Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire

        Laura Botuşan

În DEX, definiția cuvântului iubire este aceea de sentiment de dragoste și afecțiune, de admirație pentru o persoană de sex opus, o stare de atașament sufletesc și erotic. Iubirea, în sens larg, reunește toate visele și visurile ideatice, donquijotice, despre sufletul pereche, despre completarea noastră desăvârșită de către o altă ființă care răspunde nevoilor și așteptărilor fanteziste de tot soiul, care se încadrează în concepția general acceptată despre ce înseamnă cuplul ideal. Alain de Botton reușește, însă, să distrugă toate aceste mituri nocive despre iubirea comercială într-o carte cu adevărat excepțională, Ce se întâmplă în iubire, apărută în 2017 la Humanitas într-o traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu. Una dintre figurile reprezentative ale filosofiei și eseisticii actuale, Alain de Botton este cunoscut și pentru Eseuri de îndrăgostit, Sex, shopping și un roman sau Despre farmecul lucrurilor plictisitoare.
Ce se întâmplă în iubire
este concepută asemenea unui studiu de caz, avându-i ca subiecți pe Rabih și Kristen, un cuplu obișnuit, a căror relație este observată în întreaga sa evoluție, pornind de la primii ani de prietenie și continuând cu cei șaisprezece ani de căsnicie. Este construită și deconstruită sub ochii cititorului o relație cu suișuri și coborâșuri, cu satisfacții și neajunsuri, cu aspirații și fantezii profund umane. Fiecare lectură din Botton este una introspectivă, iar stilul său liber și onestitatea scriiturii te aduc cumva în postura pacientului care caută răspunsul unor întrebări care-l frământă, cartea fiind terapia nemijlocită în acest caz. Pe scurt, Rabih este urmărit în evoluția sa emoțională și psihică de la vârsta de șaisprezece ani. El este subiectul principal, pe care Botton ni-l înfățișează viu, cu plusuri și minusuri, un exponat autentic supus disecției introspective. Rabih este un personaj care evoluează treptat, ducând cu sine un bagaj emoțional, rezultat al familiei din care se trage, și are un set de aspirații care se pot plia sau nu cu realitatea. Pe parcursul evoluției, Rabih începe să-și contureze o idee despre ceea ce ar însemna iubirea și despre cum și-ar dori să fie partenera sa, având însă undeva în subconșient imaginea blândă a mamei și a iubirii pe care i-o poartă neîncetat. Astfel, o cunoaște pe Kristen, care, la rândul ei, vine cu un bagaj emoțional diferit și cu un set de așteptări care se potrivesc sau nu realității. Cei doi decid să formeze un cuplu, care parcurge mai multe etape ce corespund celor cinci capitole – Romantism, Până la adânci bătrâneți, Copii, Adulter, Dincolo de romantism, capitole ce fac trimitere la etape distincte ale vieții de adult, ale maturizării emoționale: perioada de îndrăgostire, promisiunea unei vieți în doi, căsnicia, destrămarea mitului și maturizarea deplină, anume dragostea adevărată.
Povestea lui Rabih și a lui Kristen nu este cu nimic ieșită din comun față de alte povești de iubire, însă tocmai acest aspect al obișnuitului e ceea ce o face specială. Situațiile de viață prin care trec cei doi sunt cât se poate de normale, umane în imperfecțiunea lor și te fac să te regăsești în multe dintre acestea. Iubirea dintre cei doi nu seamănă cu nimic din basmele cu prinți și prințese sau cu scenariile în care cei doi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, tocmai pentru că aceste așteptări nu se regăsesc în realitate și tocmai aceste fantezii ne îngreunează maturizarea emoțională. Avem impresia că iubirea trebuie să fie asemenea unui model promovat de societate, unde armonia este deplină, iar viața în doi e fără cusur și plecăm astfel la drum cu un bagaj emoțional instabil, îndoielnic, pe care nu știm nici să-l lăsăm în urmă și nici să-l adaptăm situațiilor de viață cu care ne confruntăm. Tocmai asta este ceea ce încearcă să sublinieze și Botton, că fericirea nu se regăsește în perfecțiune, în trăiri unitare și așteptări nerealiste, ci în fisuri, dacă le putem numi astfel, în incongruențe, în fapte de viață banale cu care ne obișnuim și care fac parte din noi. În viziunea lui Botton, iubirea „nu este entuziasm, ci deprindere”, „ceea ce pare în mod convenabil doar o relație acoperă de fapt atât de multe evoluții, deconectări, renegocieri, distanțări și întoarceri emoționale”, iar când spunem despre persoana pe care o iubim că este perfectă „poate fi doar un semn că nu ai reușit să o înțelegi cu adevărat”.
Interesant este modul în care îmbină Botton firul epic cu terminologia psihanalitică, invitând cititorul la introspecția propriilor trăiri și experiențe de viață. Sunt multe idei cu care rămâi în urma lecturii și pe care încerci să le internalizezi, multe teme de reflecție dintre care nu voi aminti decât câteva. De exemplu, mi s-a părut interesant exprimată ideea că în faza de prietenie, de îndrăgostire, Rabih o face pe Kristen să îl îndrăgească, „hrănind-o cu lumile lui”, în timp ce el o compune din toate detaliile care o alcătuiesc, din elemente obișnuite care în ochii lui par extraordinare. Botton spune că tocmai din acest motiv „iubirea este despre slăbiciune și despre felul cum te mișcă fragilitățile celuilalt” și că noi avem impresia că „lucrul pe care-l căutăm în dragoste este fericirea, când de fapt ceea ce dorim este familiaritatea”. În cele din urmă, Rabih, ca și Kristen, sunt pregătiți pentru căsnicie abia după mulți ani, abia atunci „când s-au săturat de majoritatea poveștilor de iubire care se potrivesc atât de rar cu experiența trăită”, abia atunci când vor fi reununțat complet la perfecțiune.


__
* Alain de Botton – Ce se întâmplă în iubire, traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas, București, 2017.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul