Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Despre întâlnire, onoare şi generozitate

        Mihai Şora


În numărul de săptămâna trecută, cititorii revistei Luceafărul au putut avea la îndemână un amplu dosar consacrat lui Benjamin Fondane, pe care l-am gândit împreună cu Luiza Palanciuc şi pe care l-am pus sub semnul întâlnirii. Scriam acolo, în prezentarea dosarului, că „Fondane îşi va trăi toate întâlnirile cu cea mai mare intensitate, deopotrivă într-o emulaţie, deschidere şi sinceritate ieşite din comun, care îl structurează şi îl întemeiază. Toate aceste întâlniri sunt pentru el prilejuri de a-fi-împreună, într-o aceeaşi fervoare, chiar când formulele temperamentale şi intelectuale diferă una de cealaltă. „


Am socotit că – la 110 ani de la naşterea autorului de origine română, a cărui operă scrisă în limba franceză ne străduim să o traducem şi să o edităm – nu era nimic mai potrivit, pentru a-1 aduce în atenţia publicului, decât înseşi textele sale, mărturii ale acestor întâlniri care l-au marcat. Şi am ales, prin urmare, ample fragmente din corespondenţa cu Jean Ballard, dintr-un eseu consacrat lui Brâncuşi şi din cartea despre Lev Şestov, gânditorul rus care 1-a influenţat profund pe Fondane (ultimele două volume se află sub tipar la Editura Limes, în seria de Opere complete franceze care îi este dedicată).


Cu alte cuvinte: încercăm să facem ca figura lui Fondane să fie cât mai prezentă în spaţiul românesc prin ea însăşi, cu ceea ce are ea însăşi tulburător, şi care poate fi regăsit în texte, dacă le citeşti cu atenţie şi dacă ai inteligenţa, sensibilitatea să le şi interiorizezi.


Pesemne însă că această acţiune de interiorizare nu este la îndemâna oricui. Căci ea necesită, între altele, şi o deschidere a inimii. Or, după cum ştim prea bine, Dumnezeu nu i-a înzestrat pe toţi cu aceleaşi daruri, nici nu le-a dat tuturor capacitatea de a prinde esenţa lucrurilor. În acelaşi număr al revistei Luceafărul, dl Mircea Martin înţelege să-1 aducă pe Fondane în atenţia cititorilor cu totul altfel... (pasărea pe limba ei piere)...


Dl MM iese în public, de ziua lui Fondane, cu un text intitulat Dl Şora a uitat robinetul deschis, în care reia frustrările sale legate de editarea operei lui Benjamin Fondane, precum şi preocupările de a-şi salva imaginea publică pe care, din păcate, nu o poate apăra cu niciun argument, cu nicio altă acţiune în afară de scrierea unor texte discutabile.


Nu voi da aici calificative gestului d-lui Mircea Martin: orice om cu mintea bine alcătuită şi fără servitu?i martiniene poate vedea şi singur diferenţa dintre acţiunile noastre şi „acţiunea“ d-lui MM.


Iată faptele.



În decembrie 2007, am lansat programul „Restitutio Benjamin Fondane „, de publicare, în traducere românească, a operelor franceze complete ale acestui autor, la Editura Limes din Cluj-Napoca, alături de omul generos şi onest care este Mircea Petean.


Ample fragmente din traducerile noastre au început, de atunci, să apară în revistele literare şi culturale. Programul fusese, de altfel, prezentat în prealabil şi la Adunarea Generală a Societăţii de Studii „Benjamin Fondane „, primit cu încântare, în octombrie 2007. Tot din octombrie 2007 datează şi autorizaţia de publicare a operelor complete franceze acordată Editurii Limes de dl Michel Carassou, deţinătorul drepturilor lui Benjamin Fondane. Aşa încât, atunci când, în prima săptămână a lunii decembrie 2007, „Restitutio Benjamin Fondane“ apărea pe prima pagină a revistei Observator Cultural, această apariţie era rezultatul unor eforturi convergente: programul era lansat, prefaţatorii trimiteau deja contribuţiile lor, noi urma să purcedem la tipărirea primelor traduceri, să ne vedem în continuare, liniştiţi, de lucru. Am fost sensibili, de altfel, la încurajările unor membri importanţi ai Societăţii de Studii „Benjamin Fondane „, între care Michael Finkenthal şi Monique Jutrin. „You did it! a fost formula. Şi, într-adevăr, nimic nu părea să împiedice apariţia – în sfârşit! – în limba română, a unei serii complete consacrate lui Benjamin Fondane. Am trăit acest moment de generozitate şi deschidere într-o comuniune perfectă cu fondanienii străini; tot în spiritul acestei comuniuni, ne-am şi străduit, de la bun început, să canalizăm toate forţele, toate competenţele. O scrisoare publică a fost trimisă fondanienilor, în luna ianuarie, scrisoare în care erau prezentate, cât se poate de sincer şi deschis, acţiunile noastre, în care toţi specialiştii erau invitaţi să participe cu studii, prefeţe, postfeţe la ediţie. Mulţi dintre ei au răspuns imediat, au trimis texte, şi-au exprimat entuziasmul în faţa acestei iniţiative.


Se vede, însă, că acţiunea noastră nu a fost pe placul d-lui MM.


Primul gest al d-lui MM, la doar două zile după ce a descoperit, în Observator Cultural, programul „Restitutio Benjamin Fondane“, deci în decembrie 2007, a fost să-i scrie d-lui Michel Carassou, care ne-a semnalat acest lucru, cerându-i acestuia, explicit, să îngrădească toate acţiunile noastre. Dl Michel Carassou s-a arătat foarte surprins de această „intervenţie“. Cum era posibil ca un „fondanian“ român să se opună apariţiei lui Benjamin Fondane în româneşte? De ce? Pe ce temei?


În ianuarie 2008, dl Carassou i-a acordat d-nei Luiza Palanciuc un interviu, rămas inedit (dar care poate fi făcut public în orice moment, a cărui transcriere a fost văzută de d-sa), din care reiese limpede nu numai că este de acord cu apariţia operelor complete franceze în traducere românească, la Editura Limes, dar chiar sprijină efortul nostru, ne încurajează să ducem proiectul la bun sfârşit, iar volumele să apară cât mai repede. Dl Carassou spunea, în acest interviu, următoarele: „Oui. Dans un premier temps, la mise ŕ disposition des textes, en commençant, évidemment, par les textes les plus riches, et, dans un deuxičme temps, l’śuvre avec ses variantes, l’appareil critique, pour tous ceux qui auront été convaincus de l’intéręt de l’śuvre de Fondane. C’est ensuite qu’il faut faire ce monument – car cela doit ętre un monument; ce n’est pas quelque chose que l’on recommence tous les dix ans... –, pour la durée, pour établir l’auteur sur le socle qu’il merite.“ „Da. Într-o primă fază, punerea la dispoziţie a textelor, începând, desigur, cu textele cele mai bogate, iar, într-o a doua fază, opera cu variantele sale, aparatul critic, pentru toţi cei care vor fi fost convinşi de interesul pe care îl prezintă opera lui Fondane. Abia ulterior trebuie realizat acest monument – pentru că trebuie să fie un monument; nu este ceva pe care îl începi la fiecare zece ani... –, în perspectivă, pentru a aşeza autorul pe soclul pe care îl merită.“)


După cum se vede, lucrurile au fost dintotdeauna limpezi, iar „Restitutio Benjamin Fondane“ tocmai aşa ceva avea (şi are în continuare) în vedere: punerea la dispoziţia publicului românesc a textelor lui Fondane, pentru ca, într-un al doilea moment, după ce aceste opere vor fi intrat deja în conştiinţa publică, să poată veni, în mod natural, şi ediţia critică, întocmai cum se întâmplă pretutindeni în lume şi cum s-a întâmplat chiar şi la noi cu alţi scriitori, precum Ionesco, Cioran, Eliade, care şi-au început cariera în România, dar opera majoră şi-au scris-o în alte limbi, şi care au fost readuşi în spaţiul românesc prin traduceri, urmând să vină, ulterior, şi ediţiile critice.


Dl MM a primit, ca toţi ceilalţi fondanieni, scrisoarea deschisă şi invitaţia publică de a participa, cu tot ce are mai preţios d-sa, la acest program de publicare. Invitaţia aceasta a fost reiterată şi în luna februarie, în articolul meu Ce înseamnă «Restitutio Benjamin Fondane»?, (apărut în numărul 411, din 21 februarie 2008, al revistei Observator Cultural). Dar, deîndată ce a aflat de proiectul nostru şi a văzut că noi chiar facem ceea ce spunem că facem – anume: traducem şi publicăm texte scrise de Benjamin Fondane – dl MM s-a simţit, desigur, lezat, deposedat de ceva pe care se aşezase de mulţi ani, când proclamase în faţa fondanienilor că îl va edita pe Fondane în România. Aceste proclamaţii, în virtutea cărora dl MM beneficia, an de an, de o călătorie în străinătate, la Peyresq, în Alpii francezi, se dovedeau acum, în mod flagrant, a nu fi fost decât flatus vocis, promisiuni deşarte, niciodată onorate, dar care îi conferiseră, până atunci, o aură de om cu bune intenţii, fondanian convins. Or, ceea ce puteau vedea fondanienii era exact acest lucru: că noi promisesem, în luna octombrie, la Adunarea Generală, că îl traducem şi îl publicăm pe Fondane, iar, în decembrie, primele roade apăreau deja; în vreme ce, ani la rândul, dl MM promisese că-l editează pe Fondane, iar promisiunea sa nu era decât vorbă în vânt. O vorbă care îl pusese însă la un adăpost călduţ şi îi asigurase un statut privilegiat în raport cu alţi fondanieni (autentici aceia!) români (sau de origine română): Michael Finkenthal, Radu I. Petrescu, Ion Pop, Petre Răileanu, Vasile Sporici, Victor Stoleru, Leon Volovici, Remus Zăstroiu... Niciunuia dintre aceşti fondanieni români nu i-ar fi trecut măcar prin minte să facă ceea ce a făcut dl MM: să oprească, prin toate mijloacele care îi stau la dispoziţie, apariţia lui Fondane în limba română! Niciunul nu ar fi avut naivitatea (eufemism!) de a-şi da bibliografia în materie, la sfârşitul unui articol perfid (intitulat – ce bumerang pentru dl MM! – Surle şi tobe) ca să „justifice“, în ochii lumii, distrugerea proiectului „Restitutio Benjamin Fondane „.


Tot în ianuarie 2008, dl MM mi-a cerut, în casa mea, să NU public traducerile din Benjamin Fondane, deoarece ele îi făceau concurenţă, d-sa având intenţia, în următoarele patru luni (sic!), să publice ediţia critică şi cronologică B. Fundoianu. Altfel spus, eu trebuia să aştept „doar „ patru luni, după care „aveam voie“ să public traducerile la care lucrasem. I-am spus atunci, ochi în ochi, că nu îl cred! Nu credeam – şi, în continuare, nu cred – că va face în următoarele (alte) patru luni o ediţie critică B. Fundoianu. Cel mult, va reedita ceea ce au trudit alţii înainte, un Paul Daniel, de pildă. Dar acest lucru nu înseamnă – în niciun caz – o ediţie critică. Mi-am dat seamă că profesorul doctor MM nu cunoaşte, în ciuda parcursului său prin diverse edituri, înţelesul exact, cu toată rigoarea pe care o presupune, al expresiei „ediţie critică“, tocmai pentru că, în ianuarie, în casa mea, mi-a vorbit de realizarea acestei „ediţii critice B. Fundoianu“ în patru luni! De aici şi neîncrederea mea în competenţa d-sale. Şi pe bună dreptate: au trecut deja unsprezece luni, dar n-am văzut încă măcar un început de realizare a unui atare proiect. Am văzut, în schimb, şi trăim în chiar acest moment, mutilarea programului de publicare „Restitutio Benjamin Fondane“.


Acelaşi lucru – la fel de limpede –, anume că nu sunt de acord să opresc publicarea traducerilor din Benjamin Fondane la care am lucrat (pentru a nu face concurenţă pseudo-ediţiei critice B. Fundoianu), i l-am spus şi în faţa d-lui Horia-Roman Patapievici, la Institutul Cultural Român, cu doar două zile înainte de plecarea d-lui MM la Paris, unde avea să-1 întâlnească pe dl Michel Carassou.


Ceea ce a urmat refuzului meu a fost o lungă campanie de denigrare a proiectului „Restitutio Benjamin Fondane“ şi a noastră. În luna februarie, dl Michel Carassou ne scria că este asaltat de mesaje venind din România care îi cer să oprească apariţia lui Fondane. Am fost acuzat de către profesorul Till Kuhnle că aş fi reprezentantul unei „drepte caviar“ (eufemism). Am fost acuzat că aş vrea „să sanctific o victimă în numele călăilor“, pentru că am îndrăznit „să pun, alături de numele lui Fondane, pe cele ale lui Eliade, Ionesco şi Cioran – Cioran, care împreună cu Lupasco şi alţii, s-a zbătut să-1 elibereze pe Fondane de la Drancy!


Pe scurt: eram un nemernic, o lepădătură care şi-a permis să se atingă de opera lui Benjamin Fondane, a avut obrăznicia să-l traducă în limba română fără încuviinţarea „fondanianului naţional“ MM, cel care, ani de zile la rând, a tot promis că-1 va edita ?i nu a făcut-o...


La 1 iulie 2008, editorul Mircea Petean a primit de la dl Michel Carassou o scrisoare de interdicţie a apariţiei traducerilor din Benjamin Fondane.


ACESTEA SUNT FAPTELE.


Toată acţiunea subterană a d-lui MM a fost de o eficacitate devastatoare. Ticluită la rece, cu metodă şi sistem, acţiunea d-lui MM îl reprezintă întru totul. În ea îl recunosc perfect. Căci ea – acţiunea de distrugere a unui proiect şi a efortului unor oameni – face parte din fiinţa MM. Este un gest pe care l-a interiorizat profund, care îl structurează şi îl întemeiază. După cum pe alţii îi structurează şi îi întemeiază deschiderea şi generozitatea.


Programul de publicare „Restitutio Benjamin Fondane „ este, în acest moment, un program mutilat. Nu putem tipări decât acele titluri pe care am reuşit, după interdicţia de la 1 iulie 2008, să le salvăm. Cele mai multe din titlurile traduse de noi, între care toată poezia lui Benjamin Fondane, se află blocate de către dl MM. Nu le vom putea tipări până când nu se va produce această deblocare. Iar ea nu va veni – în mod sigur – din partea d-lui MM, incapabil, fiinţial, de generozitate.


Nu retrag nimic din ceea ce am scris anterior. Căci nu cuvintele mele sunt devastatoare, ci FAPTELE d-lui MM.


ACESTE fapte, precum şi alte acţiuni de distrugere pe care le-a practicat de-a lungul carierei sale editoriale (distrugeri asupra cărora voi reveni cu un alt prilej) îl descriu mult mai bine pe dl MM decât am putut-o face eu folosind cuvintele: ticăloşie, mârşăvie, neant activ al invidiei şi al vicleniei, răutate fiinţială, perversiune fără precedent.


Da! Este o crimă să opreşti, prin contor­sionate manevre oblice, apariţia operei lui Benjamin Fondane în limba română. Şi cum se numeşte, oare, cel care comite o aseme­nea faptă?


Da! Sunt pe lumea aceasta oameni de onoare şi oameni generoşi, cum era Fondane însuşi. Pe care îi îndrăgeşti, de care eşti ataşat. Întâlnirea cu aceştia este mereu un prilej de încântare. Pe dl MM regret că l-am întâlnit.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul