Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Vitrina cărților

        Horia Gârbea

Henri Coandă și onomatopul Țuști


Cătălin Rădulescu, Ultima corrida, Editura Neuma
Pe Cătălin Rădulescu l-am întâlnit pe calea mesajelor electronice la Poșta redacției, a revistei România literară. Prin opțiunea membrilor juriului, textele sale au ocupat primul loc și autorul lor a primit, pe merit, Marele Premiu „Marin Preda” al ediției 2016 a cunoscutului festival. După acest succes, foarte repede, prozatorul a încredințat Editurii Neuma, care își face un scop din editarea debuturilor de valoare, un material cu mult mai amplu decât ar pretinde cuprinsul unui singur volum de proză scurtă. Practic, în acest moment, când marchează debutul său, Cătălin Rădulescu mai are material pentru un volum de aceeași calitate. Povestirile lui Cătălin Rădulescu sunt ale unui prozator matur, ale unui om trecut prin viață, care combină fantezia cu o experiență remarcabilă, dezvăluind cunoașterea multor medii sociale pe care le caracterizează cu finețe prin limbajul și comportamentul personajelor. Unele texte sunt „evazioniste”, fiind parabole foarte reușite, în care teza este scoasă la iveală fără stridențe moralizatoare. O trăsătură a scrisului său care îmi place în mod deosebit este umorul de calitate insinuat foarte subtil sub masca perfectei gravități. La toate povestirile lui se poate surâde. Dar nu îți vine să râzi prea tare, că... nu e de râs. Un agent e tocmit să-l invite pe un disident la el acasă, iar dacă acceptă provocarea lui, de a lupta, chipurile, contra regimului comunist, să-i „servească o cafea”. Otrăvită. Dar asasinul bea din eroare din ceașca victimei desemnate și devine victimă, iar aceasta, medic, face eforturi de-al salva. Comicul este evident, dar situația, în întregul ei, este una deloc veselă. Amintind de Mascarada lui Alberto Moravia. Citind povestirile din acest volum, lectorul va avea satisfacții legate și de estetica textului, dar și de conținutul propriu-zis al lor, se va găsi sedus de intrigă și surprins de deznodământ, așa cum se întâmplă când proza este bună.


Echim Vancea, Umbra nu își împarte prada cu nimeni, Editura Echim
De fiecare dată când poezia lui Echim Vancea coboară din vârful țării, de la Sighet, ca să-și întâlnească amicii, efectul asupra cititorului e unul reconfortant. Bogat în volume și-n inspirații, poetul are o prospețime netocită de atâția ani de trudă în serviciul lirismului. Poezia lui, puternic personalizată de viziuni, ca și de detalii, se citește cu plăcere. Metaforele sunt alambicate, Echim Vancea e ceremonios – știe să complice și să amâne. Postfața lui Vasile Gogea este empatică, iar Radu Țuculescu nimerește, pe copertă, o propoziție perfectă: Echim este o ființă lirică.


Eugen Evu, Scara de valuri, Editura Limes, Colecția Magister
Dacă nu mai avem scări de valori, merg și cele de valuri. Volumul lui Eugen Evu are avantajul că niciun poem nu seamănă cu altul. Ele par a fi scrise de persoane diferite. Așa că avem o antologie cu vreo 200 de poeți. Unele texte sunt cugetări versificate: Diavolul nu ia mințile/ cui nu le mai are./ Acesta e un altfel/ de iertare. Rezon! Un poem poartă numele promițător Codul lui Henri Coandă și începe cu o terțină de neuitat: Alini-rusalini alineruști (?? n.m.)/ prin veacuri îi muști/ ai onomaTopului Țuști! Onomatopul Țuști ne iscă întrebarea: cum sunt autorii care n-au loc în Colecția Magister?


Ana Pop Sîrbu, Eudemonie/Eudemonia, Editura David Press Print
Volumul este bilingv, român-englez, traducerea fiind făcută de Aba-Carina Pârlog. În engleză, poemele concentrate și abstracte ale Anei Pop Sârbu sună adesea ca niște limericks, dar fără canonica rimă. „Poezia palpită” spun paznicii iguanelor – începe un poem. Care se încheie cu o definiție neașteptată: Poezia e o coridă pe țărm. N-am verificat, dar s-ar putea să fie!


Rodica Braga, Timp în derivă, Contemporanul
În bibliografia vastă a Rodicăi Braga, numărând vreo 30 de volume de poezie, proză scurtă, romane, acesta din urmă ocupă un loc aparte. Punctele de forță sunt imaginile inedite, mai ales la început de poem. Nu doar surprinzătoare, ci stupefiante: măr viermănos soarele/ mi s-a așezat în creștet, mușcăm din moarte/ ca dintr-o pâine învechită sau ca și cum luna ar umbla beată/ pe pământ pe două catalige subțiri. Poeta recunoaște că e periculos să te lași/ în voia cuvintelor. Dar, fără îndoială, nu se poate abține. Căci, în fond, asta-i meseria unui poet.


Mălin Stan, Poemele cu lumânare continuă, Editura Brumar
Nu e clar dacă lumânarea este continuă, lucru sigur, o lumânare discontinuă fiind greu de imaginat, sau este vorba de continuitatea unei sub-specii lirice: „poemele cu lumânare”. Deși Adrian G. Romilă, pe copertă, apreciază limpezimea viziunilor, eu le-am perceput destul de cețoase, complicate, difuze. Iată un incipit de poem: în lumea de dincolo, în fața mea,/ cei fără pijamale imaginează o masă ce tinde să se formeze,/ lemnul prinde culoare când un fierestrău va fi singura armă a cuvântului paznic în sine. Imaginația poeților, cu și fără pijamale, e fără limită. Se cuvine să li se pună un paznic cu fierestrăul din dotare. În sine.


Emil Iulian Sude, Chiar nu, Editura Eurostampa
Patru ursitoare s-au adunat la leagănul celui de-al doilea volum al autorului. Nora Iuga îl consideră poet mare, Ciprian Chirvasiu îi adresează o scrisoare patetică începută cu Emil drag și în care mărturisește că unele poeme l-au înghețat. Pe copertă, Al. Cistelecan și Gabriel Nedelea par mai dezghețați și, ca atare, mai lucizi. Deși e mai categoric în negație decât Eugen Ionescu (de la Nu la Chiar nu), în volum, Iulian Sude nu e atât de negativist și practică o inedită poezie entomologică. Peste tot apar insecte, chiar insecte fluide, muște, furnici, păduchi. Un poem se intitulează Facerea insectei Camy. Poetul însuși se vede pe sine și pe cei din jur ca pe niște gângănii. Să ți se ia mințile tale mici/ de către cel care s-a recomandat/ personal numai o dată/ și la început cu Eu/ sunt o gânganie. La un moment dat, poetul își iese din starea hexapodă și recunoaște: sunt un poet agramat în viață și o țeavă ruginită care traversează un insectar. Totdeauna starea lirică s-a asociat fericit cu sinceritatea.


Marin Ifrim, În sângele ploii, Editura Teocora
Poetul recunoaște, flatând cititorul, că semenul său, frate, e mai deștept decât el: intră în gând (cine?) și viermuiește/ întotdeauna se va găsi cineva/ care să citească aceste cuvinte/ mai bine decât au fost scrise (poemul-catren Latențe, transcris integral). Așezat pe acest palier de modestie intelectuală, volumul devine posibil. Un distih precum: O mamă alăptează lumânări/ tot mai încet e însă greu de citit mai bine decât a fost scris. În prefață, Nistor Tănăsescu afirmă că, dacă ar fi să ia o singură carte pe o insulă, altminteri pustie, ar fi aceasta, a lui Marin Ifrim. La cât e de subțire, abia dacă-și va putea fierbe o cafea la căldura ei.


Adela Efrim, Și moartea scrie uneori poeme, Editura Paralela 45, Colecția Qpoem
Poezia Adelei Ifrim, o debutantă la limita de vârstă argheziană, este în linii generale decentă. În ea alternează teribilisme moderate (abisntu-i inhalatorul prin care tragi/ minutul de nemurire) cu imagini convențional-poetice. Textele sunt scurte, părând adesea insuficiente, oprite forțat. Câte-o incantație mai iese în decor: Mă rog la vârcolaci/ ca la sfintele moaște/ lasă-mi luna plină/ până ce termin un ultim poem/ de dragoste/ apoi mușcă cât (sublinierea mea) vei pofiti/ din noi. Cacofonia mușcă din poem mai al dracu’ decât vârcolacu’.


Bogdan Crivăț, Bocetul șamanului, Editura Ecou Transilvan
La numai 18 ani, Bogdan suflă ca un crivăț egal, inegal (titlul său) în paginile lucioase ale colecției de debut coordonate de Doina Cetea. Poezia e tipic juvenilă, a unui debutant prea grăbit. Dovadă și lipsa unor semne de punctuație cu care timpul n-a mai avut răbdare. Semne de poezie se arată uneori, ca ghioceii în februarie. Alteori, cuvinte goale sunt lăsate impardonabil să maculeze foaia: nu răspund gândului/ de pe urma/ lăsată de calul/ mergând în mâini. Dacă mergi doar în mâini, mai e mult până departe.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul