Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Prima petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată

        



Mai e puţin pānă cānd vom simţi bucuria reīntālnirii cu mari poeţi, mari prieteni, la Iaşi.


Ne vor emoţiona cu versurile lor, ne vor face să dansăm pe muzica lor şi să ne pierdem īn amintirea lor.


Vor citi poezii Ileana Mălăncioiu, Simona Popescu, Emil Brumaru, Şerban Foarţă, Mihail Gălăţanu, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Eugen Suciu, Lucian Vasilescu, īncurajaţi de Andra Rotaru, Constantin Acosmei, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Ştefan Manasia, Adrian Suciu, Radu Vancu şi jurizaţi de Alexandru Călinescu, Dan Silviu Boerescu, Cosmin Ciotloş, Bogdan Creţu, Daniel Cristea-Enache, Ioan Groşan, Antonio Patraş.


Cu mare căldură ne vor (īn)cānta mai apoi Mircea Tiberian, Augustin Frăţilă şi Liviu Butoi.


Şi, dacă bucuria nu v-a copleşit cu totul, se anunţă şi o expoziţie Ilie Boca, remembers George Bacovia, Nichita Stănescu şi Mihai Ursachi, cāt şi invitaţi speciali, printre care unul deja dezvăluit, Horaţiu Mălăiele.


Dar, pānă atunci, vă invităm să urmăriţi īn continuare seria de interviuri din „Luceafărul“!


Duplex:


Eugen Suciu— Vasile Leac


„Romānia produce un zgomot de fond care nu-l lasă pe autor să se concentreze asupra scrisului“. Cum comentaţi această afirmaţie a unui tānăr scriitor?



Eugen Suciu: Cred că ar trebui să fim conştienţi că trăim īn vremurile de azi şi nu īn cele trecute. Eu pot să mă emoţionez cu privire la o astfel de afirmaţie, dar nu pot să nu observ că zgomotul ăsta ar putea īnsemna şi lipsa celor şapte ani de-aca­să.


Pānă la urmă, ceea ce se face azi, adică aglutinarea unei vieţi personale livrate īn scris nu ţine loc de cultură, de literatură.



V. Leac: Da, aşa zisul „zgomot alb“, că despre el cred că e vorba, e prezent īn toate marile oraşe din lume. Adică porneşti un aparat care să acopere zgomotul unui alt aparat sau zgomotul de-afară, īn fine, este o īntreagă teorie despre zgomotul alb. Dacă te afectează la scris, te poţi izola fonic, poţi să mergi cu cortul undeva, īn afara oraşului sau la munte sau la ţară, dacă ai rude – trebuie să găseşti ceva īmpotriva acestui zgomot. Eu găsesc ‘nşpe mii de motive numai să nu scriu, dar nu cred că asta e marea problemă care-l īmpiedică pe scriitorul romān să scrie.



Este acest zgomot de fond şi mediul cultural romānesc de care se plāng tot mai mulţi că e restrictiv şi neeuropean?



Eugen Suciu: Īn „conclavul“ ăsta, īn care se citesc numai ei īntre ei, e mai important să fie traduşi chiar īnainte de a scrie. Īn scris cel mai important lucru e să-ţi īnveţi propria limbă.


Se poate scrie şi direct īn engleză, să zicem, da’ nu e mai bine să mergi īntāi la cārciumă?


Unii dintre noi ne uităm īn curtea vecinului şi uităm că scrisul e un lucru al dracului de greu!



V. Leac: Nu-mi dau exact seama ce se īntīmplă īn mediul cultural romānesc; cine, cui i se plīnge şi de ce? Sīnt lucruri care pe mine, scriitor marginal, nu mă privesc şi nici nu mă afectează prea mult. Īn general, noi, romānii am fost şi sīntem īncă un popr plīngăcios, mioritic.



Ce vrea să īnsemne, pentru literatura romānă, enormul dezechilibru dintre import şi export, adică dintre cāt traducem şi cāt suntem traduşi?



Eugen Suciu: Suntem totuşi inconsistenţi, undeva, īn caracter, īn… Nu ştiu, există şi aspectul literaturii văzută ca o industrie, īnsă să ne amintim că cea mai bună bere belgiană e aia care se face īn mānăstiri: de calitate, dar īn cantităţi mici.



V. Leac: Īn toate ţările din Balcani īntīlnim acest fenomen. Nu putem spune că scriitorii romāni nu au beneficiat de traduceri. Ce s-a īntīmplat anul acesta la Tīrgul de carte de la Frankfurt nu face decīt să confirme că stare lucrurilor s-a schimbat; s-au īncheiat contracte cu autori/edituri din Romānia. Mulţi scriitori au beneficiat de burse şi lecturi publice īn srtăinătate, asta nu poate decīt să ne bucure. Pe mine mă bucură asemenea veşti. Niciodată nu poate fi vorba de un raport de egalitate īntre ceea ce se traduce şi cīt sīntem de traduşi, sīntem, totuşi, o ţară cu o cultură mică şi este normal să importăm mai mult.



Poezie se scrie, dar se mai şi citeşte?



Eugen Suciu: Cred că ar putea exista poezie şi fără niciun cititor. E o tāmpenie să spui că poezia evoluează şi mai ales că evoluează datorită cititorilor. Trăim īn acelaşi timp cu toţi, cu Nichita, cu oricine. Am putea să stăm nestānjeniţi la aceeaşi masă.



V. Leac: Se citeşte, normal că se citeşte. Eu cunosc vreo 20 de cititori; şi aici nu mă refer la scriitorul/poetul cititor, sīnt oameni obişnuiţi. Şi cu siguranţă mai există şi alţii.



Alege cea mai frumoasă poezie a colegului tău!



Eugen Suciu



sora unui copil de mingi



uneori īmi doresc să fiu o brichetă pierdută
o brichetă simplă cum erau pe vremuri
cu nu corp verde mat, care, atunci cīnd o aprinzi,
are o flacără roşie cīt un O mare de tipar.
dar cred că mult mai interesant ar fi (sīnt sigură de asta)
dacă aş fi gaz (dacă aş fi)
nu mi-ar plăcea să locuiesc īntr-o brichetă transparentă
din alea cu floare īnăuntru
mulţi se joacă (fără să-şi dea seama) cu o astfel de brichetă
li se pare amuzant cum floarea se plimbă prin gaz
cum trece gazul dintr-un compartiment īn altul
īn nici un caz nu mi-aş dori să fiu gaz
īntr-o brichetă de genu’ ăsta
īn schimb tare mi-ar plăcea să fiu gaz
īntr-o brichetă din plastic mat
şi pe urmă cei care au obiceiul să se joace
nu ar şti īn care compartiment e mai mult gaz
chestia asta m-ar amuza la culme
şi nimeni nu şi-ar da seama cīnd sīnt cu adevărat pe terminate
cīnd mă gīndesc la lucru’ ăsta simt că īnnebunesc de fericire.



V. Leac



Acord



Astfel trăiesc


cei ce involuntar


cu dragostea


īncheie un pact


cum īn orice orchestră


după ora īnchiderii


doar contrabasul cunoaşte


drumul beţivului spre casă


 


Rozana Mihalache şi Constantin Stan

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul