Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Filme româneşti în capitala Bavariei

        Călin Stănculescu


Şase zile cu nouă filme româneşti proiectate la Filmmuseum – Cinemateca din capitala landului Bavaria – München au interesat un public de peste o mie de spectatori, în total, mulţi amatori de cinematografie românească parcurgând sute de kilometri pentru a degusta o selecţie generoasă.


Au fost prezenţi clasicii filmului românesc de astăzi – Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, primul cu capodopera sa Pădurea spânzuraţilor, cel de-al doilea cu filmul de debut – Duminică la ora şase, în care strălucesc şi astăzi Irina Petrescu şi Dan Nuţu.


Pădurea spânzuraţilor, ultimul film semnat de Liviu Ciulei în 1964, a fost asemuit operelor Pentru ţară şi rege de Joseph Losey sau Cărările gloriei de Stanley Kubrick, nefiindu-le cu nimic inferior. Filmul care a primit la Cannes Premiul pentru regie de către un juriu condus de André Maurois, preşedinte de onoare, şi de către actriţa Olivia de Havilland, preşedinte, îşi păstrează după 44 de ani tinereţea, forţa dramatică, calitatea simbolurilor, precum şi perenitatea metaforelor, regizorul explicând spectatorilor prezenţi la proiecţie imensa contribuţie a marelui operator care a fost Ovidiu Gologan.


Primul film semnat în ţară de către Lucian Pintilie a fost şi el filmat de un operator de excepţie, care a plecat acum câţiva ani dintre noi – Sergiu Huzum. O nebuloasă acţiune populată de utecişti ilegalişti, imaginată de tatăl marelui regizor de astăzi Radu Mihăileanu, propune un nemuritor love story, de doi interpreţi de neuitat – Dan Nuţu şi Irina Petrescu, care aruncă la gunoi toate poncifele realismului socialist. Nu degeaba afirmau cu bunăvoinţă colegii debutantului Pintilie (Iacob, Drăgan) că în acest film nu se vede cine, pentru ce şi de ce luptă…


Generaţia noului val de regizori care s-a afirmat atât de frumos în ultimii ani a fost bine reprezentată de filmele Occident, semnat de Cristian Mungiu, operă deloc veselă despre tranziţia fără de sfârşit, în trei voleuri în care personajele principale devin secundare în poveşti paralele bine conduse într-o epică a cărei arhitectonică aduce aminte de Kurosawa din Rashomon sau mai aproape de noi de Nae Caranfil cu al său E pericoloso sporgersi.


Alexandru Papadopol, aici interpret principal, a răspuns cu umor întrebărilor puse de spectatori, curioşi mai ales asupra realităţilor de astăzi şi nu despre cele de ieri.


Cătălin Mitulescu, Radu Muntean şi Corneliu Porumboiu au fost apreciaţi pentru Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, cu o actriţă de excepţie – Dorothea Petre, Hârtia va fi albastră, stop cadru dramatic pe evenimentele din decembrie 1989 şi A fost sau n-a fost, spirituala interpretare a aceloraşi evenimente, după 16 ani, la un talk-show propus de o televiziune locală într-un orăşel de provincie. Aici regizorul şi producătorul Corneliu Porumboiu nu îşi refuză satira amiabilă în reconstituirea unor adevăruri depresive şi deloc eroice.


În fine, generaţia de mijloc a fost reprezentată de trei cineaşti de marcă, şi anume Mircea Daneliuc cu Probă de microfon, Iosif Demian cu O lacrimă de fată şi regretatul Alexandru Tatos cu Secvenţe.


Al doilea film din cariera lui Daneliuc, turnat în bună măsură cu metoda înregistrării directe a sunetului, de aceea se aude şi foarte prost, pare a fi o replică dată Reconstituirii lui Lucian Pintilie, miza fiind aceeaşi: educarea tineretului, la ultimul prin film, la primul prin televiziune. Ambele strategii dau greş, realităţile fiind descrise cu totul altfel decât o doresc autorităţile ce-şi asumă într-un stil extrem de autoritar misiunea de a modela ceea ce nu se poate, adică omul nou...


Iosif Demian a debutat cu un excelent film poliţist apreciat şi astăzi datorită efortului lui Dorel Vişan de a propune spectatorilor un credibil Maigret autohton.


În fine, Secvenţele datorate lui Alexandru Tatos au prezentat spectatorilor germani şi români prezenţi la Zilele filmului dificila temă a singurătăţii artistului în mulţimea pe care trebuie s-o distreze, dar şi percutanta întâlnire a unui torţionar cu victima sa, rolurile inversându-se într-o inefabilă dialectică dramaturgică. Doamna Liana Tatos, prezentă la München, mi-a confirmat începerea reeditării în condiţii optime a operei unuia dintre cei mai importanţi cineaşti din anii ’70-’80, printre primele titluri înscriindu-se Duios Anastasia trecea.


Filmele româneşti au constituit un real motiv de bucurie pentru spectatorii din Bavaria, selecţia operată la nivelul Centrului Naţional al Cinematografiei (de doamna Alina Sălcudeanu) fiind extreme de reprezentativă pentru mai multe perioade de istorie a filmului. Din partea gazdelor, doamna Brigitte Drotloff declara că speră ca la viitoarele ediţii ale Zilelor filmului românesc să fie prezente şi marile scurtmetraje semnate de tinerii cineaşti români, precum şi filmele documentare, a căror valoare este deja un punct de atracţie pentru numeroase festivaluri europene şi mondiale.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul