Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cel mai urmărit dintre pămānteni şi puterea neagră din suflet

        Hipo


Verso, revista editată de Fundaţia de Studii Europene Ideea Europeană şi condusă de poetul Ion Mureşan alocă patru pagini unui foarte interesant articol semnat de Andrei Marga, rectorul universităţii clujene. Sub titlul neutru Nevoia de reforme, Andrei Marga ia īn discuţie, cu multă competenţă, conferită de experienţa sa de rector, decan şi chiar ministru o vreme, consecinţele aplicării Declaraţiei de la Bologna īn īnvăţămīntul romānesc. Nevoia de reforme este īn fond nevoia de calitate īntr-un domeniu īn care deocamdată progresele sīnt cantitative, evident cu excepţia cantităţii de bani alocaţi. Pledoaria lui Marga este pentru rămīnerea ştiinţei īn universul tehnologic. Acest lucru este posibil dacă la nivelul īnvăţămīntului superior ar ajunge tineri cu o pregătire fundamentală solidă din liceu. Dar, dacă bietul universitar e obligat să reia algebra de clasa a IX-a pentru că studentul a intrat fără admitere, e mai greu cu cercetarea. Andrei Marga e de părere că nu admiterea facilă e problema, ci lipsa de exigenţă pe parcursul facultăţii. Din pacate, bugetele fiind alocate pe cap de student, exigenţa se va modera din instinct de conservare.


Din nr. 46 al bilunarului Verso mai reţinem un eseu de Adrian G. Romila şi un interviu cu Mihai Vakulovski.



Un nou look, foarte atractiv, are revista Poesis, ajuns㠖 fabuloasă aven­tură a lui George Vul­turescu, sprijinit acum de Dumitru Păcuraru de la Informaţia zilei – la numărul 213-214. Chiar Dumitru Păcuraru sem­nează editorialul Cultura – a patra dimensiune a politicului. Cronica literară este dedicată de Viorel Mureşan lui Ioan Es. Pop şi este prevăzută cu un va urma. Cronicile la volume de poezie, semnate de regulă tot de poeţi, alternează īn Poesis cu paginile dedicate efectiv poeziei inedite, iar tradu­cerile au o substanţială secţiune finală a numărului, aproape 30 de pagini din cele 98! Vedeta ediţiei, īn paginile oferite poetului contemporan, este Aura Christi, ce cīntă puterea neagră din sufletul meu. Un interviu foarte destins cu Mircea Cărtărescu luat de Adalbert Gyuris īncepe cu o mulţumire către Dumnezeu a intervievatorului pentru ocazia de a afla pe viu părerile enciclopedistului zmeilor. Poesis şi neobositul ei editor, cīntăreţul Nordului īntemeiat pe verb, intră īn al 20-lea an de existenţă cu eleganţă şi excelenţă.



Revista Uniunii Scriitorilor ce apare la Cluj conţine, după obicei, un Dosar Apostrof foarte interesant. Īn numărul recent, 10 pe 2008, acesta este dedicat lui Nicolae Balotă şi conţine amintiri ale scriitorului despre detenţia sa īn īnchisoarea militară. Ovidiu Pecican īi ia un interviu Anei Blandiana din care aflăm multe lucruri, īntre care şi pe acela că poeta vrea să aibă exclusiv proiecte literare şi că şi-a făcut un site internet pentru a fi cunoscută mai corect, ceea ce este foarte bine. Din păcate, legătura dintre proprietara sitului şi autoarea lui s-a pierdut şi asta explică neactualizarea paginii. Declaraţia principală a Anei Blandiana este foarte clară: Crede īn viitorul literaturii pur şi simplu. Spaţiul virtual nu este decīt un alt fel de suport material al gīndirii.


Tot Ovidiu Pecican este cel care ia un interviu plasticianului Ovidiu Avram, acesta īi răspunde laconic, dar, din īntrebările lui Pecican şi răspunsurile lui Ovidiu Avram despre drumurile īn exil ale acestuia ies două pagini foarte substanţiale. Apostrof mai cuprinde un număr important de cronici de carte la zi semnate de reputaţi critici (Irina Petraş, Ion Pop, Stefan Borbely, Gelu Ionescu, Iulian Boldea) şi multe alte pagini le fel de meritorii.



După cum constată oricine, Romānia literară continuă să apară şi bine face, fără ea peisajul periodicelor de cultură ar fi de neconceput. Īn nr. 43, Ioana Diaconescu dă pe două pagini fragmente din dosarul Editorul din care aflăm cum era urmărit Marin Preda de Securitate. Este incredibilă Desfăşurarea de forţe care īi era alocată Marelui Singuratic al literaturii, considerat se vede un pericol uriaş. Aflăm toate pregătirile bine orchestrate pentru a intra noaptea īn biroul lui de la Cartea Romānească pentru a planta tehnica de ascultare. Alţi securişti căutau să īi clarifice poziţia īn raport cu Tezele din iulie, īi citeau cu sfinţenie cărţile şi aveau ca sarcină īntocmirea unei bibliografii complete. Un scriitor care era un favorizat al regimului, ridicat la demnităţi importante pīnă la rang de deputat era, direct proporţional, şi cel mai urmărit dintre pămīnteni (o spunem īn sens de autohtoni). El mai face cīte un gest nonconformist – refuză să ia cuvīntul la Congresul educaţiei politice şi culturii socialiste pentru că nu e de acord să īi fie vizat discursul de cenzur㠖, ceea ce īi supără şi īngrijorează pe urmăritori. Ei se vor răzbuna după moartea lui Preda dīn­du-i funeralii modeste, sub rangul lui, refuzīnd să fie depus la Academia Romānă. Ioana Diaconescu pune sfīrşitul prematur al lui Preda pe seama ameninţărilor şi hărţuielilor la care era supus: „s-a stins de teamă, de oboseală, de sila unei vieţi ce n-o mai putea stăpīni“.


Tot din Romānia literară nr. 43, Daniela Zeca, după o lungă tăcere, revine la proză cu un subiect de inspiraţie africană şi ne ameninţă cu un roman din care fragmentul Mehria este parte. Titlul e incitant: Istoria romanţată a unui safari. Alt volum īn pregătire din care primim o mostră este Cum se fabrică o emoţie, īn care Alex Ştefănescu alege calea dialogului didactic īntre două personaje pentru a explica unui cititor „obişnuit“ cum devine cu literatura care, invers decīt măseaua Catindatului, īn interval de conversaţie, nu trece! Cine zicea că Alex Ştefănescu are spirit teatral nu se īnşela.


Despre cel mai recent volum al lui Gabriel Dimisianu scrie – meritat elogios – Tudorel Urian. La fel, Daniel Cristea-Enache despre Proprietatea şi posesiunea de Petru Dumitriu, ale cărui opere sīnt reeditate de Academie, FNSA-ul lui Eugen Simion şi Univers enciclopedic. Acum lucrarea apare cu volumul III. Dan Coman oferă o pagină de poeme avīnd ca „personaj“ fetiţa lui, Mara. Pe ultima pagină aflăm iar ceea ce ne amuzase mai acum cītăva vreme: Aureliu Goci nu s-a prins că Ultimele īnsemnări ale lui Mateiu Caragiale de Ion Iovan sīnt opera de imaginaţie a prozatorului contemporan şi le-a comentat ca autentice, ba l-a certat pe acesta pentru incompetenţă pentru că n-a pus notele la subsol. Orişicīt, elogiul adus stilului matein cu „nevinovate enormităţi“ se răsfrīnge asupra autorului „comisiei speciale“ ca un meritat omagiu. Mai puţin amuzantă e situaţia, relatată īn aceeaşi pagină, a Interviului cu Dumnezeu, atribuit de situri internet lui... Octavian Paler. Odată propagată, această farsă prostească e greu de contracarat. (Hipo)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul