nora Iuga nu este un scriitor printre alții, ci un etalon.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul