Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ziua a opta a poeziei

        Rozana Mihalache

Īn „Ziua a 8-a a poeziei“, 8 poeţi contemporani īmpreună cu invitaţii lor, 8 tineri scriitori, sunt poftiţi la „Prima petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată“, īn Aula Bibliotecii Central Universitare.


Recunoscutul „om de afaceri amator şi visător profesionist“, Emil Stratan, organizează, īn zilele de 29-30 noiembrie şi 1 decembrie, un surprinzător festival de poezie, primul de asemenea anvergură īn Iaşi, după 30 de ani.


Cele trei zile de festival vor găzdui recitaluri poetice, muzicale şi vernisarea unei expoziţii de carte-obiect, ocazie cu care se va lansa voumul bibliofil Nervi şi crize de George Bacovia, cu ilustraţii de Ilie Boca.


Īi vor judeca Al. Călinescu, Daniel Cristea-Enache, Alexandru Cistelecan, Bogdan Creţu, Antonio Patraş, Dan Silviu Boerescu şi Ioan Groşan, acordānd unui scriitor clasicizat marele premiu al Festivalului şi un altul unui scriitor aflat la debut.


Pe participanţi īi aşteaptă doi invitaţi surpriză, recitaluri Mircea Tiberian, Liviu Butoi, Augustin Frăţilă, Trioul de coarde „Sonoro“, şi vor fi „īmblānziţi“ de Nichita Stănescu, George Bacovia, Wolfgang Amadeus Mozart, Leonard Cohen, Ştefan Iordache şi… Horaţiu Mălăele!


Ca partener media, revista Luceafărul va găzdui īn următoarele săptămāni interviuri cu participanţii la Festival.


Duplex:


Emil Brumaru – Constantin Acosmei


 


Se spune că īntr-un roman īncape orice, dar īn poezie?


 


Emil Bru­maru: De foarte mult timp, tot recitind cīte o carte de nenu­mărate ori, cam așa cum se ci­tește un poem, cīteodată terminīnd, să zicem, Idiotul, și reluīndu-l imediat de la capăt, da… nu mai prea fac deosebirea dintre proză și poezie. Marile cărți mi se par niște poeme uriașe și le citesc ca atare: Muntele vrăjit, Suflete moarte, volumele lui Faulkner, Proust, mai ales Proust, Kafka, extraordinarul „roman“ al lui Rilke… Toate clipocesc de poezie, de ritmuri… Normal că versurile, ca și proza, sīnt atotcuprinzătoare…


 


Constantin Acosmei: De īncăput, īncape... ca-n turbinca lui Ivan. Dificultatea e să elimini cīt de mult poţi din ce prisoseşte.


 


Cum erau vremurile īn care poezia vă era citit㠄pe sub mānă“, īn cercuri restrānse?


 


Emil Brumaru: Nu vă așteptați de la mine să mă lamentez! Ceea ce am scris oarecum numai pentru mine, mai trimiteam, din cīnd īn cīnd, lui Mircea Dinescu,  lui Lucian Raicu, lui Valeriu Cristea… Ei au fost primii lectori ai unor sonete din Infernala comedie, lor le-am expediat, prin poștă, Povestea boiernașului de țară și a fecioarei cu lindic zglobiu… Și cred că și lui Radu Petrescu, care īmi īmprumutase toate volumele lui Sade!!! Era un prilej de bucurie și, cumva, de uitare a „vremurilor“ destul de aspre, greu de descris īn doar cīteva rīnduri.


 


Constantin Acosmei: Oh les beaux jours... De fapt, şi acum e aproape la fel. Nu mi-ar plăcea să fie citit㠄pe cartelă“, adică din obligaţie.


 


Cum arată cititorul poeziei d-voastră?


 


Emil Brumaru: Nu știu de ce mi-o īnchipuiam īntotdeauna „cititoare“! De obicei īntinsă molatec, comodă, goală, pe o canapea largă, cărămizie, īnconjurată de motani și flori (astromelii, gerbere…), de pernuțe brodate, purtīnd īncă urma feselor ei dumnezeiești… O mīnă de-a cititoarei umblă leneșă, īn neștire, fără inhibiții, pe trupu-i alb, cu alunele… cealaltă ține cartea răsfoită īncet, cu pauze mari… Dīnsa scotea din cīnd īn cīnd mici țipete de plăcere… sau rīdea cristalin la pasajele numai de ea știute…


 


Constantin Acosmei: Un prieten bun, care īmi dăruieşte o oră din viaţa lui scurtă, fără să pretindă īn schimb decīt să nu umblu cu cioara vopsită īn culori prea ţipătoare...


 


Care este povestea īntālnirii domniilor voastre?


 


Emil Brumaru: Īntr-o bună zi, Nimigean mi-a adus Jucăria mortului de un necunoascut pentru mine, Constantin Acosmei. Am lăsat-o să zacă… Cīnd am deschis-o am rămas uluit. Omul ăsta era poet-poet īntr-un fel extrem de riscant, fiecare poem părea scris după consumarea tuturor expriențelor… „final de partid“… Ce se mai putea spune după asta? Doar Acosmei bănuia! M-a impresionat simplitatea cu care se mai reușea scris cuvīntul, parcă obosit și totuși atīt de teribil de concret īn descrierea unor fapte īnmărmuritor de banale și crude…


 


Constantin Acosmei: L-am īntīlnit pe Emil Brumaru cu vreo 20 de ani īn urmă, bīntuind Ruina unui samovar. Deşi cunoştinţe vechi, acum patru-cinci ani, cīnd am stat prima oară de vorbă (graţie prietenului O. Nimigean), m-a intimidat cumplit.


 


Alegeti cea mai frumoasă poezie a prietenului dumneavoastră.


 


Emil Brumaru: Nu știu dacă e cea mai frumoasă, dar mie īmi place!


 


Relatarea unui copil


 


Īntr-o zi am avut musafiri. O doamnă m-a luat īn brațe și m-a pupat. „Spune – cum te cheamă pe tine, cīți ani ai, al cui ești tu, bravo ție, să crești mare etc.“ Am fugit, m-am ascuns īn șifonier și am așteptat. Cīnd a trecut doamna prin cameră am īmpins ușa și am scos un țipăt la picioarele ei. „Vai ce rău m-ai speriat, potlogarule, vino și scuipă-mi īn sīn!“ Doamna s-a aplecat, și-a lărgit cu mīna gulerul de la flanelă, și-a dat capul pe spate. Atunci mi-am frecat repede gingiile cu limba și saliva a izvorīt, umplīndu-mi gura.“


 


Constantin Acosmei


 


Cruzimile lui Julien ospitalierul


 


Cu timpul, plictisindu-mă, efortul inutil şi anost pe care mi-l cerea bunătatea, istovit de o prea lungă aşteptare a fericirii ce credeam că-mi va fi dăruită drept răsplată, am īnceput să exersez timid, apoi tot mai īndrăzneţ, mai necruţător, mai rafinat, cruzimea – ultim deliciu al singurătăţii mele. Andrelele purifica­te-n untdelemn de zarnacadele, luate spre seară cu o delicateţe infinită īn mīini şi petrecute vo­luptuos prin inima fragedă a unui ceasornic de bu­cătărie, mă fă­ceau să jubilez. Cu-o bucată strălu­ci­toare de ţigl㠖 o sfă­rīmasem păti­maş şi abil! – tăiam, ingenuu, viscere moi de fīntīni, vii īncă, palpitīnd īn găleţi emailate cu toarte dibaci arcuite peste carnea suavă. Curios, fără nici un scrupul, desăvīrşindu-mi gloria de asasin manierat, sfīşiam cu aşchii proaspete de salcīm aluaturi dospite blīnd, plăpumi cusute cu aţă tare īn romburi portocalii, vestoane subţiri de vară, micşunele şi mingi. Uneori, exasperat de monotonia faldurilor, smulgeam euforic perdelele grele şi vechi – de mult spărsesem geamurile, fremătīnd – şi le tocam, īmbibīndu-le mai īntīi cu oţet, ca să usture, franj cu franj, pe pajiştea din faţa casei. După amiaza (dar asta se īntīmpla cīteodată şi puţin īnainte de amurg, principalul fiind ca lumina să aibă o līncezeală de vis izbit īn catifea) ţăruşii īnfipţi zglobiu īn păianjenii din colţurile magaziilor, sub maldăre de zdrenţe – hainele mele de gală ferfeniţite la baluri de binefacere – īmi īngăduiau să rīd īn hohote, pīnă la lacrimi. Petreceam zile īntregi strivind coropişniţe naive şi monstruoase īn ţīţīni de-arpacaş, sfredelind melci devotaţi cu burghiul, flagelīnd fluturi de marfă din plăcerea de-a auzi pocnetul aripilor frīnte īn dosul latrinelor văruite trandafiriu. Cīnd ploua, ca să pot nimici eu īnsumi cīt mai multe bile de apă, umpleam exaltat curtea cu umbrele deschise-n suprafeţe senzuale şi plane. Nu mai eram prieten cu nici un parfum. Ademeneam aromele īn flacoane de sticlă şlefuită şi rece cu-o gentileţe perfidă de copil fanfaron. Iar pe cele care nu cristalizau imediat, renunţīnd pe veci la vagabondajul lor virginal, le vărsam īn gropi imunde, clocotind de luxura duhorilor; şi nările mele se amuzau! De obicei alegeam cărămida cea mai topită-n surīsuri, cea mai umil īnverzită de brusturi şi o pisam pe plăci de faianţă, anume pe plăci de faianţă, spre a-i mări ruşinea. Gardurile-abia īnchegate, cu leaţuri īncă īmbujorate īn jurul cuielor, amintind fineţea gleznelor lui Isus, putrezeau armonios īn sufletul meu scelerat. Pīnă la urmă am spīnzurat legume (ce viciu!), am rupt bulioane, am trīntit perne īn trenuri la bariere, am scos din răzoare, de pleoape, īngeri cu ţipătul scurt. Nimeni nu-mi cunoştea īncīntarea! Prăbuşit īn fotolii uzate, cu fruntea īmpurpurată de noi şi adīnci bucurii, eram Campion al Cruzimii!!“

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul