Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

ANGAJARE DE CLOVN de Matei Vișniec la TNB

        Dinu Grigorescu

Dacă această piesă era montată de Lucian Pintilie sau Tocilescu, ea s-ar fi jucat īn chiar cușca leilor, cu toate riscurile. Mai prudent, dar fantezist, original și realizānd aproape o capodoperă managerială, regizorală, Ion Caramitru aduce Circul bucureștean (văduvit de leii incendiați colectiv) la Teatrul Național.
Alegoria și fantasticul, realismul crāncen al replicilor și suprarealismul situațiilor inventate au fost și au rămas primele ingrediente care au asezonat special dramaturgia fluviu a lui Matei Vișniec (născut pe meleagurile de basm ale Bucovinei). Caii verzi era pe punctul să aibă premiera īnainte de 1989, la Teatrul „Nottara”, visul oricărui dramaturg, dar autorul a evadat din coșmarul ceaușist, la Paris. Acolo nu e deloc simplu să te consacri. Vișniec nu a stat deloc īn umbra nucului bătrān ionescian, se usca. I-a studiat atent opera, īndrăgostit la nebunie de Becket și de Cehov.
Angajare de clovn l-a fixat rapid īn circuitul teatrului mondial. Subiectul e banal, contextul și subtextul – colosale. Trei clovni bătrāni, expirați, bat la ușile unui circ unde doresc să se reangajeze, speriați de ușa īnchisă și răgetele unui leu. Clovnii, trinitate tragicomică, vorbesc cāte-n lună și-n stele, speră să reintre īn circuitul artistic și să aibă din nou succes. Zbaterea lor ridicolă este similară cu aceea a pensionarilor de pretutindeni și de peste tot, ținuți la uși, alungați, condamnați la sărăcie și exterminare prin uitare. Jocul actorilor īn acest sens este impecabil și implacabil. Caramitru deține arta tuturor artelor legate de scenă. Amărāții supraviețuiesc din pensia mică și din nostalgiile mari. Comicul e scrāșnit, tragicul evident. Montarea senzațională īmbină teatrul dramatic, scena italiană cu arta circului la ea acasă. Nu lipsesc decāt elefanții care să-i calce īn picioare. Īn pauză, spectatorii ies din Sala Studio, iar īn foaier īi așteaptă Circul circ, angajat īntr-un veritabil spectacol. Aici regia se desparte de dramaturg, īnsă ea potențează dramaturgia, extinde fabulosul.
Spectatorii revin īn Sala Studio care, īntre timp, a fost reamenajată ca arenă. Șocul e formidabil! Nu mai știi unde ești, la teatru sau la circ. Ești la amāndouă instituțiile simultan! E marea găselniță. Piesa continuă īn ritm de galop, actorii circului și ai teatrului fac osmoză. Nemaivăzut! Luminile proiectează fabulos, savant, bolta cerească cu stele mișcătoare, căzătoare peste spectatorii care se bucură precum copiii la circ. Baloane plutesc īn aer, se joacă volei și exact la ce mă gāndeam īn acel moment se și īntāmplă. Urmează un torent aerian de micuțe baloane de săpun care se sparg – existența noastră efemeră.
Contribuie la extaz muzica, măștile claunilor, costumele, nasurile luminate (nu știu cum), piticii eterni, omul cu picioroange (naturale), dresorul magic, fețele circului real și ale celui imaginat de Vișniec se amestecă, la fel ca īn viață, pānă la moarte. Actorii tineri aduși de la Cluj, īn rolurile celor trei crai de carieră veche, īmbină replicile cu cāntecele, filozofia cu tumbele. Lipsește iar elefantul sau, de ce nu, rinocerul? Marginalizarea, tristețea, mimarea voioșiei, scandalul, bravada, fantezia, retrăirea trecutului mort, dar glorios īmping drama spre o fină tragedie și o aduc īnapoi īntr-o rafinată comedie. Aplauzele capătă ritmul sacadat al circului, al manejului.
Că a fost inspirat Vișniec de faimosul Fellini... nici nu mai contează. Văzānd clovnii cum apar īn scenă, din sală, īn fața unui zid, fațada circului, aveam īn minte, pe Tache (Radu Beligan), Ianke (Marin Moraru) și Cadār (Gheorghe Dinică), cei mai mari comedieni ai Teatrului Național. Tradiția este continuată și cu Petre Ancuța (Filippo), Emilian Mārnea (Nicollo), Florin Călbăjos (Peppino). Cei trei sunt unul singur și fiecare este altul. Moartea bufonului, reanimarea comică, apoi clonarea lui Charlot, dansurile, tiradele, plānsetele, rāsetele, mobilitatea extraordinară, interferența celor două genuri de artă, toate sunt excepționale. Contribuie din plin la reușita acestui fabulos mega-spectacol Florinela Popescu Fărcășanu, cu decoruri minuțios și expresiv elaborate, costumele Lilianei Cenan, care au o puternică individualizare. Florin Fieroiu asigură cu brio coregrafia unui dificil traseu clovnesc. Păpușile Ioanei Creangă redau bine grotescul. Robert Stan, din echipa circului, face performanță īn echilibristică, iar cățeii și dresorul lor, clovnul Cristiano, ne alungă stresul, la fel ceilalți, distribuiți īn diferite ipostaze, sunetiștii (Călin Popa și Aurel Sima), luminile (Ionel Docan), prompterul cu traducerea textului īn limba franceză, programul de sală de īnaltă ținută grafică și perspectiva turneului īn Franța, patria adoptivă a dramaturgului, īn cadrul unui proiect de francofonie teatrală, toate prefigurează un mare succes al TNB, național și internațional, exact ce s-a dorit.



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul