Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Sus poezia, jos glicemia!

        Horia Gārbea

Flavia Adam, Raiul de urgență, Editura Neuma


Flavia Adam este una dintre speranțele poeziei actuale care face și prin acest volum un pas important spre consacrare. Devotată poeziei, scriind constant și fiind foarte adesea prezentă īn paginile revistelor literare, ea īmbină fericit talentul și plăcerea scrisului cu perseverența și dorința de a se afirma īn lumea literară. Raiul de urgență propune o poezie de dragoste care oscilează īntre introspecție, cu meditații melancolice, și jubilație potențată de spiritul ludic pe care Flavia Adam īl găsește adesea. Metaforele memorabile jalonează un discurs elegant și precis, care doar se deghizează pentru a obține efectul unei feminități debordante și capricioase. Textele sīnt omogene valoric și recomandă o poetă īn vertiginoasă, reconfortantă ascensiune. De la īnceputul carierei sale literare, am pariat decis pe succesul Flaviei Adam, iar cartea de acum, care este una a maturității, īmi oferă satisfacția de a nu mă fi īnșelat.



Radu-Ilarion Munteanu, Īn căutarea poveștii bis, Editura Școala Ardeleană


Prozatorul Radu-Ilarion Munteanu, supranumit, ca blogger, RIM, fizician de formație, și-a ales „meseria de cititor”, așa cum īși intitula o recentă carte de eseuri critice pe teme literare. Dar el este și un meseriaș al vizionării și comentării filmelor. Cu o bogată cultură cinematografică, dar și teatrală, susținută de o excelentă și chițibușară memorie, RIM se dovedește un cronicar extrem de exigent, de-a dreptul sever. Filmele la care se referă, majoritatea americane (plus două din Rusia, patru din Franța și unul japonez), sīnt privite și analizate minuțios, puse īn contextul operei regizorilor, dar și al istoriei filmului și evaluate parcimonios – un capitol se numește sec: Un Nabokov ratat (Lolita, 1962 și apoi 1997). Se adaugă trei articole „generaliste”. Unul, despre filme de război (al doilea mondial exclusiv) reprezentīnd ecranizări, stīrnește admirația și chiar un fel de spaimă față de cīte filme și cărți din spatele lor a putut vedea și citi RIM, numai din acest relativ īngust segment. Īn ceea ce mă privește, ca bun cititor și modest cinefil, am găsit īn carte plăcerea de a īnsoți un om admirabil de informat și de inteligent īntr-o aventură critică extrem de profundă.



Sergiu Someşan, Comisarul și blestemul sāngelui, Editura Neuma


Sergiu Someşan s-a născut la Reghin īn anul 1954. A debutat īn 1971 cu poezie și a continuat să scrie mai ales proză. Debutul editorial s-a produs cu un volum de versuri. Īncepānd cu anul 2000, a publicat numeroase volume de proză mai ales proză fantastică și SF printre care Aproape īngeri (Cartea Romānească, 2004). Primul său roman, Apocalipsa după Ceauşescu, a apărut īn 2012, fiind urmat și de altele, de factură thriller, noir, policier. Comisarul și blestemul sāngelui este un roman atipic și care depășește limitele consacrate ale genului policer. Sergiu Someșan este un prozator experimentat, care a obținut succes īn multe specii ale prozei, de la romanul SF și povestirile fantasy pānă la epica realistă. Suspansul menținut cu atenție este īnsoțit īn permanență de umor, bine dozat, și de un remarcabil dar de a crea personaje veridice, din medii sociale foarte diverse. Fundalul social al acțiunii dă consistență unui text excelent, care va avea succes nu doar īn Romānia. Tema va interesa numeroși cititori, īn măsura īn care romanul va fi tradus, așa cum merită.



Ștefan Bratosin, Cruciri din ochi de pălimar, Editura Brumar


Ștefan Bratosin este profesor universitar doctor, clasă excepțională, la Universitatea Paul Valéry din Montpellier, specialist īn mediatizare, digitalizare și religie. Așa ne anunță coperta. Ce-are a face? Īn fața inspirației poetice, prințul și pălmașul sīnt una. Totul e ca viziunea să fie puternică și dicțiunea limpede. Iată: cīnd am deschis fereastra/ azi-dimineață/ pe butuga (sic!) din față/ găinățāndu-se anunța īnchiderea nopții/ o coțofană īmburcită (sic!) de parcă/ ar fi fost lina nebuna. Eliberarea de dejecții a corvidei anunță o „excelentă zi” (titlul poemului), iar comparația ei cu Lina nebuna e substanțială, căci numita Lina anunță tare – ca să īi miroasă duhoarea gurii pīnă īn fundul adunării –/ īncheierea serviciului divin/ la excelsis. Deci detaliul poetic al halitozei le apropie iremediabil pe Lina și pe coțofana „īmburcit㔠īn defecație matinală, spre deliciul cititorului! Numai că Linei nu-i miroase gura, ci īnsăși duhoarea ei. Referința la fundul adunării e, iarăși, una semnificativă. Pe ultima copertă, Marcel Tolcea scrie că volumul dlui Bratosin: Nu este o carte de poezie, ci una de īnfricoșare. E drept, ne-am īnfricoșat și ne-am crucit (īn ochi de pălimar). La mai multe, dom’ profesor!



Lăcrămioara Stoie, Jurnalul cuvintelor tăcute, Editura Libris


Cuvintele tăcute sīnt cele nerostite, dar lăsate pe hīrtie pentru ochiul cititorului. Ele compun la Lăcrămioara Stoie niște acuarele delicate, cu sfărīmări impresioniste ale luminii. Vedem Turnul Sfatului, acaparat de zborul păsărilor, și fīntīna din apropiere, Bulevardul Clichy, dar și alte peisaje citadine pariziene, Piața Mică ori Sena, priveliști de iarnă sau marine. Poemele sīnt lapidare, culorile diafane, emoția reținută cu bun-gust. La pagina 73, poeta īși transcrie rezultatele analizelor din 2 noiembrie 2016, cu care se poate mīndri, ca și cu privirea proaspătă aruncată lumii: hemoglobină 14,2 și glicemie „ ą jeune” – 84. Īi doresc să se păstreze la aceleași cote: īnalte ale poeziei, joase ale glicemiei.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul