Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Emblema Memorialului de la Sighet

        Ruxandra Garofeanu


Prima data am văzut acest grup statuar, menit a rămāne pe veci īntipărit īn minte chiar celui mai uituc sau insensibil privitor, īn spaţiul binecuvāntat al Galeriei Catacomba, patronat de Sorin Dumitrescu, īntālnirile de atunci fiind ele īnsele de neuitat. Dialogul luminii cu īntunericul īl potenţau la maximum ceea ce nu se mai īntāmpla astăzi īn incinta Galeriei Dialog. Aici lumina stăpāneşte asupra īntunericului, radiografiind cele 18 personaje pānă-n amănuntul neiertător. Cu excepţia serii vernisajului (11 septembrie a.c., orele19,00), cānd regizorul de televiziune Dan Dumitrescu, unul dintre cei mai experimentaţi īn domeniu, a avut inspirata idee de a dispune oblic, asupra grupului, un fascicol de lumină. Aceleaşi convenţionale, şi poate reale, forţe ale binelui şi răului disputau spaţiul umplut pānă la maximum de o aleasă societate venită să participe la expoziţia-document īnchinată victimelor comunismului şi ale rezistenţei, expoziţie descinsă, ca un memento, din Memorialul de la Sighet, īnfiinţat īn urmă cu 15 ani. Īn centrul panourilor, care īnvăluiau simeza, se afla prototipul īn lemn al siglei acestui, de mult devenit, celebru muzeu al memoriei,“institut de cercetare, de muzeografie şi de īnvăţămānt“, cum bine a fost definit. Autorul ei, sculptorul Aurel Vlad, actualul decan al Universităţii de Arte din Bucureşti, se afla printre noi, turnat īntr-o nepermisă modestie.Lucrase mai bine de doi ani la alcătuirea acestui grup, cioplind cu o dăruire demnă de invidiat īn lemnul de plop, bine uscat şi bine ales pentru a reda expresivitatea spaimei. Aceasta era tema care-l bāntuia de mulţi ani pe autorul Cortegiului sacrificaţilor: frica, spaima, teroarea, dedicāndu-i chiar şi o teză de doctorat. Bărduite īn lemn, īn formulă aspră, dar extrem de convingătoare, marcate de alb şi roşu, cromatică ce aminteşte de vechi fresce romanice, cele 18 personaje, dintre care unul, īn postură de vector, sugerānd ipostaza rodiniană a omului mergător, dar şi pe cea a lui Poseidon de la Cap Sunion sau cine stie ce alte faimoase repere precum ipostazele umane ale Magdalenei Abakanowicz..., toate topite cu harul īnvăţăcelului ce-şi depăşeşte maestrul, īntr-o singură formă, devenită, la rāndu-i, simbol pentru generaţiile ce vor să vie, cele 18 personaje măreau considerabil īncărcă­tura emoţională a sălii, o potenţau,aşa cum se īntāmplă cu grupul statuar, turnat īn bronz, de la Sighet. Nimic artificial, nimic impus cu forţa ci totul corelaţionat, imagini biplane şi trupuri tridimensionale, īnşurubate ca un strigăt īn spaţiu, invocānd toate acelaşi capitol tragic al existenţei. Nu a fost un grup comandat pentru Memorialul de la Sighet, ci născut aproape concomitent cu muzeul, la o distanţă de peste 500 de km. Nişte ochi avizaţi i-au recunoscut īnrudirea spirituală cu concen­tratul de istorie, īncă de la apariţie, şi īntāmplarea s-a vrut convertită īn bronz.


Fără să fi văzut instalaţia de la Sighet, căci aşa se denumeşte īn limbaj contemporan creaţia lui Vlad, rămān ataşată de fibra lemnului, mult mai caldă, mai apropiată de conceptual uman. Şi mi-aş fi dorit să existe o replică a ei şi īn capitală, īn bronz desigur, pentru că lemnul nu rezistă intemperiilor, aşa cum s-a dovedit şi cu monumentul lui Vida Geza de la Moisei. O replică asezată la nivelul trecătorilor, să respire īmpreună cu noi, aşa cum visase Constantin Popovici pentru al său inegalabil Bacovia, destinat oraşului de baştină al poetului şi batjocorit īn fel şi chip de liderii administraţiei locale. Un fel de Burghezi din Calais, capodoperă a lui Rodin, menită să poarte pe lāngă un nedesminţit mesaj estetic, unul implicit etic şi istoric. Acesta este şi rostul real al Cortegiului, care, o vreme, a stat īn incinta Galeriei Dialog, dar acum şi-a reluat, din păcate, rolul de prizonier īn depozitul din Calea Moşilor, după bunul plac al Ministerului Culturii şi Cultelor. O operă de artă, croită pentru eternitate şi constrānsă la statut de efemeridă! Stare de normalitate absolută pentru Romānica noastră.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul