Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

PERIPLU EXISTENŢIAL...

        Nicoleta Milea

După Cartea întâlnirilor, roman epistolar scris în colaborare cu Andreas Wellmann, Limes, Cluj-Napoca, 1999, Drumul spre Nghe An. Patru scriitori români descoperă Vietnamul, în colaborare cu Mircea Ghiţulescu, Horia Gârbea şi Valeriu Butulescu, Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2004, și Nicanor, ultimul om, Limes, Cluj-Napoca, 2014, La drum!, Editura Limes, 2016, ni se prezintă ca o suită de jurnale, pe care prolificul scriitor şi editor Mircea Petean, autor cu deosebite valenţe creative, le oferă cititorilor pasionaţi de lectura cărţilor scrise cu o remarcabilă originalitate în valorificarea informaţiilor şi a impresiilor de călătorie şi care orientează atenţia atât spre lumea exterioară, cât mai ales spre cea interioară: „Nicanor construieşte focul, căci în acest domeniu nimeni nu-l întrece, îl aprinde şi-l întreţine cu mare artă, în timp ce călătorul de profesie gustă dulceaţa zăbavei” (p. 11).
Cuprinzând descrieri de călătorie, de locuri şi de oameni, observaţii, impresii asupra evenimentelor sau faptelor la care autorul a fost martor colindând prin Danemarca, Franţa, Italia, Moldova, Slovacia, Spania, Ungaria, Vietnam, dar şi prin România, de la Cluj la Slobozia via Piatra Neamţ, în Oaş, pe Vasăr, într-un colţ de Transilvanie, la Bucureşti, la Mănăstirea Bârsana, prin ţinutul exotic al Gorjului, volumul lui Mircea Petean surprinde amănunte care impresionează. Farmecul unei cărţi precum La drum! provine tocmai din observarea, transferul şi transmiterea celor văzute, auzite, trăite, stârnindu-i cititorului senzaţia că el însuşi este prezent în acele locuri. Autorul nu rămâne atent numai la nivelul senzorial, deşi insistă asupra acestor reacţii, ci sondează şi explorează şi procesele raţionale şi afectiv-voliţionale pe o neîntreruptă mişcare pulsatorie spre exterior şi spre interior. Efectul este de travelling cinematografic.
Cu un autentic simţ explorator în ale spiritului, finul observator al locurilor şi stărilor adoptă o perspectivă a esenţializării umane, excelând prin acribia cu care prezintă fiecare detaliu argumentativ: „în centrul focului, care este centrul unor mari prefaceri, Nicanor contemplă nestingherit, neîncetat, ca un îndrăgostit fără leac, chipul absenţei. În acest timp călătorul de profesie gândeşte cu voce tare: «Între căutarea marginii şi fuga de marginea marginii pare a se desfăşura întreg periplul existenţial al unuia ca mine»…” (p. 11).
Autenticitatea relatării, forţa şi exemplaritatea confesiunii provin din identificarea cu destinul scriitorului, iar semnificaţiile mesajelor depăşesc planul geografic, încorporează elemente ale specificului artistic, ale istoriei, ale culturii şi civilizaţiei şi, nu în ultimul rând, ale fenomenului estetic. Titlul cărţii validează un mod de a fi: călătoria ca sumă a învăţăturii şi a devenirii perpetue. Întrebările celui care se apleacă asupra activităţilor sale pentru a le tălmăci rosturile nu sunt mai îndreptăţite altundeva decât pe tărâmul călătoriei, căci aceasta implică gestul reflexiv al întoarcerii asupra lui însuşi, întoarcerea iubitorului de călătorii asupra obiectului iubirii sale. E firesc, credem noi, ca o asemenea reflexivitate să impună celui care „face” călătoria întrebarea elementară: de ce o face?
Călătoria preexistă iniţiativei şi există dependent de ea. Pentru a deveni evidentă, are nevoie de revelare înaintea oricărui mesaj legat de sensurile ei, căci, înaintea oricărei semnificaţii a ei, solicită participare. Numai aşa ne putem raporta la ea ca deschidere spre lume, dar şi ca formă de manifestare a continuităţii prin oamenii locurilor. Mircea Petean are meritul de a face o bună iniţiere în istoria genului, devenindu-l „artă”, într-o asemenea întreprindere temerară. Sincronizarea profunzimii ideilor cu situaţii care comunică sentimente puternice, susţinând un anumit mod de a privi realitatea, fascinează prin factorii care iau parte la ele şi prin semnificaţia lor pentru înţelegerea unor aspecte de viaţă.
În plan real, traseele parcurse de Mircea Petean se convertesc în călătorii către sinele explorat, primenindu-se prin confruntarea cu oamenii, cu timpul şi spaţiul. După ce epuizează atributele experimentate şi de drumeţ, şi de călător, cuprins de mirajul rostirii, ca mod de împlinire, în laboratorul de creaţie se naşte jurnalul de călătorie, în căutarea sensurilor pierdute ale cuvintelor...
Este remarcabilă diversitatea şi complexitatea modalităţilor de comunicare. Limbajul, de o mare forţă expresivă, este o formă de manifestare originală a călătorului care transcende efemerul printr-un amestec fascinant de confesiune, de efuziuni epice, lirice, comice, ironice, sarcastice, anecdotice etc. Toate însă ne conduc nemijlocit în laboratorul de creaţie, acolo unde se manifestă devotamentul neclintit al scriitorului: „Să faci din întâlnirile întâmplătoare întâlniri semnificative în ordine morală, intelectuală şi estetică. În asta constă datoria scriitorului şi aici se ascunde întregul mister al creaţiei”.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul