Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Coloanele și arcadele literaturii

        Horia Gārbea

Spre sfīrșitul mileniului trecut, īnainte de marea schimbare de prefix, au īnceput să se afirme tot mai stăruitor o seamă de critici literari noi, pe care īi prinsese Revoluția, din fericire, foarte tineri. Se formaseră preponderent īn condiții de libertate și profitaseră cu inteligență de acest avantaj, avīnd īn plus și alte calități: hărnicie, tenacitate, dorință de a studia și de a-și face un nume, ba și un blazon. Cei mai promițători dintre aceștia erau Daniel Cristea-Enache și, ceva mai vīrstnic decīt el, īncīt prinsese ultimele luni ale Cenaclului Universitas, Răzvan Voncu. Primul scria la un săptămīnal, la ceea ce eu numeam pe-atunci, de dragul calamburului, „Adevărul hilar și amatoristic”, dar care nu era tocmai așa, pentru că era condus cu discreție și pricepere de C. Stănescu și avea īn Daniel un foarte bun cronicar literar, īncīt cumpăram revista anume pentru pagina lui. Răzvan Voncu era mai puțin vizibil pentru că se ocupa de un cotidian și, pe partea literară, colabora la ceea ce tot eu numeam „Paiete critice”, care apăreau mai rar.
Am avut revelația calității intelectuale și a puterii de analiză ale lui Răzvan Voncu la un prim Colocviu al Romanului, organizat prin 2000 de profesorul Eugen Simion, pe-atunci președinte al Academiei Romāne, cu sprijin de la UNESCO și participarea lui Nicolae Breban, din a cărui echipă de la Contemporanul făceam parte pe vremea aceea. Mi-au plăcut la Răzvan Voncu claritatea și precizia expunerii, care nu ocolea cīte-o metaforă bine cumpănită, fără a face, altfel, exces de figuri de stil, nici măcar de epitete. Tīnărul critic avea un simț al măsurii care-l impunea, disocieri nete, simțul valorii și o fermitate de regăsit și īn tonul categoric cu care vorbea. Aș fi zis, după cīt de limpede īși expunea punctul de vedere, că are formație matematică sau tehnică. Am aflat ulterior c㠖 deși filolog – avea părinți ingineri, ceea ce, orice s-ar spune, marchează evoluția oricui.
Aceste calități s-au dezvoltat īn chip firesc, s-au completat cu informația vastă, nelimitată nicidecum la domeniul literaturii, pe care Răzvan Voncu a acumulat-o neīncetat, īncīt, astăzi, autorul a numeroase volume și redactorul-șef al Romāniei literare este un excelent partener de discuție, indiferent de domeniul abordat. Se adaugă celor enumerate o remarcabilă poligloție – Răzvan Voncu trece cu ușurință de la limbile germanice la cele latine, pentru a ajunge la bulgară și sīrbă, pe care le vorbește cu dezinvoltură și le completează cu vaste cunoștințe de civilizație sud-dunăreană. Faptul acesta īi dă posibilitatea de a fi familiar cu literatura romānă veche, dar și cu cea europeană contemporană, īi oferă repere utile și īn evaluarea literaturii romāne de azi, la care se referă adesea cu competență, īn modul tranșant care-i este propriu.
După lucrarea sa „de frontier㔠Vinul īn literatura romānă, Răzvan Voncu a cercetat poezia romānă contemporană īntr-un demers ce va continua și se anunță foarte interesant. Dar iată că și-a găsit vreme să adune īntr-un volum masiv (400 de pagini) ceea ce el numește Studii de istorie literară clasică și contemporană. Cartea poartă un nume mai liric decīt prevede legea, anunțīnd, parcă, de n-ar fi subtitlul citat mai sus, o culegere de poeme: Arhitectura memoriei (Editura Școala Ardeleană, 2016).
Spune-mi opera cum ți-o numești, ca să aflăm cine ești! Voluntar sau instinctiv, Răzvan Voncu alege īn titlu o disciplină la limita dintre artă și tehnică. Ea presupune echilibru, gīndire geometrică, vedere īn spațiu, concepție de ansamblu, dar și grijă pentru detalii. Ele se cer și autorului literaturii, la fel ca și criticului sau istoriografului ei. Căci – după cum am aflat acum 330 de ani de la Newton – acțiunea este negreșit egală cu reacțiunea.
A construi memoria, făcīndu-i și o fațad㠖 iată rolul istoricului, pe care și-l asumă cu temeritate, dar bazat pe cunoștințele sale temeinice Răzvan Voncu. Subtitlul e totuși doar parțial adevărat. Studiile lui Răzvan Voncu nu sīnt doar „istorie literară”, ci și analiză critică. Analiza are ca obiect operele, alese dintre cele semnificative, și autorii lor, dar și pe autorii edițiilor acestor opere. Criticul se referă la opera lui C. Stere (unul dintre cele mai interesante capitole din carte), dar și la „arhitectura” recuperării publicisticii lui C. Stere īntr-o nouă ediție. La fel despre „un nou Slavici” sau un inedit Cioran. Fără un editor priceput, fără un aparat critic adecvat, o carte e doar un pachet de hīrtie. Fără o „arhitectură”, memoria īnsăși e amorfă.
Răzvan Voncu știe să fie, după caz, subtil și prudent sau net, categoric. Punctul central, și la propriu, al cărții este un Triptic predist de 58 de pagini. Autorul īnsuși este un „predist” și un „nichitian”, chiar dacă studiul despre poetul Lecției despre cerc are doar 21 de pagini. Īn jurul lui Marin Preda și Nichita Stănescu īși etalează Răzvan Voncu arhitectura și construiește, pe aceste coloane, bolta propriei viziuni asupra canonului literar romānesc. Volumul este armonios: fundația o constituie clasicii, „revizitați” īn ce au fertil, īn prima secțiune a cărții. Urmează suprastructura, elevația de istorii recente despre autori precum cei citați, dar și Z. Stancu, D.R. Popescu și alții, pīnă la Ioan Es. Pop. Īn final vine la rīnd metoda, īn care se cercetează arhiva și laboratorul, adică istoria și teoria literaturii.
Deslușită, atractivă, respingīnd orice bănuială de ariditate, cartea lui Răzvan Voncu este plină de informație livrată simplu și elegant. Iar autorul poate pătrunde fără teamă pe sub arcada pe care Pitagora și-ar fi scris interdicția de a intra pentru cei ce nu-s geometri.
Luīnd seama la toate cele expuse mai sus, īi aduc lui Răzvan Voncu un elogiu care – pentru mine – e unul īnsemnat: dacă n-ar fi fost un performer al criticii și istoriei literare, ar fi fost un foarte bun inginer.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul