Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Crimă relatată prin hubloul sacului amniotic

        Geo Vasile

Ian McEwan a debutat în 1975 cu o culegere de povestiri și a câștigat Man Booker Prize în 1998 cu romanul Amsterdam. Mai multe filme s-au turnat după scenarii realizate pe baza romanelor sale ulterioare, ca de pildă: Ispășire, Mângâieri străine etc. Traducerea din limba engleză, ca de obicei, magistrală, și notele celui mai recent roman al său, Coajă de nucă (Polirom, Iași, 2016, 212 p.) aparțin anglistului Dan Croitoru. Nutshell este al paisprezecelea roman al său și are drept motto un citat din Hamlet: „O, Doamne! Aș putea să stau închis într-o coajă de nucă și tot m-aș socoti Rege al spațiului infinit – numai de nu aș avea vise urâte”.
Cititorul, odată prevenit, este mai puțin surprins de faptul că naratorul este un copil nenăscut, aflat încă în minusculul său imperiu amniotic matern, care vede, aude și reacționează ca și cum ar fi chiar autorul povestirii. Mama însărcinată în 7 luni se numește Trudy. Încă fetus, povestitorul fără nume este martorul planului diabolic al cuplului de amanți Trudy și Claude, acesta din urmă nu altul decât fratele mai mare al soțului său și tată legitim al copilului, poetul și editorul John Cairncross: firește că planul este cel de a-l elimina din joc pe John printr-o omucidere care să pară sinucidere.
Temele abordate în Coajă de nucă nu sunt noi în bibliografia scriitorului britanic. Ele erau deja prezente în cărți precum Balada lui Adam Henry sau Ispășire: coruperea unor inocenți, vulnerabilitatea copiilor, cămașa de forță a imprevizibilului-ghilotină. Îngrijorarea fetusului pentru propriul viitor, dar și pentru cel al lumii în care se va naște, în special al Europei, e strâns legată de actualitatea ultimilor ani, inclusiv recenta criză a migranților.
Romanul lui McEwan a fost întâmpinat cu entuziasm de critica literară anglofonă și nu numai. A fost reliefat procedeul postmodern al autorului: reluarea și focalizarea în planul actualității a premiselor din Hamlet, arhicunoscuta piesă de teatru a genialului Will, mai precis spus, tragedia al cărei protagonist vrea să răzbune uciderea tatălui său de către unchi, care n-a pregetat să o ia de soție pe mama-regină, dar și din filmul de succes din 1989 Uite cine vorbește, al cărui protagonist este un bebeluș de nici un an, dus la maternitate de șoferul taxiului în care tocmai se urcase mama. Copilul din Coajă de nucă își forțează venirea pe lume în casa tatălui său, împiedicându-l pe Claude să o șteargă englezește spre o destinație necunoscută, vrând astfel să părăsească câmpul infracțional de frica poliției. Superinteligentul fetus, conștient de lașitatea și caracterul infect al acestui Claude (Claudius din piesa lui Shakespeare!), rupe zăgazurile lichidului în care plutea în pântecul lui Trudy (Gertrude, mama lui Hamlet!) și îi oprește pe cei doi complici la asasinarea prin otrăvirea cu un cocteil letal a tatălui său, John, tocmai spre a nu-și lua tălpășița înainte de venirea inspectorilor de poliție. Zis și făcut. Fetusul își face tot mai mult loc prin uter, ajunge în vagin și de-acolo se ițește treptat afară, timp în care ne descrie cu lux de amănunte itinerarul spre ieșirea la lumină. Se pare că autorul s-a documentat serios asupra conviețuirii noastre în stadiul fetal cu purtătoarea căreia îi vom spune mamă, dar și asupra fazelor venirii noastre pe lume, a primei guri de aer din lumea în care ne-a fost sortit să debarcăm.
Așadar, adulterul lui Trudy și otrăvirea travestită în sinucidere a soțului legitim cu complicitatea amantului în scopul moștenirii vilei aceluia (chiar dacă slinoasă de sus până jos, plină de ambalaje nearuncate, decrepită din pricina leneviei, imaturității și nesimțirii lui Trudy, cam nimfomană și alcoolică, și Claude, cam stupid și priapic) fac parte dintr-un scenariu realist, dar cvasibanal, un déjŕ vu flagrant. Ineditul acestui roman, așa cum am mai spus, constă în faptul că principalul protagonist și narator, de-a lungul a peste 200 de pagini, este fiul lui Trudy și John, vreme de aproape 9 luni departe de lumea dezlănțuită, josnică, cu suferințele unora și turpitudinea altora. O ființă inteligentă, cu un simț necruțător de observație a detaliilor, branșat la emoțiile, gândurile, reacțiile mamei și mereu pe recepție la lumea exterioară. Neverosimil, vom spune, dar posibil în cadrul unei ficțiuni. O ființă și totodată neființă capabilă să gândească, să-i judece pe adulți, exprimându-se cu verva incomparabilă marca McEwan. Naratorul face recurs adesea la un vocabular complex și desuet, spre a conferi o dimensiune clasică scriiturii în spiritul preferinței poetului John Cairncross, tatăl copilului și al revizitării celebrei tragedii pomenite. Derulării faptelor abominabile și dialogurilor între Trudy, Claude și John, li se suprapun monologurile interioare al fetusului, la zi cu starea planetei, ascultător fiind datorită mamei a unor emisiuni de radio. Cei doi frați sunt structuri complet opuse, John este poet și generos, parcă de pe altă lume, în timp ce Claude este complet interzis oricărei idei, el știe doar „să facă bani”, dincolo de orice sentimente sau scrupule, numai bun pentru a o manipula pe cvasiiresponsabila Trudy în scopurile lui abjecte.
Intriga romanului se derulează rapid și previzibil. Deznodământul este credibil imaginat. Cei doi complici vor fi stopați la locul crimei. Inspectorii de poliție sosesc cu probele aprofundate... irefutabile. Nu există crimă perfectă, pare a ne confirma McEwan. Titlul Cojă de nucă, în engleză Nutshell, este o trimitere la origine și totodată la expresia in a nutshell, adică „într-un cuvânt”. Este exact imaginea formatului concis și direct al acestui roman.



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul