Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un celebru mit balcanic

        Grete Tartler

Recent a apărut romanul Umbra1, o modernă transpunere pe care Ismail Kadare o face mitului balcanic cunoscut între etnologi drept „călătoria fratelui mort“ (existent şi în limba română, în balada Voica). Cineastul albanez care ar fi trebuit să ecranizeze la Paris  această poveste (întoarcerea din mormânt a fratelui Din-Konstandin, mort de ciumă, la blestemul „babei bătrâne“ căreia îi promisese să-i aducă fata – pe sora lui, măritată în Anatolia – de două ori pe an) are prilejul să o cunoască pe Silvaine, o tânără actriţă pariziană, pentru care iese de mai multe ori din „iadul comunist“ şi de care îl leagă o pasiune mereu nefinalizată. Umbra incestului amână mereu unirea celor care „dublează“ personajele baladei. Aşa cum Din-Konstandin îşi transformase crucea în armăsar, „pânza de pe ochi“ în ipingele şi, „ducând mort pe viu“,  o adusese pe sora sa „din cea Nadolie/ cea ţară pustie“,  tot astfel eroul lui Kadare transformă „lespedea de mormânt în avion“ pentru a-şi împlini destinul. Mormântul ar fi, se poate deduce, Balcanii – din care cu greu se iese şi se revine inevitabil.


Umbra e un roman aparent fără mare suprafaţă epică – există numeroase paranteze poetice şi rememorări –, dar cu o multitudine a sensurilor parabolice, un nor de posibile interpretări  care dau textului dimensiuni  dintre cele mai profunde (de exemplu, la o recepţie a Ambasadei Albaniei la Paris, doi bătrânei îi relevă cineastului faptul că în albaneză cuvântul „mamă“ îşi păstrează şi sensul etimologic de „soră“). Jocul parabolei, iadul şi întunericul sunt, de altfel, obsesii de regăsit fără excepţie în toate romanele lui Kadare.


Născut în Albania în 1936, cu studii de istorie şi filologie la Tirana şi Moscova, din 1990 stabilit în Franţa (după ce a declarat că „dictatura şi literatura autentică sunt incompatibile… scriitorul este duş­ma­nul natural al dictaturii“), revenit în Albania în 2001, Ismail Kadare a ştiut să-şi valorifice buna cunoaştere a comunismului în parabole scrise… mai ales pentru cititorul vestic. (Observi îndată că repetiţiile şi sublinierile sunt menite unui cititor mai puţin familiarizat cu „iadul“ descris). În  limba română  au apărut deja, în traducerea lui Marius Dobrescu, fie la Polirom, fie la Humanitas câteva dintre titlurile cele mai importante2.


Astfel, coşmarul controlului totalitarist ce năpădeşte subconştientul oamenilor se află şi la temelia Palatului viselor3. Povestit, romanul e mai degrabă un poem (într-un palat al secretelor din Albania aflată sub dominaţia Imperiului Otoman erau strânse, sortate şi analizate  visele zecilor de mii de locuitori, deoarece interpretarea unuia dintre ele ar fi putut  duce la salvarea ţării de la dezastru), dar e totodată şi o alegorie politică şi, nu în ultimul rând, alegoria unui minister. Un minister unde domină teroarea, unde sunt aceleaşi din totdeauna privirile absente ale funcţionarilor, liniştea întreruptă doar de fâşâitul foilor din dosar, invidia dintre  departamente. Palatul viselor mai lansează câteva teme de meditaţie: interpretarea greşită poate să ducă la dezastru; somnul e un hău înfricoşător“ etc. Romanul a fost conceput cu umor, dar atmosfera întunecată se strecoară de pretutindeni (aşa cum în orice minister e greu să-ţi păstrezi umorul). De altfel, crearea atmosferei sumbre, absurditatea halucinantă, groaza care împietreşte sufletele sunt specialitatea unanim recunoscută a autorului Generalului armatei moarte4, a celui  are a descris în Noiembrie în capitală sau în Cronica de piatră  sfârşitul de război mondial. 


În romanul Piramida, istoria se derulează în Egiptul antic, faraonii fiind deseori asociaţi, în zilele noastre, cu dictatorii comunişti. (În Albania, după moartea lui Enver Hodja, fusese construită o piramidă pentru pomenirea acestuia). Planurile grandioase, paranoia, nesiguranţa, arbitrariul, dar şi umorul, spiritul sardonic apropie această multifaţetată poveste de comedia politică. Se vede limpede că spaţiul în care Kadare a dorit să-şi creeze alegoriile e mai vast decât imperiile geografice, fiind, după propria sa declaraţie, iadul – ascuns în legi.


 


 


1 Ismail Kadare, Umbra, traducere de Marius Dobrescu, editura Humanitas 2007


2 Pe lângă romanele evocate în această cronică au mai apărut în traducerea lui Marius Dobrescu Florile îngheţate din martie, Polirom 2003, Aprilie spulberat, Polirom 2004, Fiii lui Agamemnon şi Succesorul, Polirom 2005, Anul negru şi Concurs de frumuseţe masculină la Stâncile Blestemate, Polirom 2006.


3 Ismail Kadare, Palatul viselor, traducere de Marius Dobrescu, editura Humanitas 2007


4 Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, traducere de Marius Dobrescu, editura Polirom 2002

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul