Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Canon contra norme (II)

        Bogdan Ghiu


Canonul este o reconstrucţie teoretică ulterioară. Normele, însă, acţionează prescriptiv, reglementând „comportamentele” literare şi însăşi identitatea scriitorilor. Normele supracodifică canonul.


Nu este de-ajuns să te comporţi, în momentul de faţă, canonic pentru a accede la „literatură“:, pentru a fi considerat scriitor global, ci trebuie să respecţi normele „editoriale” de redactare implicite. Abia normele „fac” canonul, desfigurân­du-l prescriptiv. Nu poţi accede la canon, la roman, deci, dacă nu te supui pre-liminar normelor mondiale, infra-literare şi supra-literare, de „redactare”, de comunicare literară. Normele de „redactare” restricţionează şi condiţionează accesul la spaţiul canonic al romanului, altfel spus la însăşi canonizarea literară, la canonul literar propriu-zis, ca atare.


Pentru a exista literar la nivel global, nu este de-ajuns, în momentul de faţă, doar să scrii roman(e), ci trebuie să-l (le) scrii într-un anumit fel, respectând nu anumite reguli, ci supunându-te anumitor norme (normele fiind regulile care se eschivează ca atare).


Canonul acţionează re-constructiv, operând asupra unei materii literare deja date. El devine normă abia ulterior. Este un construct.


Normele însă pre-condiţionează literatura, ele sunt, metaforic vorbind, „engleza” şi „tehnologia” care restricţionează şi infra-codifică tocmai accesul globalizant la spaţiul literar canonic care este, în momentul de faţă, romanul (în care se desfăşoară literatura, tot restul literaturii: romanul ca efectivă „arcă a lui Noe”, aşa cum l-a numit Nicolae Manolescu, pentru toate „speciile”, altfel ameninţate dacă nu efectiv, deja, dispărute ale literaturii; romanul salvează literatura tocmai în calitatea lui nu de gen, ci de spaţiu textual, de mediu de existenţă).


Teoria şi critica literară globală, dacă vor să vorbească cu adevărat despre globalizarea literaturii, despre aspectul global al literaturii actuale, nu au voie să oculteze aspectele normativ-prescriptive infra-literare, „editoriale”, subsolul editorial al normalizării literare actuale, care desfigurează atât canonul, cât şi globalizarea literară ca atare, canonul literar al globalizării.


Există o politică editorială globală, şi abia normele acesteia, în aparenta lor umilitate şi „tehnicitate”, sunt decisive, dat fiind că acţionează deformant şi restrictiv.


Nu este de-ajuns, pentru a exista literar în momentul de faţă, să te comporţi canonic, adică să scrii roman, romane, mai trebuie, primordial, să le redactezi într-un aunumit fel, respectând pre-liminar un anumit set de norme infra-literare şi, de fapt, extra-literare, prin intermediul cărora globalizarea literară este pre-condiţionată politic şi economic, reducându-se la o economie globală a bunurilor simbolice, la o gramatică a globalizării care desfiinţează, de fapt, graniţele de autonomie şi de independenţă ale însuşi spaţiului canonic care ar trebui să fie literatura.


Globalizarea literară este mai mult globalizare decât literară, adică mai mult economie politică şi politică economică (editorială) decât literatură.



Artiştii ştiu mai bine



Spaţiul literaturii actuale (şi, vom vedea, în general al artei actuale) este un spaţiu de luptă şi de negociere, neconştientizat şi neasumat ca atare, dintre literatura propriu-zisă, dintre canonul literar propriu-zis şi politico-economic (politica întotdeauna economică).


Altfel spus, dintre canon şi norme. Canonul fiind (trebuind să fie) literatura însăşi, iar normele fiind exteriorul „internalizat” al literaturii.


Sub canon, normele! Sub literatură, noua economie politică globală a bunurilor simbolice, cu toate mecanismele ei extra-literare de valorizare.


„Agenda” teoriei şi a criticii literare actuale ar trebui s-o constituie tocmai „bătălia canonică”, lupta pentru definirea criteriilor literar-canonice ale unei globalizări propriu-zis, specific, canonic literare, pentru o globalizare cu adevărat literară, a literaturii, împotriva (atât cât este posibil) globalizării pur şi simplu, generice, manifestându-se indiferent şi impersonal, depersonalizant, şi în literatură, ca simplă ambiţie de alininiere a literaturii la macro-globalizare.


Sau, aşa cum bine formula, în chiar titlul său, prima (să sperăm) ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti (de fapt, excelentul critic-editor Bogdan Alexandru Stănescu, mintea teoretic cea mai global informată, luminată şi pasionată nu numai a Editurii Polirom, ci şi, pun pariu, din întreaga critică literară românească actuală), literatura canonică, canonul literar, romanul (gen canonic) ca spaţiu al „războaielor noastre private”. Literatura este un spaţiu al „războaielor”, este o „maşină de război” sau nu este deloc, încetează să mai existe.


Prin canon, în canon, războiul cu normele care realizează globalizarea desfigurându-i tocmai specificul literar.


Ca de multe ori, ca de obicei deja, artiştii, producătorii de bunuri culturale simt mai bine, mai acut despre ce este cu adevărat vorba decât profesorii şi teore­ticienii.


În bătălia globală dintre canon şi norme, canonică nu trebuie să rămână decât literatura, deja, însă, infiltrată de norme editoriale extra-literare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul