Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un spectaculos demers teoretic

        Călin Stănculescu


Marian Tuţui, un cercetător sagace şi polemic al fenomenului cinematografic prezent īn Peninsula Balcanică, autor al unui studiu de referinţă despre fraţii Manakia, consideraţi a fi pionierii filmului balcanic şi revendicaţi ca atare de vreo şase ţări, dintre care nu lipseşte Romānia, ne oferă prin volumul Orient Express, filmul romānesc şi filmul balcanic necesarul demers istoric pentru īncetăţenirea termenilor de cinematografie şi film balcanic.


Pornind de la fireştile repere istorice, autorul regăseşte pionieri comuni şi asemănări īn toa­tă regiunea, de pildă, primele re­pre­zentaţii cine­matografice au avut loc la 24 mai 1896 la Belgrad, la 27 mai la Bu­cureşti, la 8 oc­tombrie la Zagreb, la 17 februarie 1897 la Ruse şi la 27 februarie 1897 la Sofia. Īn Turcia ia naştere īn 1915 Oficiul Central Cinematografic al Armatei, condus de cetăţeanul ro­mān Siegmund Weinberg, iar instituţii similare se īnfiinţează īn Serbia şi Romānia, īn 1916 şi 1917. Primele desene animate au ca producători institute similare īn Iugoslavia şi Bulgaria. Īn timpul Alianţei Balcanice dintre cele două războaie mondiale s-a propus realizarea unui număr de jurnale de actualităţi comune şi tot īn acei ani au īnceput coproducţiile interbalcanice.


Autorul priveşte fenomenul balcanic īn multiplele sale accepţii, pozitive sau peiorative, geografice sau geopolitice, prin percepţii exterioare sau proprii, marcate de subiectivism, aproximare sau orgoliu.


Reprezentarea a Balcanilor īn arta occidentală este īndeobşte prile­juită de spectaculoase călătorii, iar referinţele literare īncep de la Candide al lui Voltaire, nu fără a se renunţa chiar la referinţe anterioare, cum ar fi cele referitoare la Shakespeare sau la renascentistul Matteo Bandello. Ma­rian Tuţui trasează ample meridiane culturale de la Lope de Vega la Stoker, cu al său Dracula, de la Jules Verne la vampirii lui Polanski, de la Münchausen la Byron, de la Shelley la Agatha Christie. O fictivă geografie balcanică reuneşte peste 57 de ţări imaginare, aproape de şase ori mai multe decāt cele reale, distopii sau contra-utopii prezente īn cele mai diverse genuri artistice, preponderent analizate fiind cele din domeniul filmului, zonă predilectă pentru amatorii de drumeţii pe meleaguri fictive populate de personaje ciudate, dezrădăcinate sau numai curioase faţă de un destin īncărcat de savori inconfundabile.


Romānii au privit Balcanii fie ca un spaţiu semioriental, patriarhal, simbol al unui trecut ce trebuie depăşit, fie ca pretext pentru tonuri lirice şi baroce, operele literare fiind pe departe superioare variantelor cinematografice semnate de diverşi autori, cu ambiţii sinucigaşe de inovatori ai artei.


Deschiderea graniţelor şi apropierea naţiunilor, prilejuite de globalizare devin teme din ce īn ce mai mult abordate de cineaştii din zonă, valorificānd pe diferite portative comedia neagră, gen preferat şi ilustrat cu virtuozitate şi de cineaştii romāni, vezi Occident sau Filantropica. Miturile antice şi folclorul se constituie īn alte două permanenţe ale cinematografiilor balcanice, mai bine reprezentate īn cinematografia elenă, dar deloc absente şi din celelalte cinematografii, din cea autohtonă remarcāndu-se filmul lui Alexandru Tatos Duios Anastasia trecea.


Pe bună dreptate, autorul se īntreabă īn concluziile sale de ce ar avea drept de cetate termenii de cinema scandinav sau latino-american şi nu şi cel de cinematograf balcanic. Argumentele sale, īn primul rānd cele de ordin istoric şi cele de ordin cultural, dau drept de existenţă teoretică termenilor de cinematografie balcanică şi film balcanic, formule viabile īn raport cu sensibilitatea specifică artiştilor din zona menţionată, dar şi datorită perspectivei occidentale asupra zonei. Lista minimală a atributelor cinematografiei balcanice ar cuprinde reflectarea unei istorii complicate sau chiar a ciocnirii civilizaţiilor, simbolismul specific, road-movie-ul, comedia neagră şi filmul politic, personajele autentice cu un ethos specific şi un temprament excesiv, precum şi fantasticul de origine onirică.


Marian Tuţui a analizat peste 800 de filme īn demersul său istoric şi teoretic, volumul Orient Express devenind un argument convingător pentru īmbogăţirea zestrei teoretice a comentariului de film profesionist. Excelenţa calităţilor grafice nu scuză īnsă frecventele greşeli de tipar , prezente supărător pe parcursul unui volum de mare interes.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul