Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Diva în chiloţei

        Constantin Stan


Subiectul zilei în media este Mihaela Rădulescu. În ordine cronologică, faptele au fost 1) scandalul divei în chiloţi într-o reclamă antifumat, 2) scandalul colegilor de la Antena (1, 2 sau 3) care au luat de bun un trucaj de pe un blog, 3) scandalul – posibil – din jurul divorţului anunţat de către soţul doamnei. Ultima temă nu mă interesează, este apanajul revistelor care se ocupă de vedete, vedetuzde şi alte ciumacăi oteviste. Legătura între publicitate şi media este una foarte strânsă. De aceea mă voi ocupa de legătura strânsă care există între publicitatea de pe toate gardurile în campania antifumat şi gafa (gafă să fie?) celor de la Antena. Să rezumăm faptele: Ministerul Sănătăţii cheltuie 800.000 de euro într-o campanie antifumat, campanie care arată cam aşa: Mihaela este în chiloţei roşii întinsă pe burtică şi... nu ştiu dacă zice sau face ceva centru că nici nu mai contează. Adică, ea nu zice, ea este răspunsul la întrebarea „Fumatul este singura ta plăcere?“Atenţia privitorului va fi captată evident de sugestia de a te lăsa de fumat nicidecum de chiloţeii divei. Aşa cred cei care au conceput minunea de reclamă. La o asemenea faptă creştinească se vor asocia dezbrăcându-se şi alte vedete care ne vor întreba acelaşi lucru în deplinătatea goliciunilor lor. Răspunsul este unul implicit, cu o tentă aluziv sexuală destul de explicită. Pe un blog, nişte oameni care au (sau nu au) simţul umorului au spus cu vorbe ceea ce se sugera prin imagine: „Sunt Mihaela Rădulescu şi promit că ţi-o sug dacă te laşi de ţigări“. Am ezitat să o reproduc în obscenitatea ei – nu agreez deloc această formă de umor sau de limbaj! –, dar cred că era absolut necesar să o citez cu exactitate pentru a putea înţelege mai bine ce vreau să spun. Dar să continuăm faptele. Nişte băieţi veseli de la Antena 2 au reprodus această imagine trucată, au citit mesajul cu gura până la urechi, după care, mândri nevoie de o aşa faptă, au sunat-o pe Mihaela Rădulescu să comenteze reclama. Reacţia ei a fost una profesionistă. Şi cine nu o place pe Mihaela Rădulescu poate concede că de data asta a găsit şi tonul şi formularea potrivite. „Amatori, mi-e ruşine că lucrez într-un trust care are asemenea jurnalişti capabili să dea pe post o informaţie fără să verifice“. Nu ştiu dacă am reprodus foarte exact, chiar cuvânt cu cuvânt, cele spuse de M.R., dar sunt sigur că ăsta a fost mesajul. Sunt perfect de acord cu Mihaela Rădulescu. Dar aş extinde observaţiile dincolo de neprofesionalismul oamenilor care lucrează în presă, către ceea ce este tenta generală a producţiilor media: sexualitatea. Nu mai poţi deschide televizorul, nu mai poţi urmări o emisiune, o reclamă, un film, un scheci, ceva umoristic fără să te loveşti de aluzii, de imagini cu tentă sexuală. Însăşi reclama de la care a pornit scandalul are o aluzie sexuală. Iar reclama a fost ca să zic aşa clocită în familia Rădulescu-Schwartzenberg, iar pentru această reclamă Ministerul Sănătăţii a plătit bani buni din banii contribuabililor. Nu se aştepta doamna Rădulescu la astfel de reacţii când a văzut conceptul de reclamă? La ce vorbe frumoase s-o fi gândit dânsa că se vor gândi bărbaţii (fumători sau nu) privind reclama şi la ce urări de bine se va fi aşteptat ea din partea femeilor (măritate sau nu) vâzând-o în chiloţeii săi neechivoci? Chiar a crezut sincer că bărbaţii vor arunca dracului ţigara descoperind plăceri refuzate până atunci alături de consoartă? Mira-m-aş! Mihaela Rădulescu este o victimă a unei lumi (nu numai mediatice) care parcă trăieşte din şi pentru sex. Ea însăşi a trudit din greu la a deveni un sex simbol. La rândul lor, sturlubaticii antenişti sunt victime ale acestei lumi dominate de sex, dar şi a unei lumi care proclamă dreptul oricărui cuvânt de a fi pronunţat oriunde şi oricând. Trăim într-o lume în care se teoretizează că nimic nu mai e obscen, trivial, vulgar, lipsit de bun simţ. În această lume, producătoarei şi realizatorilor li s-a părut „haios“, „cool“, „avangardist“ spotul publicitar. În fond, de la spiritul liber al Mihaelei te poţi aştepta la aşa ceva, şi-au zis tinerii care pro­babil au avut-o ca model (uman şi televizoristic, pentru că le-a fost colegă în trustul de presă) pe divă. A nu se uita faptul că vedetele devin rapid modele de urmat pen­tru tineri. Copierea modului de a vorbi, de a se comporta, de a gândi se produce adesea cu destule inexactităţi, de­for­mări şi chiar deturnări de sensuri, dar ăsta e riscul cel mare şi al celui ce copiază, şi al celui ce se instalează ca model.


Ceea ce a păţit Mihaela Rădulescu mi se pare o consecinţă normală, logică a ceea ce a propus şi propune lumea mediatică: o totală dezbrăcare de haine şi, uneori, şi de caracter.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul